Azi, 17 octombrie 2018, vă recomand ca lectură o carte foarte îndrăgită de cei mai mulți copii și frumos ilustrată ,,Coco''. Acțiunea se petrece în orășelul Santa Cecilia din Mexic, în familia unui muzician și-a soției lui care a născut o fetiță pe nume Coco. Mama Imelda a învățat să facă pantofi și și-a deschis un atelier. Coco a crescut și și-a întemeiat la rândul ei o familie. Fiica lui Coco, Abuelita, îndepărta pe oricine pomenea de muzică în casa lor, însă știa un lucru, și anume că Miguel, nepotul ei iubea muzica la nebunie și avea chiar și un idol pe nume Ernesto de la Cruz, iar hitul lui ,,Nu mă uita'' era melodia preferată a lui Miguel. În ajunul Zilei Morților, Dia de los Muertos, Miguel luă hotărârea de a-și anunța rudele că vrea să devină muzician, dar Abuelita îi puse în mână fotografiile tuturor celor care au murit și-i spuse să le pună pe ofrenda ca spiritele lor să treacă înapoi pe Tărâmul celor Vii. Miguel văzu că rama în care stătea fotografia Mamei Imelda căzu pe podea și se făcu țăndări. Apoi, făcu o descoperire interesantă, văzu că bărbatul din fotografie ținea în mână chitara muzicianului Ernesto de la Cruz și astfel, ieși la iveală un secret că tatăl Mamei lui Coco a fost Ernesto de la Cruz.
Apoi, Miguel o luă spre cimitirul din Santa Cecilia unde urcă treptele spre cavoul stră-străbunicului său. Ajunse în locul unde se afla cavoul, luă chitara care era agățată pe perete și începu să zdrăngăne coardele. Dintr-odată, Miguel se simți foarte ciudat. El căzu într-un mormânt deschis și constată că doamna care se oferi să-l ajute era de fapt, un schelet. Astfel, Miguel ajunse împreună cu câinele său, Dante pe Tărâmul Morților, târât după ei, de rudele familiei Rivera. Acolo a mai aflat un alt secret: că Miguel fusese blestemat pentru că jefuise un mormânt, iar ca să se-ntoarcă printre cei vii, trebuia să obțină binecuvântarea spiritelor familiei sale înainte de răsăritul soarelui, altfel s-ar fi transformat pentru totdeauna în schelet. Scheletul Mamei Imelda luă o petală de crăițe și se întoarse spre Miguel spunându-i că-i dă binecuvântarea să meargă acasă, cu condiția să-i pună fotografia la loc pe ofrenda și să-i promită că nu mai cântă niciodată. În cele din urmă, Miguel a ajuns și la muzicianul lui preferat care-i spuse că Miguel e sortit să fie muzician ca și el. În final, în ciuda interdicției de a cânta, muzica a fost cea care a reușit să reunească întreaga familie.
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu