Cartea pe care v-o propun spre citire astăzi este continuarea unei alte îndrăgite creaţii a scriitoarei americane R. J. Palacio - "Minunea" - şi poartă titlul "Cartea lui Julian".
Aş începe cu o întrebare, prima care mi-a venit în minte după ce am terminat de citit ultima pagină.
Dacă Julian, elevul din clasa a V-a, fiul unui avocat şi al unei mame cu nenumărate abilităţi de luptătoare pentru familie, ar fi ştiut povestea numele lui, s-ar mai fi comportat aşa cu s-a comportat cu băiatul cel nou din clasa lui?
La sfârşitul cărţii, vom răspunde, în mod aproape sigur, că nu.
Dar dacă, pe parcursul cărţii, ascultăm ceea ce spun părinţii lui, s-ar putea, din spirit de solidaritate şi pentru că vrem şi noi să fim înţeleşi atunci când facem o greşeală, să le dăm dreptate lor şi lui Julian.
Mai ales dacă nu punem în toată această poveste ceea ce autoarea însăşi strecoară cu dibăcie: o invitaţie la a fi buni şi toleranţi.
Şi asta încă de mici, pentru ca un exerciţiu îndelungat de toleranţă şi înţelegere faţă de semeni să ne ajute pe viitor, când întâlnirea cu multiplele feţe ale vieţii este inevitabilă.
De fapt, de ce trebuie să dăm dreptate cuiva? Ce s-a-ntâmplat?
Am văzut că Julian este un băiat dintr-o familie bună. El frecventează o şcoală privată şi este ceea ce se cheamă "popular". Este invitat de directorul şcolii să facă parte dintr-un comitet de primire a unui elev nou, considerat puţin mai special.
Julian fuge pe holuri speriat de înfăţişarea noului venit şi porneşte o campanie de denigrare şi izolare a acestuia.
Cum se derulează evenimentele şi ce îl face să-şi schimbe atitudinea faţă de "monstru", aflaţi doar dacă citiţi cartea (şi asta se poate face destul de repede, cititul durează în jur de 2-3 ore).
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu