,,Nu e alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decît cetitul cărților'' (Miron Costin)
Pornind de la citatul cronicarului moldovean Miron Costin, putem afirma cu tărie acest adevăr - cartea este o comoară, un izvor nesecat de cunoștințe, o oglindă fermecată în care ne vedem precum eroii din basmele, poveștile, legendele pe care le citim cu drag. Cartea ne este un prieten credincios și de nădejde. Un mare critic și teoretician român, Paul Cornea afirma în lucrarea sa ,,Introducere în teoria lecturii'' că nici computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariția cărții, că lectura va continua să joace un rol important în viața oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoțită de remedierea compensatoare a unui spațiu liber pentru închipuire, visare și căutare de sens. Cred, vreau să cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai fi cărți, o vom face la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim și să producem bunuri simbolice.'' Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va căuta și își va găsi timp pentru această activitate de minte și suflet. Astfel, putem spune că persoane care s-au îndeletnicit cu cititul încă de la o vârstă fragedă, posedă un vocabular bogat, ceea ce le ajută să se exprime mai ușor, atât liber, cât și în relația cu ceilalți. Cartea poate fi, totodată, considerată și un bun profesor, deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi. Ea ne face să fim mai buni, ne ajută să trecem mai ușor peste greutățile vieții. Cartea ne ajută să înțelegem și să pătrundem în tainele lumii, a universului. O carte bună este o mângâiere pentru că ne alină, pentru că în filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înțelepciune. Ea ,,ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate și prejudecăți'' (Mihail Sadoveanu).
Locul adecvat pentru împrumutul cărților îl reprezintă biblioteca, loc prielnic pentru citit și documentare. Astfel, toți cei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternici sufletește. Cugetând la vorba înțeleaptă a bătrânilor ,,cine are carte, are parte'', nu-mi mai rămâne decât să vă adresez îndemnul de a citi cât mai multe cărți.
În 1967, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură'' (UNESCO) a hotărât ca ziua de naștere a scriitorului Hans Christian Andersen, să fie asociată cu ,,Ziua Internațională a Cărții pentru Copii''. Sărbătorirea acestei zile este un omagiu adus marelui scriitor danez Andersen, cunoscut în întreaga lume pentru opera literară dedicată copiilor, dar, totodată, și o încercare în plus de a-i atrage pe cei mai mici cititori în universul minunat al cărților.
Hans Christian Andersen a trăit între 2 aprilie 1805 și 4 august 1875, talentul literar fiindu-i remarcat încă de la 17 ani de un regizor al Teatrului Regal. În 1835 a publicat primul său volum de basme, intitulat ,,Povești istorisite copiilor.'' În perioada În perioada 1835-1850 a scris cele mai cunoscute și apreciate povești ale sale, care au fost traduse în numeroase limbi: ,,Soldățelul de plumb'' , ,,Rățușca cea urâtă'', ,,Povestea privighetorii'', ,,Crăiasa zăpezilor'', ,,Fetița cu chibriturile'', etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu