1 Decembrie - Ziua Naţională a României. Unirea Transilvaniei cu România (1918)

 

1 Decembrie, Ziua Națională este o zi sărbătorită cu mare fast de întreg neamul românesc, este o zi special care ne aduce aminte că, începând cu primii ani ai secolului XX, România a devenit un stat unitar și indivizibil. Ziua Națională reprezintă, totodată, un prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești.

Astfel, ziua de 1 Decembrie, semnifică, printre altele și unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului, la Regatul României. Alipirea ultimei bucăți de pământ românesc, cuprinsă între Mureș, Tisa și Dunăre, a reprezentat continuarea firească a demersurilor de unire a tuturor provinciilor românești, începute la jumătatea secolului al XIX-lea. Prin urmare, de la această data, de 1 decembrie, poporul roman a putut răsufla ușurat, visul se împlinise și anume cu toții se aflau sub oblăduirea aceluiași stat: Statul Român. Frați, în cuget și simțire, în limba vorbită, cultură, tradiții, obiceiuri și sărbători, românii puteau circula liberi și nestingheriți pe pământurile vechiului Regat Dacic și pe cel vremelnic al lui Mihai Viteazul.

Prin acel 1 Decembrie din anul 1918, cei 1228 de delegați ai Adunării Naționale de la Aba Iulia, susținuți în piața publică de peste 100.000 de persoane s-au adunat la marele eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului. Statul Român garanta oricărui cetățean al său, dreptul de a putea vorbi fără opreliști limba strămoșilor, de a putea învăța limba vorbită în casele lor, de a se putea ruga în biserici în limba română.

De asemenea, cronicarii au propagate idea de unitate românească și au pledat, cu argumente istorice, pentru Unire. Scrierile iluminiștilor transilvăneni au afirmat, cu dovezi noi, unitatea de origine, de limbă, de cultură și de idealuri ale românilor. Când și-a chemat pandurii la lupta social, în 1821, Tudor Vladimirescu înfăotuia, cum spunea Bălcescu, ,,deșteptarea nației’’, la marea bătălie pentru făurirea unirii și cucerirea independenței. Prima etapă a Unirii, ,,Unirea cea mică’’, se încununa cu succes. Transilvăneanul George Barițiu scria atunci: ,,Românii nu vreau sînge, nu vreau subjugări de țări vecine, ci ei vreau numai totală scăpare de sub atîtea epitropii venite în silă. Vreau a lega unire strînsă, frățească între locuitorii acestui pămînt, vreau suveranitate deplină ...’’. Iar Vasile Alecsandri exprima ]n vers sentimentele de bucurie ale tutror romînilor: ,,Fraților, nădejde bună! Viitorul ce urziți/Va fi vrednic de trecutul strămoșilor slăviți!/Bărbăția și Unirea între voi de-acum domnească/Și strigați în libertate: România să trăiască!’’

Cei mai buni dintre românii acelei vremi: fruntași politici, oameni de știință, scriitori, învățători, profesori și muncitori de toate categoriile, de la țărani pînă la mineri, s-au străduit din răsputeri, trecînd peste toate opreliștile și au dovedit tuturor, prieteni ori dușmani, că românii sînt națiunea dominantă în Transilvania și are dreptul a trăi liberă sub soarele luminos al civilizației.

În istoria poporului român, ziua de 1 Decembrie 1918 a fost o zi epocală. O zi de luptă revoluționară a maselor populare din întreaga Transilvanie, din întreaga Românie. O zi de luptă și de biruință. O zi de sărbătoare: sărbătoarea împlinirii marelui ideal național. O zi a adevăratei și desăvârșitei Uniri românești. Întregul popor român a fremătat de bucurie. Cea mai mare năzuință, o năzuință seculară de unitate românească, cel mai înalt vis pentru care au luptat și s-au jertfit nenumărați strămoși, s-a împlinit.

Unirea din 1918, reîntregirea României, desăvîrșirea statului național a încheiat o perioadă de istorie românească. În același timp, Unirea a deschis o nouă cale spre dezvoltarea poporului nostru. România a devenit mai puternică, economia ei mai dezvoltată, cultura ei mai înaltă. Ea s-a rânduit repede între statele de seamă ale Europei. Despre creațiile ei științifice și artistice a început să vorbească tot mai des și mai mult în lume. Poporul român tot mai mîndru de istoria sa a ridicat fruntea sus în marea carte a istoriei universale.

surse: broșura ABC - 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia, editura Ion Creangă, Buc., 1978   

         Istoria ilustrată a românilor. De la origini până în prezent, editura Porțile Orientului, Iași       

 

Ziua Internațională a Drepturilor Copilului

       

  În fiecare an, la 20 noiembrie este sărbătorită ,,Ziua Internațională a Drepturilor Copilului'', o zi specială, dedicată copiilor din întreaga lume, o zi prin care drepturile copiilor se cer a fi promovate și sărbătorite. Adunarea Generală a ONU adoptă Declarația pentru Drepturile Copiilor, care definește drepturile copilului la protecție, educație, îngrijire a sănătății, adăpost și o alimentație potrivită, integrare în societate. De la data adoptării acestei Declarații, s-a semnat, totodată, și o ,,Convenție pentru Drepturile Copilului'', care prevede protejarea și promovarea drepturilor copilului, precum și dreptul la viață, la sănătate, la educație și joacă, dar și dreptul la viața de familie, de a fi protejați împotriva violenței, de a nu fi discriminați și dreptul de a-și face auzite opiniile. 

       Prin urmare, copilul are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de a căuta, a primi și a difuza, fără să țină seama de frontiere, informații și idei de orice natură sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului. Orice copil are dreptul la protecție și la ajutor special din partea statului. 

      De asemenea, scopul organizației UNICEF este următorul: supraviețuirea și dezvoltarea copiilor; protecție și incluziune socială; educație, ajutor de urgență și acțiuni umanitare. Statele părți recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În anul 2000, Adunarea Generală a ONU a adoptat două Protocoale opționale, primul interzicând implicarea copiilor în conflicte militare, iar cel de-al doilea interzice vânzarea acestora, prostituția și pornografia infantilă. 
     Totodată, statele părți recunosc drepturile copilului la educație și vor urmări în mod special: 
* să facă învățământul primar obligatoriu și gratuit pentru toți;
* să încurajeze diferite forme de învățământ secundar, atât general, cât și profesional, să le facă accesibile oricărui copil;
* să asigure tuturor accesul la învățământul superior, în funcție de capacitatea fiecăruia;
* să facă deschise și accesibile tuturor copiilor informarea și orientarea școlară și profesională;
* să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea școlii cu regularitate și reducerea ratei de abandon școlar.
       Prin urmare, trebuie recunoscut și dreptul copilului la odihnă și timp liber, dreptul de a se juca și de a participa la activități recreative, proprii vârstei sale. 
Au fost obținute succese impresionante pentru copii în ultimele trei decenii, dovadă stă și faptul că din ce în ce mai mulți copii au o viață mai lungă, mai bună și mai sănătoasă. 
Pe lângă provocările ridicate de sănătate, nutriție și educație, copiii trebuie să facă, astăzi, față unor noi amenințări precum schimbările climatice, abuzul online și cyberbullying-ul. Doar cu inovație, noi tehnologii, voință politică și resurse sporite, vom putea contribui la transpunerea viziunii Convenției privind Drepturile Copilului într-o realitate pentru toți copiii din întreaga lume. 
      Astfel, Ziua Internațională a Drepturilor Copilului oferă fiecăruia dintre noi un punct inspirat pentru a pleda, promova și sărbători drepturile copiilor, toate acestea traducându-se în dialoguri și acțiuni ce vor construi o lume mai bună pentru copii.    

sursa: ,,Drepturile Copilului și Tânărului'', coord. prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, Emil Marinache, dr. Rodica Șerbănescu, Editura Institutul Român pentru Drepturile Omului, Buc., 1998 

Fetița care voia să salveze cărțile, de Klaus Hagerup și Lisa Aisato

 Azi, 13 noiembrie 2020, vă propun ca lectură pentru cei mici cartea intitulată ,,Fetița care voia să salveze cărțile'', scrisă de autorul, traducătorul, scenaristul, actorul și regizorul norvegian Klaus Hagerup. Încă de la începutul carierei sale de scriitor, Klaus a scris multe cărți cunoscute, mai ales pentru adolescenți, dar și pentru cititorii mai în vârstă și mai tineri. Este cunoscut mai ales pentru cărțile sale despre băiatul adolescent nesigur pe el Markus. A murit la vârsta de 72 de ani de o boală cumplită. 

Cartea ,,Fetița care voia să salveze cărțile'', este printre cele mai tulburătoare, fantastice și frumoase cărți pentru copii pe care am văzut-o și am citit-o vreodată. Am rămas fără grai în fața unor ilustrații de pe altă lume, în fața unui text în norvegiană din care nu pricepeam o iotă, spunea binecunoscuta autoare română, Ioana Chicet-Macoveiciuc , dar despre care am simțit într-o clipă că e cea mai minunată poveste din lume. Și este, chiar este!

Anna, personajul principal al cărții, iubește foarte mult cărțile, atât de mult încât e dispusă să le citească pe toate ca să le salveze de la distrugere. Planul ei e însă dat peste cap de o carte specială, care nu are final. Exact așa cum am fost dată eu peste cap de cartea aceasta. Și cum o să fiți și voi. Și copiii voștri. Și poate și copiii lor, peste o vreme.

Este genul acela de carte care rămâne cu tine toată viața. Și care te salvează de fiecare dată când o deschizi. 

https://en.wikipedia.org/wiki/Klaus_Hagerup