Paștele- semnificație și obiceiuri

Paștele este cea mai veche și importantă sărbătoare creștină, care a adus omenirii speranța mântuirii și-a vieții veșnice. Scopul acestei sărbători creștine este amintirea vie a patimii, a morții și a Învierii lui Isus Hristos. După intrarea solemnă în Ierusalim, Isus Mântuitorul a fost judecat și răstignit, murind pe cruce și înviind a treia zi după scripturi. La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de unul dintre apostolii săi, Iuda Iscarioteanul, înainte de a fi prins și arestat, Isus a instituit sărbătoarea Paștelui. 

Paștele este însoțit de anumite obicei populare și cuprinde câteva credințe legate de ciclul anotimpurilor și a treburilor gospodărești. 

În Vinerea Mare se obișnuiește să fie duse flori la biserică pentru Isus, iar în timpul desfășurării slujbei se trece de trei ori pe sub masă, acest gest simbolizând poticnirile lui Isus când și-a dus crucea. Tot în această zi, numită și Vinerea Seacă se obișnuiește să se țină post negru. 

Apoi, în Sâmbăta Mare se pregătește pasca și cozonacul ce se duc la biserică pentru a fi sfințite în noaptea de Înviere. Pasca este o prăjitură specifică Paștelui, de formă rotundă, cu o cruce în mijloc și aluat împletit pe margini, umplută cu brânză de vaci. Despre originea pascăi există o legendă care spune că, în timp ce Isus predica împreună cu apostolii, acesta a fost găzduit de un om foarte generos care, la plecare, i-a pus în traistă, pâine pentru drum. Apostolii l-au întrebat pe Isus când va fi Paștele, iar el le-a răspuns că atunci când vor găsi pâine în traistă. Așa s-a și întâmplat, au găsit pâine în traistă, precum le-a spus și Mântuitorul. De atunci e și obiceiul să se coacă pască de Paști. 

Totodată, seara, toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumină, pentru a lua tradiționalele Sfinte Paști, precum și flori sfințite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică. În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile și clopotele încep să bată din nou. 

În Duminica Învierii este obiceiul să fie luate haine noi ca semn de înnoire a trupului și a sufletului. 

În noaptea de Înviere, cei ce merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. De asemenea, se spune că în această noapte sfântă, porțile raiului rămân deschise, iar sufletele celor morți ajung în rai. 

Împreună cu duminica, Paștele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. Această sărbătoare creștină, Paștele corespunde celor 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a șaptea a patimilor. Numărul 40 este pomenit în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente ce implică acest număr ar fi cele 40 de zile ale potopului, cele 40 de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele 40 de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului în care au intrat, cele 40 de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie pentru a ajunge la muntele Hore, cele 40 de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, pentru a se pocăi. În Noul Testament există anumite pasaje unde se amintește de cele 40 de zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele 40 de zile de la Înviere și până la Înălțare, timp în care Isus le dă apostolilor ultimele învățături. 

Sărbătoarea Învierii Domnului Isus Hristos este cea mai mărită, îmbucurătoare și solemnă dintre sărbătorile anului. Prin urmare, Duminica Învierii ne amintește de trecerea noastră de la întuneric la lumină și de la moarte la viață. Moartea lui Isus sau ,,Paștele Crucii'' era o zi de întristare, fiind sărbătorită cu post prelungit până în ziua Învierii. Învierea Domnului sau ,,Paștele Învierii'' era o zi a bucuriei și se sărbătorea, prin agape și cine. 

O parte din creștinii din Galia sărbătorea Paștele pe data de 25 martie, chiar 27 martie. Lumina sfântă a Învierii de la Mormântul Sfânt din Ierusalim se aprinde doar la Paștele ortodox. 

Astfel, Învierea din morți a lui Isus Hristos este semnul biruinței sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății.