Basmul reprezintă mai mult decât ,,o poveste de adormit copiii'', iar părinții reprezintă un factor cheie în educația și dezvoltarea psiho-socială a copilului. Astfel, la vârsta copilăriei, basmele și poveștile sunt mai mult decât simple istorisiri. Ele reprezintă un instrument foarte important aflat la îndemâna părinților, pentru a stimula dragostea de lectură și cărți, totodată curiozitatea intelectuală a celor mici, dar și un instrument pentru a consolida legătura afectivă copil-părinte. De asemenea, putem afirma faptul că basmul provoacă la un exercițiu de imaginație, întrucât în basme se poate întâmpla orice, iar copilul e fericit că, indiferent ce dificultăți ar exista, totul se sfârșește cu bine, binele învinge întotdeauna răul. Prin personajele literare se pot forma comportamente morale, căci copiii se identifică și preiau din calitățile sau defectele acestora. De cele mai multe ori, ei vor să fie harnici, curajoși, cinstiți, corecți, asemeni lui Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana. Dar sunt și copii cărora le place să se identifice cu personajele negative: zmeii, zgripțuroaicele, vrăjitorii, vrăjitoarele, căpcăunii, etc.
Preluarea modelelor negative poate fi datorată și agresivității și frustrărilor neexprimate sau poate fi efectul fenomenelor agresive pe care ei le văd în desenele animate și care sunt destul de des promovate la televizor. Totodată, în basmele fantastice, copilul descoperă existența unor lumi complexe, guvernate de reguli și principii. Atunci când zmeul cel mare din basmul ,,Greuceanu'', de Petre Ispirescu a furat de pe cer soarele și luna, copilului îi va fi stârnit interesul să descopere funcționalitatea universului. El se va întreba, de exemplu, cum se ajunge la soare, cum este format cerul sau ce este luna. Astfel, copiii pun întrebări părinților, se bucură pentru victoria personajului cu care se identifică, devin triști sau îngrijorați atunci când personajul respectiv se află în dificultate și învață să-și definească propriile emoții în raport cu anumite situații de viață.
Anumite personaje negative, întruchipate în balaur sau zmeu sunt folosite drept mijloace educative pentru pedepsirea copilului. Afirmații de genul ,,O să vină balaurul să te mănânce dacă nu ești cuminte'' pot provoca la copil anumite frici, anxietăți care ulterior se pot transforma în fobii sau dependențe de alte persoane.
O modalitate eficientă de a-i apropia pe copii de carte și de a le trezi interesul pentru a citi basme este acela de-a evidenția dintr-un basm tot ceea ce este mai atrăgător, de-a le prezenta o acțiune incitantă și de-a ne opri brusc pentru a-i determina să citească pentru a afla continuarea și finalul acțiunii. Nu este suficient doar să citim. Învățătorul și părintele trebuie să vadă ce-a înțeles copilul, să-l determine să prezinte conținutul basmului. De multe ori, copiii vor începe să povestească momentul care le-a plăcut cel mai mult, sărind peste anumite evenimente importante. Prin urmare, ei trebuie direcționați în sensul așezării acțiunilor în ordinea desfășurării lor.
Prin urmare, basmele și poveștile se aleg și în funcție de vârstă și în raport cu nivelul exprimării. Astfel, în clasele primare mici se aleg basme scurte a căror povestire nu durează mai mult de 10 minute. Un copil de clasa I trebuie să fie capabil să așeze în ordine logică 20 - 40 de propoziții, iar pentru unul de clasa a IV-a sunt necesare 15 - 20 minute pentru a formula o povestire de cca 100 propoziții. Acțiunea basmului în primii trei ani de învățământ, ar trebui să fie liniară, să se desfășoare în ordine normală, să se întrerupă fără să se revină la o acțiune anterioară. În clasa a IV-a, copiii vor putea să facă legături între acțiuni, astfel le putem pune la dispoziție basme cu întâmplări în planuri paralele. Un alt lucru important de care trebuie să se țină seama în selectarea basmelor este numărul personajelor: le clasele I și a II-a se recomandă lecturi cu 2, 3 maxim 4 personaje, pe când la clasele III - IV pot fi citite ți înțelese cu ușurință și basmele cu personaje multiple.
Basmul trebuie să aibă și un limbaj cât mai accesibil, fără prea multe regionalisme și arhaisme greu de explicat. Un exemplu sunt povestirile lui Ion Creangă, incontestabilele capodopere ale literaturii române, dar pe care, dacă le prezinți într-un limbaj autentic nu pot fi înțelese de copiii din alte zone ale țării sau dacă încercăm să le explicăm, aceștia își vor însuși un limbaj regional. De aceea, indicat ar fi să apelăm la textele adaptate și modificate sub forma literară. Nu putem recomanda aceleași basme tuturor copiilor pentru că nu toți au aceeași capacitate și nivel de înțelegere și reținere.
În concluzie, putem spune că basmele sunt tablouri ale vieții, reflectând în ele problemele majore ale existenței: nașterea, căsătoria, calitatea fizică și morală a copiilor, a părinților buni sau vitregi, ridicarea prin merite a tânărului sărac, originea bogăției și a sărăciei, valoarea conduitei morale, aspirația și posibilitatea omului de a birui boala și moartea, spațiul și timpul, de a supune forțele ostile ale naturii, de a-și face viața mai ușoară și mai frumoasă. Așadar, copilul este creatorul propriilor imagini, iar povestitorul fiind cel ce le sugerează verbal. Pătrunzând într-o lume nouă pe care n-o cunoaște, copilul încearcă să și-o imagineze și să judece după propriile idei, faptele prezentate.
Valoarea educativă a basmului constă în reliefarea unor calități morale cu care sunt înzestrate personajele pozitive: curaj și vitejie, hotărâre și perseverență în îndeplinirea țelului, spirit de sacrificiu, prietenie și umanism, respectarea cuvântului dat și îndeplinirea angajamentului luat, dârzenie și tărie în înfrângerea piedicilor și greutăților. Copiii trec prin stări emotive diferite, de la teama pentru răul care ar putea s-o piardă pe eroina îndrăgită, la bucuria că a scăpat cu bine din toate încercările pricinuite de personajele negative. Bunătatea, cinstea, curățenia sufletească, mărinimia sunt răsplătite totdeauna, poate mai târziu, dar nu, NICIODATĂ. Basmele îi atrag pe copii și datorită frumoaselor imagini vizuale construite prin comparații cu elemente concrete pe care copiii le rețin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu