Sărbătoarea de Dragobete

 

Ai fi mirat să afli că tinerii știu mai puține lucruri despre Dragobete decât copiii, întrucât ei sunt cei care află primii despre această sărbătoare a iubirii la noi, din diferite surse: cărți de povești, de la grădiniță și din gurile bunicilor care încă mai știu ce reprezintă cu adevărat această sărbătoare încărcată cu mister și legende secrete. Pentru mulți, Dragobetele este un tânăr chipeș, un Cupidon al celor îndrăgostiți. Putem aminti, totodată, și de iubirea față de părinți, iubirea față de natură, iubirea față de sine, acceptarea și împlinirea printr-un sentiment în care legenda spune că trebuie să te scufunzi cu spiritul. 
Legendele ne mai spun că Dragobetele nu se lăsa văzut, deoarece oamenii l-au dezamăgit. Astfel, îl vor simți doar cei care sunt dispuși să pătrundă mai departe cu gândul, cei care nu au nevoie să vadă pentru a crede.

Dragobetele devine o sărbătoare minunată, un moment în care, mai presus de orice, trebuie să-ți amintești să iubești, sincer și curat ca un început de primăvară. În povești, ni se spune să avem doar gânduri bune în această zi, să purtăm haine curate și să avem casele înfrumusețate. Totodată, legendele ne îndeamnă să mergem la biserică și să ducem buchete de flori la icoana Maicii Domnului. 

Se mai spune că, aceia care vor să aibă un an plin de dragoste curată, trebuie ca în ziua de Dragobete să realizeze buchete de flori în care să-și aștearnă cele mai frumoase gânduri de iubire, fiecare adresat persoanelor dragi din viață, câte o floare pentru fiecare persoană specială, împreună cu un gând bun. Buchetul se leagă strâns ca o familie unită, se lasă pe o masă curată, într-o vază din sticlă transparentă, în lumina soarelui strălucitor. Se spune că soarele va purifica inima celui care a realizat buchetul, iar pe cei ,,din buchet'' îi va binecuvânta soarele.

 

surse:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragobete

Curiozități pentru mari și mici

 

Știați că în Africa se vorbesc 2.000 de limbi?

  

          

     

 

Africa, cel mai cald continent al lumii, se întinde pe o suprafață de 30 de milioane de kilometri pătrați. Dintre toate continentele, acesta are cel mai mare număr de țări: 54. Cea mai nouă țară este Sudanul de Sud, care și-a câștigat independența din 2011. Algeria este țara cu cea mai mare suprafață:2.381.740 km pătrați, iar Cairo, capitala Egiptului este orașul cel mai populat, cu 20 de milioane de locuitori.

 Un sfert din suprafață totală a continentului este ocupată de deșertul Sahara: 8,5 km pătrați. În sudul Africii se află cascada Victoria, una dintre cele mai mari din lume. Aceasta are 1,6 km lățime și o cădere de 107 metri. Lacul Turkana din Kenya este cel mai mare lac din deșert, din lume. Acesta are aproximativ 32 km lățime și 290 km lungime. Cel mai înalt munte al Africii se află în Tanzania și poartă numele de Kilimanjaro. Cele trei vârfuri ale muntelui sunt: Kibo, cu cel mai înalt punct, Uhuru, Mawenzi și Shira.

Pe teritoriul Africii de astăzi trăiesc sute de populații diferite. Deseori, mai multe populații trăiesc în aceeași țară. Islamul este religia practicată în nord, în timp ce în celelalte regiuni se întâlnesc atât credințe tradiționale, cât și cea creștină. Acum o sută de ani, țări europene – precum Anglia, Franța, Germani și Portugalia – stăpâneau întinse regiuni din continentul african. Astăzi, toate țările de pe acest continent sunt independente. Majoritatea populației trăiește în orașe mici, sate sau ferme. În imaginile de mai jos avem două tipuri de așezări. Prima reprezintă Nordul Africii, și anume zona munților Atlas. Tot ce vedem în acest orășel de munte a fost creat cu un scop. Locuințele sunt lipite unele de altele tocmai pentru ca localnicii să se poată adăposti de soarele puternic, dar și de praful deșertului ce-i înconjoară. Din loc în loc pot fi observate cereale puse la uscat pe acoperișuri, unde sunt ferite de animale. Curțile interioare servesc familiilor pentru relaxare, pentru a sta de vorbă în nopțile răcoroase. A doua imagine, din Niger, ne prezintă o parte a așezării locuite de populația Hausa, care trăiește din munca pământului. Caprele de la care oamenii obțin lapte și carne sunt animale rezistente la secetă și foamete. Clădirile sub formă de cupolă sunt destinate stocării grâului. Putem observa că unele sunt ridicate puțin de la sol pentru a putea împiedica insectele și rozătoarele să intre. 

Artizanatul practicat în Maroc are o tradiție îndelungată în privința vopsirii materialelor. Priviți cum oamenii din imaginea următoare stau pe vase ceramice uriașe în care se află coloranți. În marea lor majoritate, acești ,,coloranți de cadă’’ sunt preparați din plante. Roșul se obține din mac, iar bejul din semințe de curmal. Alți coloranți se obțin din minerale, de exemplu, negrul se obține din antimoniu, care se găsește în minereul de stibină. Persoanele din imagine vopsesc lână, fibre din bumbac și piei tăbăcite. Din acestea se vor realiza apoi covoare, carpete, haine, perne sau pantofi.

 

În climatul favorabil al Egiptului sunt cultivate curmalele pe care le găsim mai meru în magazinele noastre. Spre vârfurile copacilor din imagine putem vedea mănunchiurile aurii de curmale gata pentru a fi recoltate. După ce un cățărător agil adună curmalele, familia sa le asortează și le așează pe sol pentru a se usca la soare. Culorile indică fermierilor stadiile prin care trece fructul până la uscare: auriu, galben, roșu și, la final, maro. În ceea ce privește comerțul cu fructe, în unele țări din Africa foametea atinge cote alarmante, în timp ce alte produse produc importante cantități de fructe tropicale, legume, etc., din care multe sunt exportate. Solurile fertile, mai ales cele din apropierea fluviilor Niger și Volta, din vestul continentului, permit obținerea de recolte bogate.

 

Știați că? ...

• în Africa se vorbesc peste 2.000 de limbi?

• numele african al cascadei Victoria este ,,fum ce tună’’ (Mosi-oa-Tunya) ?

• fiecare zebră are lat model de dungi?

• elefanții pot consuma 200 kg de vegetație pe zi?

• în Maroc producția de covoare de lână este o sarcină exclusiv feminină?

• în trecut se credea că deținerea unui covor de lână aduce noroc proprietarului?

• penele păsărilor flamingo sunt albe, dar se colorează datorită hranei pe care o consumă?

• în deșertul Namib nu ser zărește nicio suprafață cu apă, zona fiind uscată de peste 55 de milioane de ani?

• crocodilul de Nil poate atinge 6 metri lungime și masa de 748 de kilograme? 

• cea mai înaltă dună de nisip din lume se află în deșertul Namib și are 383 de metri?

 

Surse: ,,Atlasul ilustrat al lumii pentru copii’’, de Nicholas Harris, București, Corint Junior, 2020

           ,,Prima mea carte despre lume’’, de Elizabeth Carney, București, Litera, 2019

           ,,Terra văzută de sus, pentru copii’’de Yann Arthus-Bertrand, Bucure;ti, Ad Libri, 2003

 

Ce înseamnă să ai o sclipire de geniu? Evrika?

 

V-ați gândit vreodată, dragi copii, cum ar fi viața noastră dacă nu ar fi existat acele mici sclipiri de geniu care au schimbat mersul lucrurilor pe planeta noastră?

Faceți un exercițiu de imaginație, închideți ochii, respirați adânc: o lume ... fără foc, hârtie, tipar, electricitate, mașini, avioane? Fără cărți, filme, telefon, muzică, medicamente, computere, călătorii în spațiu și multe altele? Așa este că pare de neimaginat o astfel de lume? Iar dacă viața noastră este așa cum o cunoaștem noi acum, acest fapt se datorează ideilor geniale pe care anumiți oameni le-au avut de-a lungul istoriei. Unii dintre aceștia au devenit inventatori celebri, în timp ce alții au rămas necunoscuți pentru lume, unii au devenit bogați, iar alții au murit săraci, și, uneori, o idee a fost rodul mai multor minți luminate. Dar toate au schimbat lumea noastră în bine și ne-au oferit posibilitatea ca azi să ne trăim viața așa cum o cunoaștem noi.

 Știați că? ...

 ● Evrika este una dintre cele mai folosite interjecții din lume?

● Primul om care a folosit acest cuvânt celebru a fost Arhimede din Siracuza, un învățat al lumii antice? Se spune că Arhimede era atât de fericit atunci când a rezolvat un mister, încât, fiind în cadă, a uitat să se mai îmbrace și s-a repezit pe stradă, strigând: ,,Evrika, Evrika!’’, adică ,,Am găsit, am găsit!’’. Ceea ce descoperise era o lege a fizicii care avea să-i poarte numele și care spune că: un corp scufundat într-un lichid este împins de către acesta, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de lichid dislocuit de către corp.

● Sclipire de geniu înseamnă:

   ● un gând bun prin care, într-un mod inteligent și surprinzător, rezolvăm o anumită problemă?

   ● o descoperire întâmplătoare, și totuși, nu prea, deoarece numai ,,mințile pregătite’’ sunt capabile să prindă din zbor semnificația unui lucru și să o transforme într-o idee genială?

 

 ● o idee extraordinară care se naște prin observarea unui eveniment aflat în desfășurare?

   De exemplu, frații Montgolfier, care au inventat primul balon zburător după ce au observat că aerul cald din soba lor urcă, împreună cu bucățile de hârtie arsă.

  ● serendipitate, adică să descoperi lucruri noi, să ai idei nemaipomenite, în timp ce cauți altceva? În legenda insulei Serendippo (insula Ceylon din Sri Lanka de azi), trei prinți căutau o prințesă pe care nu au găsit-o niciodată, dar în schimb au descoperit comori la care nici nu visau.

  ● să ai imaginație? Deoarece capacitatea noastră de a ne închipui, fantezia însăși dă naștere sclipirilor geniale

  

 Și pentru că aceste idei inovatoare sunt patrimoniul speciei noastre, să știți, dragi copii, că fiecare dintre noi am fost geniali cel puțin o dată în viață, că am avut o mică sclipire de geniu care ne-a ajutat să rezolvăm în mod uimitor o anumită situație!

Surse: ,,100 de idei geniale care au schimbat lumea’’, de Luca Novelli, București, Editura Litera Mică, 2017            

             ,,Arhimede și începuturile științei’’, de Jeanne Bendick, București, Humanitas Junior, 2018

             ,,Evrika!Cele mai importante descoperiri științifice din toate timpurile’’, Mike Goldsmith, București, Didactica Publishing House, 2018

             ,,Cine sunt eu? Carte-joc de cultură generală. 75 de personalități din toate timpurile’’, de Juliette Saumande, București, Litera, 2018

             ,,Invenții geniale, inventatori celebri’’, de Aura Brais, București, Coresi, 2009

 

 

Imperiul Mogul

                                                      

Spre sfârșitul anilor 1400, descendenții conducătorului mongol Timur, au fost alungați din Asia Centrală de tătarii mongoli. Ei s-au mutat în sud și-au atacat India, în 1526, organizând o mare invazie. Curând, au cucerit nordul Indiei și, pe la 1600, avansau spre sud, în Deccan. Un secol mai târziu, controlau India, cu excepția sudului extrem. Mogulii erau administratori buni și, deși musulmani, au permis supușilor hinduși și sikh să-și păstreze religia. Pe la 1700, Imperiul Mogul a fost atacat de hindușii maratha din vestul Indiei, iar francezii și englezii au ocupat porțiuni din teritoriul lui. În anii 1800, englezii i-au învins pe francezi și dominau India mogulă.

Adoptarea obiceiurilor: Negustorii europeni, au adoptat obiceiurile și mijloacele de transport ale indienilor pentru a câștiga autoritate în fața populației.

Colaborare: Negustorii hinduși cooperau adesea cu populația hindusă, maratha, împotriva conducătorilor moguli musulmani. Îi furnizau arme pentru atacarea mogulilor.

Templul de aur: Religia sikh a fost fondată de guru Nanuk, la începutul anilor 1500, și își avea baza în Punjab. Cel mai sfânt loc al său era Templul de Aur, de la Amritsar.

Pictura mogulă: Împărații moguli angajau artiști pentru a picta scene detaliate din literatură și legende, precum și studii de animale și plante.

