Club de lectură în limba germană - ediția martie 2019

Club de lectură pentru elevi – ediția în limba germană, 27 martie 2019

Amfitrioni:
- Eva Barla, Matilda Grecu, Darius Mihele și Alex Suciu - studenți la Facultatea de Litere Oradea.
- Ana-Maria Albiș, Maribella-Salomeea Beke și Sebastian Gozner - elevi la Liceul Teoretic Aurel Lazăr Oradea.

Au participat elevi de la Şcoala Gimnazială "Oltea Doamna" Oradea, însoțiți de prof. Alexandra Calamar

Coordonatorul ediției - lect. univ. dr. Denisa Igna.

https://www.facebook.com/bibliobihor/photos/pcb.2160012100701435/2160009677368344/?type=3&theater

Aiurea-n tramvai. Aventurile lui Anton în Țara Cuvintelor Anapoda, de Adina Rosetti

Azi, 25 martie, vă propun să citiți cartea ,,Aiurea-n tramvai. Aventurile lui Anton în Țara Cuvintelor Anapoda, scrisă de autoarea Adina Rosetti, care s-a născut în România, la Brăila și care afirmă că, încă din copilărie a umplut caiete cu compuneri despre vacanțe extraterestre. Totodată, a descoperit că îi place cel mai mult să inventeze povești pentru copii și a publicat câteva cărți printre care amintesc: ,,Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul'', ,,De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?'', ,,Cartea Curajului''. Autoarea mai afirmă faptul că atunci când nu scrie, face ateliere de scriere pentru copii, stă cu nasul prin cărți sau se distrează cu Clara și Anton, cei doi copii ai ei. 

Anton, un băiețel frumos cu ochii cei mai albaștri, cum îi descrie autoarea și care visa să devină un inventator renumit, precum Leonardo da Vinci, se ceartă tot timpul cu sora lui mai mare, Clara și folosește cuvinte ...nepotrivite. Asta până când ajunge într-o lume a vorbelor cu adevărat anapoda, unde tot ce se spune își pierde sensul obișnuit, generând o realitate bramburită în care se întâmplă tot soiul de ciudățenii. Oamenii îndeasă mațele-n saci, la restaurant se servesc răbdări-prăjite, pupezele de neam ales poartă colac, iar copiii se joacă de-a despicatul firului în patru și de-a tăiatul frunzei la câini. Împreună cu noii săi prieteni - Mațe-Fripte, Zgârie-Brânză și Linge-Blide, Anton pornește în căutarea conducătorului Țării Cuvintelor Anapoda. Numele lui este Teleleu Tănase și este un conducător la fel de bramburit ca toți ceilalți locuitori, dar singurul care ar putea să-l ajute să găsească drumul înapoi spre casă. Cei patru prieteni vor trece prin cele mai neobișnuite aventuri, în acea țară cu totul pe dos, dar plină de haz, unde cele mai importante lucruri se învârt în jurul cuvintelor. 

Lectură plăcută! 

Vizită la bibliotecă

Azi, 21 martie 2019, ne-a vizitat un grup de copii de la Grădinița nr. 44 din Oradea. Ceea ce i-a interesat cel mai mult au fost poveștile, tema care i-a adus la bibliotecă. Am citit împreună cartea ”George cel curios”, de H. A. Rey.

21 martie - Ziua Internațională a Poeziei

                    ,,Poezia - trandafirul ce crește în potir de aur, sufletul frumos.'' (Mihai Eminescu)

            ,,Poezia este muzica sufletului și, mai presus de toate, a sufletelor mari și sensibile.'' (Voltaire)

        ,,Poezia nu este numai artă: ea este însăși viața, însuși sufletul vieții. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.'' (Nichita Stănescu)

Ziua Internațională a Poeziei este sărbătorită pe 21 martie, obiectivul său principal fiind acela de-a încuraja o revenire la tradiția orală, de-a susține recitaluri de poezii, pentru a restabili o legătură între poezie și celelalte arte, precum: teatru, muzică, dans și pictură, evidențiind astfel o celebră maximă de-a lui Delacroix: ,,Nu există nici o altă artă fără poezie.'' Această zi este celebrată ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO și emisă în timpul celei de-a 30-a sesiuni desfășurate la Paris, prilej cu care, directorul general al UNESCO, în persoana doamnei Irina Bokova afirma: ,,Fiecare poem este unic, dar fiecare reflectă universul experienței umane, aspirația în creație, care traversează toate granițele și frontierele de timp și spațiu, pentru afirmarea constantă a umanității ca o singură familie.'' Totodată, UNESCO recunoaște capacitatea unică a poeziei de a surprinde spiritul creativ al minții umane. Pentru că poezia se adresează în primul rând afectivității copiilor, produce multă plăcere prin rimă și muzicalitate. Doar o singură strofă bine construită și cu un mesaj bine transmis, poate oferi mai multe cunoștințe decât o întreagă activitate și poate, de asemenea, modela mai mult decât orice sfat sau concluzie moralizatoare prin impresiile și emoțiile puternice care le generează. Astfel, din poezii, copiii pot învăța cum trebuie să se comporte în societate și cu animalele, care sunt regulile de igienă, cine este Moș Crăciun, etc.

Pentru a ilustra importanța și valoarea acestor creații literare am să împărtășesc cu voi câteva poezii scrise de renumiți poeți români, dar și poezii ale unor copii iubitori de aceste creații frumoase:

Sosirea rândunicii
                 de George Coșbuc

,,Rândunica a sosit,
   Primăvara vine,
Iată mugurii-nverzesc,
   Grădinițele-nfloresc,
Tot e viu și-ntinerit,
    Căci e cald - și bine.

Ger, zăpadă, tot s-a dus,
      Primăvara vine!
Răsărita-ți mândre flori,
Și prin zări se văd cocori,
  Verde-i jos, senin e sus
Căci e cald și bine''.

                                                                       Lăcrămioare

                               de Vasile Alecsandri

,,Multe flori lucesc în lume,

Multe flori mirositoare!

Dar ca voi, mici lăcrămioare,

N-are-n lume nici o floare

Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteți lacrimi de îngeri

Pe pământ din cer picate,

Când prin stele legănate

A lor suflete curate

Zbor vărsând duioase plângeri.

Sunteți fragede și albe

Ca iubita vieții mele!

Cu voi, scumpe strugurele,

Albe mărgăritărele,

Primăvara-și face salbe.

Dar deodată vântul rece

Fără vreme vă cosește!

Astfel soarta crunt răpește

Tot ce-n lume ne zâmbește...

Floarea piere, viața trece!''

Magie

    de Vali Slavu

,,Este cald, natura-nvie...

Cine a făcut magie

Și-a adus, pe rămurele,

Ciripit de păsărele?

Ce spectacol minunat!!

Oare, cine-a îmbrăcat

Pomișorii din livadă

În costume de paradă?

Cine fracul i-a croit

Greierașului vestit

Și i-a acordat chitara?

Nu știți cine? Primăvara!''

   Cărticica

                      de Ami Popescu

,,Am o carte în culori

Cu desene și cu flori!

Uite, este și Grivei

Și-un păstor cu șapte miei.

Carte plină cu povești,

Tare dragă tu îmi ești,

Eu mereu te-oi răsfoi,

Și-am să-nvăț a te citi!''

Greierele din horn, de Charles Dickens

Pare improbabil ca un greiere să facă casă bună cu oamenii pe termen lung, ba chiar să fie dorit și să i se acorde statutul de spirit al casei. Desigur, când vorbim despre ”Greierele din horn” (1845) al lui Charles Dickens (1812-1870), este nu doar posibil, ci și deosebit de interesant. 

În casa familiei Peerybingle, greierele concurează cu ceasul și ceainicul în ce privește calitățile de ”țârâitor”. Eh, un magnific țârâit ar fi ceva, dar greierele pare că ”vorbește” pe limba inimii locuitorilor casei. Așa că este foarte iubit de ei. Este aproape ca un glas al conștiinței și al înțelepciunii așezate.

Familia Peerybingle este formată din cei doi soți și un copilaș de aproape un an. Diferența de vârstă dintre soți fiind destul de mare, amândoi au căutat să vadă beneficiile căsniciei cum s-au priceput mai bine și au reușit. În casă mai servea și o fată, Tilly Slowboy. Aceasta nu era tocmai culmea îndemânării, așa că atunci când bebelușul îi ajungea în mâini, se întâmpla ca acesta să înceapă să cunoască toate colțurile căminului: colțuri de uși, tăblii de pat, rame și altele. De asemenea, aceeași Tilly Slowboy ”părea convinsă că dansul se apreciază după numărul de oameni pe care reușești să-i calci pe picioare”.

Intriga scrierii lui Dickens o reprezintă o altă uniune matrimonială care urma să aibă loc în comunitate. Viitorul mire are și el un avans de vârstă față de aleasa sa, însă spre deosebire de doamna Peerybingle, această fată nu avea de gând să se împace cu soarta. O primă iubire îi stăruie în inimă, un băiat ce se credea pierdut printre străini, plecat peste mări și care se întoarce, insinuându-se printre ai săi sub masca unui bătrân puțin surd și rătăcitor. 

Pentru a-și îndepărta propriile temeri de nereușită în căsnicie, viitorul mire le proiectează asupra familiei Peerybingle, prezentând-o pe doamnă în fața soțului ca pe o adulterină. Însă cel bănuit a fi partenerul ei secret este, de fapt, misteriorul bătrân surd și rătăcitor, cel ce-i va fura mireasa.

Sora oarbă și tatăl acestui rătăcitor își au și ei partea lor de poveste în opera lui Dickens. Descoperim un tată grijuliu care-și minte fata cu privire la starea casei, la starea materială a familiei, la propria-i înfățișare îmbătrânită și îmbrăcăminte ponosită pentru a o feri de nefericire. Bineînțeles că vine un moment al descoperirilor și tatăl realizează că tactica aplicată nu a fost una bine aleasă. 

O carte interesantă, cu umor, cu intrigă, o poveste bine spusă, cu personaje bine conturate, în care binele câștigă, iar răii se convertesc la bunătate.

Lectură plăcută!

Ziua Mondială a Sănătății Orale

Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România, Filiala Crișana, în parteneriat cu Secția pentru copii și tineret a Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai'' Oradea organizează, în data de 20 martie 2019, de la ora 10:00, în Ludoteca bibliotecii, un program educațional pentru elevi cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Orale.

Programul, susținut de medicii stomatologi Bozgan Anita și Encea Consuela, va cuprinde o lecție interactivă, bazată pe material didactiv reprezentativ urmărind: formarea deprinderilor de igienă orală, cunoașterea structurii cavității bucale, efectuarea practică a perierii dinților pe mulaje etc.

Pentru atenție și implicare în activitate copiii vor fi recompensați cu mici cadouri.

Ofițerul prusac, de D. H. Lawrence

Operă a scriitorului englez David Herbert Richards Lawrence (1885-1930), nuvela ”Ofițerul prusac” este scrisă în 1914, deci la începutul Primului război mondial, astfel că tema militarului aflat în exercițiul serviciului militar era una de actualitate. Lawrence îl prezintă aici pe ofițerul prusac fără nume, cu chip sever și apucături pe măsură, într-un decor interior în mare parte, în casa lui, exceptând secvențele de la sfârșitul nuvelei. Nici ordonanța sa, un tânăr soldat venit de la țară, nu are nume. În cazul acestuia, este de remarcat înfățișarea proaspătă, armonioasă, sănătoasă, înfățișare ce exprimă toată vitalitatea și puritatea sa tinerească. Se întâlnea cu ”fata lui”, atunci când putea pleca serile din casa ofițerului, nu ca să-și vorbească, ci ca să se bucure în lungi plimbări de prezența ei. Mai are două luni de servit în casa ofițerului.

Dar în aceste ultime luni, purtarea ofițerului față de soldat se schimbă. De unde ofițerul îl evita, urmărindu-i doar mișcările lejere, stăpânite și sigure printre farfurii, pahare și ordine scurte referitor la îndeplinirea sarcinilor de serviciu, acum îl provoacă, la început cu vorbe, apoi cu îmbrânceli și lovituri serioase, care nu sunt justificate de nimic real, ci numai de obsesia sau pasiunea pe care ofițerul o dezvoltase pentru soldat. Confruntat cu acest tumult interior foarte puternic, pe care nu știe cum să-l gestioneze, ofițerul începe o hărțuire a ordonanței ce culminează cu bătaia. Soldatul este în defensivă de la bun început. Calculul său, pentru a rezista tot mai deselor confruntări cu cruzimea ofițerului, este că mai este puțin timp. Personalitatea sa tânără, însă, încasează aceste lovituri cu uimire și durere, iar decizia de a rezista fără să riposteze nu-i aduce niciun beneficiu. Pare că sufletul i se dezintegrează lent. Privirea ce-o evită pe-a ofițerului se disciplinează să fie opacă, perfect compactă. Corpul însă pulsează de revoltă, dar și de frică față de ceea ce va urma. Necunoscutul situației, poziția lui inferioară în raport cu agresorul îl blochează, îi rupe forța interioară în mici bucăți. Forța reținută se topește și pare că orice ieșire din situație este blocată.

Dar, după prima bătaie luată de la ofițer, pentru banalul motiv că purta un creion după ureche și a răspuns cu întârziere la întrebarea referitor la motivul prezenței creionului acolo, în sufletul său prinde contur conștiința faptului că nu va rezista dacă nu va acționa decisiv. A doua zi, ofițerul, ordonanța și grupul de militari din subordinea lui, pleacă într-o misiune. 

Corpul ordonanței este cu vânătăi, mișcările îi provoacă durere în corp, sufletul simte frică și revoltă, chipul exprimă împietrire și teamă. Oare va găsi puterea să acționeze? Nici nu știm ce are de gând, nu se spune foarte mult despre asta. Ocazia vine când ofițerul îi cere să-i aducă ceva băutură și se retrage într-o poieniță să fie servit. Acolo, înghesuit pe-o buturugă, ofițerul plătește umilințele și hărțuiala ultimelor luni cu viața.

În fapt, în această împrejurare, victima reală nu este ofițerul rămas fără viață pe iarbă, ci chiar ordonanța, care este răpusă sufletește de actul comis. Rătăcește prin păduri, însetat, cu sufletul și mintea înfierbântate de grozăvia crimei. Nu are unde merge, își vede viața încheiată. Pentru el nu mai există familie, iubită, întoarcere acasă. Știe că va plăti. În sufletul său este deja condamnat cu o asemenea tărie încât o greutate imposibil de dus îl trage îl lumea din adâncuri, în cel mai îngrozitor iad. Este găsit mai mult mort decât viu.

Vă las pe voi să descoperiți cum se încheie această poveste. Și să reflectați la semnificațiile ei.

Lectură plăcută!

Călătorie în a cincea dimensiune, de Madeleine L'Engle

Azi, 11 martie, 2019, vă propun ca lectură o carte intitulată ,,Călătorie în a cincea dimensiune'', a autoarei Madeleine L'Engle, năcută la New York. Este autoarea a peste 60 de cărți adresate atât copiilor, cât și adulților, primite foarte bine de cititori. Această carte, pentru care a primit Premiul Newberry, este, probabil, cea mai cunoscută dintre ele, alături de autobiografia sa, The Crosswicks Journal. Cartea întâi din ,,Cvartetul Timpului'', unul dintre cele mai importante și renumite romane clasice fantasy pentru copii ale vremurilor noastre. 

,,Era o noapte întunecată, iar vântul bătea vijelios ...'', așa începe povestea acestei fantastice ,,călătorii în cea de-a cincea dimensiune''. Eroina principală este o fetiță, pe nume Meg Murry, care se simte foarte singură, în adevăratul sens al cuvântului. Poartă aparat dentar și ochelari și are un păr extrem de capricios. Se pare că nu reușește să facă nimic cum trebuie la școală, unde toată lumea o consideră o ciudată și o prostuță. Încă de la o vârstă fragedă, se confruntă cu răutatea umană manifestată prin priviri ipocrite și comentarii la adresa tatălui ei, un mare om de știință, care a dispărut în mod misterios. 

Dar Meg nu știe ce înseamnă cu adevărat vicisitudinile vieții până când nu pornește într-o călătorie în căutarea tatălui său, împreună cu frățiorul ei mai mic, Charles Wallace și cu prietenul lor, Calvin. 

Meg Murry și fratele ei mai mic, Charles Wallace, se află în bucătărie împreună cu mama lor pentru a lua o gustare, când ... o creatură nepământeană bate la ușa casei lor, plângându-se că, din pricina vântului, se rătăcise. Aceasta le dezvăluie semnificația misteriosului tesseract - hipercubul format din opt cuburi egale - nimic altceva decât .... o buclă în timp. Copiii transcend timpul, spațiul și limitele propriilor lor minți, cu ajutorul unor ființe de o mare bunătate sufletească: doamna Whatsit, doamna Which, doamna Who, Mediul Fericit și Mătușa Bestie. Dar apogeul călătoriei lor îl constituie confruntarea cu IT, inteligența rece și calculată, lipsită de trup, ce aruncă o umbră neagră peste lume, făcându-i pe toți oamenii să se comporte și să gândească la fel. Vor reuși oare să învingă forțele răului și să revină cu bine pe Pământ?

Pentru a afla răspunsul la întrebare, vă invit să lecturați această interesantă și fascinantă poveste. 

Expoziția ”8 Martie, Ziua Femeii - în versuri”

Vă invităm să vizitați expozițiile începutului de martie și de primăvară la Secția pentru copii și tineret, una dintre acestea fiind dedicată mamelor. Aceasta conține poezii pentru mame și femei, dar și poezii ce ne revelează miracolul devenirii feminine. 

Expoziția se găsește la et. I, pe holul secției.

Vă așteptăm!

ÎNCONDEIAȘUL 2019

Ultima zi a dominșoarei Bixby, de John David Anderson

Azi, vineri, 1 martie 2019, vă recomand să citiți cartea ,,Ultima zi a domnișoarei Bixby'', scrisă de John David Anderson, un îndrăgit autor american de cărți pentru copii. El s-a născut în Indianapolis, Statele Unite și s-a înscris la Universitatea Statului Indiana. Este așa-numit ,,scriitorul cu suflet de copil'', căruia îi place la nebunie să meargă cu bicicleta, să citească, să mănânce ciocolată, să-și petreacă timpul cu familia, să cânte la pian, să se uite la filme, să construiască diverse lucruri drăguțe din Lego, să joace jocuri video, etc. În prezent, Anderson locuiește împreună cu soția sa răbdătoare și gemenii lor minunați în Indianapolis, Indiana, chiar lângă un parc național și un Walmart. Nu poartă cravată, dar spre uimirea noastră, poartă sandale iarna. 

Printre cărțile sale se numără și ,,Sidekicked'', ,,Minion'', ,,Standard Hero Behaviour'', ,,The Dungeoneers''. 

Cât despre cartea aceasta, s-a afirmat faptul că este ,,cea mai bună carte pentru copii a anului 2016, în topul Publisher's Weekly. 

Toată lumea știe că există tipuri diferite de profesori. Profesorii buni, cei care nu-s chiar așa grozavi, cei plictisitori, cei răi, cei care se străduiesc prea mult, cei pe care n-o să ți-i mai amintești niciodată și cei pe care vrei să-i uiți. Dar domnișoara Bixby nu face parte din niciuna dintre aceste categorii. E genul de profesoară care te face să crezi că neplăcerea aceea numită școală chiar merită să-ți bați capul cu ea. E genul care face ideea de a deveni om mare mai puțin înspăimântătoare. Este cea pe care nu vrei s-o dezamăgești niciodată. Domnișoara Bixby este unică. 

Topher, Brand și Steve știu asta mai bine ca oricine. Așa că atunci când domnișoara Bixby anunță pe neașteptate că este foarte bolnavă și că  nu va fi în stare să termine alături de ei anul școlar, cei trei băieți pun la cale un plan. Mai departe, pentru a afla ce plan pun cei trei băieți la cale, vă invit să citiți cartea recomandată.