Ziua Mondială a Cărţii

Motto: ,,Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.''
(Ex libris - Tudor Arghezi)

Cartea reprezintă, mai întâi, cel mai complet depozit al inteligenţei omeneşti, înmagazinând cunoştinţe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit. Uitate între file, de sute de ani, par moarte, dar ele reprezintă de fapt o stare de repaus a istoriei omului. Astfel, o carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îţi oferă de fiecare dată când ai nevoie acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi-l repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Înţelegător şi atunci când nu l-ai înţeles, nu se supără, nu te jigneşte, te aşteaptă să revii. Îl regăseşti oricând la fel de credincios şi discret: nu te face să roşeşti de propria ignoranţă. ,,Frumoasă şi de folos zăbavă'' la Miron Costin, ,,urnă sacră în care zace gata să învie sufletul poporului'' la Mihail Sadoveanu, ajunge şi în basmul cult să se afle în zestrea lui ,,Făt-Frumos, cel cu cartea în mână născut, iar în rândurile poporului devine celebra expresie: ,,ai carte, ai parte''. De asemenea, coperţile şi supracoperţile, cotoarele cărţilor care ne privesc din rafturile bibliotecii trebuie să încânte ochiul, să cheme, să îndemne, să exprime şi să respingă. Totodată, nu se poate ignora funcţia recreativă a cărţii. Ea reprezintă şi-o activitate de acest gen. Cărţile destinate jocurilor, distracţiilor, ficţiunii, micilor ocupaţii gospodăreşti, peripeţiilor poliţiste îndeplinesc în primul rând rolul de a ne deconecta. Cartea este un obiect deosebit de preţios, ea este expresia strădaniei şi talentului oamenilor. În ea se regăseşte autorul, editorul, tipograful, librarul şi toţi cei chemaţi să contribuie la crearea, la naşterea ei. Prin urmare, cartea trebuie să se bucure de prestigiu în fiecare casă. Aşa cum bine ştim, o carte o dată citită stimulează la lectura alteia. O carte o dată păstrată atrage după sine dorinţa de-a avea şi alte cărţi.

Tot referitor la carte, mai putem afirma faptul că aşa cum soarele încălzeşte tot ce există pe pământ, aşa cum apa dă viaţă plantelor, tot aşa şi cartea ne face mai fericiţi, mai plini de viaţă. Tot cartea ne face mai buni, ne ajută să trecem mai uşor peste greutăţile vieţii. Cartea este totodată un sprijin, ea ajutându-ne să înţelegem şi să pătrundem în tainele universului. În filele ei, putem descoperi sfaturi, putem culege înţelepciune, ne putem ,,adăposti'' de gurile rele. O carte bună este o mângâiere, deoarece ea ne alină, ne atrage cu ajutorul subiectelor şi ne face să uităm de viaţa cotidiană. Tot ea te învaţă să fii bun, cinstit, dar mai ales să ierţi. Scriitorii sunt cei care trudesc zi şi noapte să lanseze comori pentru a-i face pe oameni fericiţi. Eroii cărţilor, în marea lor majoritate au roluri diferite: bune, rele; aşa cum zânele sunt bune, vrăjitoarele sunt rele, toţi trăiesc în aceeaşi lume în care binele învinge răul. Literele sunt hrana scriitorului, iar foile unei cărţi sunt motivele pentru care trăieşte. Cel care citeşte trăieşte odată cu povestea din cartea citită, poveste în care sufletul călătoreşte până la final.

În concluzie putem afirma faptul că oamenii care iubesc cărţile sunt oameni buni, cu sentimente nobile, că ei se deprind o dată cu cartea să iubească oamenii care l-au creat de-a lungul unor strădanii milenare, că înţelepciunea poporului român a sintetizat în mod genial legătura dintre carte şi om, printre altele, în dictonul bine cunoscut: ,,Cartea face omul om şi altoiul pomul pom.''