Luna august vine cu alte mari aniversări ale unor scriitori români precum: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Bogdan Petriceicu Haşdeu. Cu acest prilej, am organizat expoziţii ale acestor scriitori.
Vasile Alecsandri, primul dintre sărbătoriţi s-a născut pe 21 iulie 1821, la Bacău şi a murit în 22 august 1890 la Mirceşti, jud. Iaşi, fiind fiul medelnicerului Vasile Alecsandri şi-al Elenei Cozoni. De-a lungul vieţii sale, Alecsandri a fost un mare poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, personalitate marcantă a Moldovei şi-apoi a României, de-a lungul întregului secol al XIX-lea. A studiat cu un dascăl grec, iar apoi cu unul maramureşean Gherman Vaida. Totodată, Vasile Alecsandri a legat o mare prietenie de Mihail Kogălniceanu şi Matei Milo, pentru care a scris ,,Chiriţele''. În 1837 a urmat Facultatea de Inginerie. De asemenea, în 1838 îi apar primele încercări literare în limba franceză: ,,Zunarilla'', ,,Marie'', ,,Les brigands'', ,,Le petit rameau'', ,,Serata''. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie în Italia, prilej cu care va scrie ,,Buchetiera de la Florenţa''. În 1848, împreună cu Kogălniceanu şi Ion Ghica, Alecsandri scoate revista ,,Propăşirea'', în care va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul ,,Doine şi lăcrămioare''. un an mai târziu, el o va cunoaşte pe Elena, sora prietenului Costache Negruzzi de care se va îndrăgosti şi căreia îi va dedica poezia ,,Steluţa'', iar apoi întreg ciclul de poezii ,,Lăcrămioare''.
De asemenea, în 1854 apare sub conducerea sa revista ,,România literară'', revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Alecu Russo, dar şi muntenii Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859, Alecsandri este numit de domnitorul Al. Ioan Cuza ministru al afacerilor externe, fiind trimis în Franţa, Anglia şi Piemont. Primeşte, de asemenea, Premiul Academiei pentru Literatură în 1881. În ceea ce priveşte opera sa, amintesc aici: ,,volumul de poezie ,,Pasteluri'', ,,Poezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti)'', ,,Doine şi lăcrămioare''; volum de teatru - Chiriţele (Chiriţa în Iaşi,,'', ,,Chiriţa în provinţie'', ,,Chiriţa în voiagiu'', ,,Chiriţa în balon''; proză (,,Istoria unui galbîn'', ,,Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa'', ,,Borsec'', ,,Balta-Albă'', ,,Călătorie în Africa'', ,,Vasile Porojan''; drame (,,Cetatea Neamţului sau Sobieschi şi plăieşii romîni'', ,,Despot - Vodă'', ,,Fântâna Blanduziei'', ,,Ovidiu'').
Se va stinge din viaţă la 22 august, fiind înmormântat la conacul său de la Mirceşti.
Următorul scriitor sărbătorit este Costache Negruzzi, care s-a născut în 1808, în satul Hermeziu, jud. Iaşi şi a murit în 24 august 1868. A fost un mare om politic şi scriitor român din perioada paşoptistă. Costache a fost fiul lui Dinu Negruzzi, ajuns boier în rang de paharnic şi al Sofiei Hermeziu.
A studiat greaca cu unul din dascălii greci, iar să citească româneşte a învăţat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum ne mărturisea el într-un articol intitulat ,,Cum am învăţat româneşte.
Între timp, tatăl său moare, iar el intră copist la visterie. Totodată, Negruzzi studiază istoria şi scoate la lumină poemul ,,Aprodul Purice''. În 1840 Costache e ales primar al oraşului Iaşi. În ce priveşte opera sa, amintim: ,,Alexandru Lăpuşneanul'', ,,Amintiri din juneţe'', anecdota istorică în versuri, articole, broşuri, impresii din călătorie, melodii irlandeze, ,,Negru pe alb. Scrisori la un prieten'', nuvele (,,Fiziologia provincialului'', ,,Toderică'', ,,Zăbavile mele din Basarabia'', piese de teatru (,,Doi ţărani şi cinci cârlani'', ,,Muza de la Burdujani''), a scris şi câteva poezii (,,Apolog'', ,,Melancolie'', ,,Fabula'', ,,Marşul lui Dragoş'', ,,Potopul'', ,,Lupu şi mielu'', ,,Cocoşu şi puica'', ,,Potârnichea şi rândunica''), povestire (,,O alergare de cai''), fragmente istorice ,,Sobieski şi românii''.
Costache Negruzzi se stinge din viaţă la 24 august 1868, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeştii Vechi
Un alt scriitor aniversat în această lună este Bogdan Petriceicu Haşdeu, care s-a născut pe 26 februarie 1838, la Cristeşti, Hotin şi a murit în 25 august 1907, la Câmpina. De-a lungul vieţii sale, Haşdeu a fost un scriitor şi filolog român din familia Hâjdău, academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic.
B. P. Haşdeu a fost recunoscut drept cea mai mare personalitate a culturii române din toate timpurile. Haşdeu a studiat la Universitatea din Harkov. În 1858 se mută la Iaşi unde va lucra ca profesor la un liceu şi bibliotecar al Universităţii, donând bibliotecii universitare 4000 de volume. În acest timp, Haşdeu a pus bazele mai multor publicaţii, între care şi revista ,,Din Moldova'', în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, critice. În 1877, a fost ales membru al Academiei Române ca un omagiu al întregii sale opere de până atunci, dar şi ca recunoaştere a spiritului său enciclopedist.
După moartea fiicei sale, Iulia, în 1888 el a început să practice spiritismul şi drept urmare a acestui fapt, el a construit Castelul Iulia Haşdeu de la Câmpina.
Opera sa cuprinde: fragmente epice şi dramatice (,,Arbore'', ,,Domniţa Ruxandra'', ,,Domniţa Voichiţa'', ,,Răzvan şi Vidra'', ,,Omul de flori''; basme populare româneşti; legende (,,Facerea ceriului şi al pământului'', ,,Facerea lumii, a omului şi a animalelor'', ,,Luceferii: Serilă, Mezilă şi Zorilă'', ,,Soarele şi Luna'', ,,Baba Dochia'', ,,Cain şi Abel în Lună'', ,,Moara şi via''; snoave (,,Stăpânul ceur şi argatul'', ,,Ţiganul la plug'', ,,Popa şi ţiganii'').
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu