După zilele triste şi reci de iarnă, toţi oamenii aşteaptă cu nerăbdare sosirea primăverii. Fericirea pentru renaşterea naturii, încrederea în bucuria vieţii, însufleţeşte gândul şi inima fiecărui om. Odată cu venirea primăverii, soarele începe să-şi recapete forţele, iar întreaga natură se trezeşte şi ea la viaţă, transmiţând oamenilor o stare de beatitudine, optimism şi speranţă de mai bine. Florile încep şi ele să-şi deschidă petalele, să parfumeze aerul cu mireasma lor îmbietoare şi să zâmbească cerului albastru-cristalin. Un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului din amurg. Rândunica cea voioasă, turturica, sturzul şi alţi vestitori ai primăverii, ne oferă un concert de neuitat. Primăvara e asociată cu luna martie, luna în care primim fel de fel de mărţişoare viu colorate şi le oferim, la rândul nostru, celor dragi, în semn de respect şi admiraţie. Astfel, se oferă tot felul de mărţişoare, de la cele cu coşari, cu cheiţi, buburuze, cu potcoave, sub formă de inimioare, până la cele cu steluţe, cu trifoi cu patru foi, care se spune că sunt aducătoare de noroc.
Totodată, luna martie, respectiv numele de ,,mărţişor'' sunt de asemenea asociate zeului Marte, zeul războiului, al agriculturii, naturii şi al primăverii. Martie stă sub semnul luptei dintre bine şi rău, dintre întuneric şi lumină. Legat de culoarea şnurului care se pune la mărţişor, se consideră că roşul semnifică viaţa, este un însemn al femeii, iar albul semnifică limpezimea, luciditatea şi este un însemn al bărbatului.
De asemenea, venirea primăverii e strâns legată şi de mitul Babei Dochia, un personaj legendar păgân. În zilele noastre se mai păstrează tradiţia populară ca fiecare om să-şi aleagă câte o babă şi cum va fi vremea în acea zi, aşa va fi pentru el (ea) tot restul anului, aşa va fi şi firea omului, caracterul său moral. Tot despre această ,,babă Dochia'' avem păstrate şi alte legende din popor. Cea mai cunoscută dintre ele fiind cea cu stâncile de pe vârful Munţilor Bucegi (,,Babele''). Legenda spune că baba Dochia a pornit prea devreme cu turma de oi la munte, iar la plecare şi-a luat cu ea cele 9 cojoace, însă, pe drum vremea s-a încălzit şi baba a fost nevoită să-şi mai dea jos din cojoace. În vârful muntelui începe să ningă şi să viscolească, iar baba îngheaţă împreună cu turma ei.
O altă legendă ne spune că baba Dochia este o soacră rea, care-i cere tinerei nurori să-i aducă fragi la 1 martie, ceea ce este imposibil. Astfel, fără ştirea babei, un moşneag o ajută pe tânăra fată să-i aducă fragi. Baba se păcăleşte, crezând că nora nu-şi poate duce la îndeplinire sarcina şi porneşte cu turma la munte. Dar Dumnezeu, pe drum o pedepseşte şi vremea rea o transformă în stană de piatră.
Revenind la mărţişor, el trebuie purtat cu mândrie, cu demnitate, întrucât el este un talisman aducător de sănătate, belşug, noroc şi fericire. Mărţişorul poate fi purtat, conform tradiţiei populare, până când înfloresc trandafirii sau cireşii, până când vin berzele, iar data la care se dă jos mărţişorul este una care marchează biruinţa primăverii, a Soarelui ce a stat în cumpănă în zilele Babelor.