Hajj (Pelerinaj): În fiecare an, musulmanii cucernici se îndreaptă spre Surat pentru a se îmbarca pe vasele cu destinația portul Jeddah, de la Marea Roșie. De-acolo, merg pe jos, în hagialîk (pelerinaj), la Mecca, orașul sfânt din Orientul Mijlociu.

Britanicii: Compania britanică a Indiilor de Est a fost fondată în anul 1600, pentru a face comerț cu Asia de est. Mai târziu, și-a îndreptat atenția spre India.

Groapa neagră de la Clacutta: În iunie 1756, 145 de prizonieri britanici au fost deținuți peste noapte, de către nawabul (conducătorul) Bengalului, într-o mică închisoare subterană. 23 dintre ei nu au murit sufocați.

Negustorii arabi: Negustorii din Arabia și Africa de Est făceau negoț cu aur, pietre prețioase, fildeș și cafea, pe care le aduceau în India, traversând Oceanul Indian și cumpărau de-aici bumbac, mătase, mirodenii și vopsele.

Bogățiile imperiului

Mogulii administrau un sistem bancar eficient, bazat pe monede din aur și argint, care oferea credite negustorilor din Asia și Africa. Comerțul de peste Oceanul Indian cu europenii și arabii a adus mari bogății imperiului. Agricultura mogulă era prosperă, cu recolte de cereale mai mari decât cele din Europa, în timp ce industria metalurgică producea oțel de bună calitate. India mogulă avea și cea mai mare industrie textilă din lume, exportând bumbac în întreaga lume.

                                                       

Construcții mogule

Mogulii erau constructori talentați, ridicând în India multe palate splendide și mausolee (morminte), înconjurate de grădini și bazine cu apă. Cea mai renumită construcție este Taj Mahal, mausoleul construit în anii 1630, la Agra, pentru Shah Jahan și soția sa. Orașul Agra a fost construit din ordinul împăratului Akbar I, între anii 1571-1584, dar oamenii au locuit acolo numai 14 ani, din cauza rezervelor limitate de apă. Mai târziu, a fost ridicată o nouă capitală, la Delhi.

Surse: ,,Atlasul explorărilor și al imperiilor’’, de Simon Adams, București, Enciclopedia RAO, 2008

 

De ce au păsările pene?

Nu numai pentru a zbura. Pinguinii și struții nu sunt păsări apte de zbor, dar totuși au pene. În urmă cu 150 de milioane de ani, primele animale care semănau cu păsările aveau penaj, dar nu puteau zbura. Probabil că și unii dinozauri sau puii lor, purtau veștmânt înaripat. Astăzi, doar păsările au pene. Ele s-au dezvoltat din solzii reptilelor. Aceștia s-au descuamat treptat și au format pungi cu aer, pe care păsările le folosesc în avantajul lor: le protejează corpul de pierderile de căldură. Asemenea oamenilor, păsările au o temperatură destul de ridicată și constantă de circa 40 de grade Celsius. Abia mai târziu, își folosesc ele penajul pentru a cuceri înălțimile.

Datorită unui strat foarte subțire de grăsime, penajul este protejat de apă și, de aceea, unele păsări, acvatice, cum ar fi: rațele și lebedele, plutesc la suprafață.

Penajul mai este și un bun camuflaj, deși multe păsări au pene viu colorate pentru a atrage atenția femelelor.

Dacă privim cu lupa o pană, nu putem să nu observăm această alcătuire uimitoare. Ea are rămurele

subțiri și groase care se încârligă, îmbinând astfel suplețea cu rezistența.

  

 Știați că? ...

 * Păsările trebuie să petreacă mai mult timp cu îngrijitul penajului. Ca să-l curețe, câteodată fac băi cu apă de nisip, trecând apoi fiecare pană prin cioc. Asta pentru a o lustrui și pentru a îndepărta corpurile străine sau paraziții. La sfârșit, ung penele cu ulei din glanda uropigiană aflată la coadă.

* Înălțimea maximă cunoscută la care poate zbura o pasăre a fost stabilită accidental când un avion de linie s-a ciocnit la 11.277 de metri cu un vultur-pleșuv african. Acolo sus, temperaturile sunt coborâte cu mult sub 0 grade Celsius, iar aerul este atât de rarefiat, încât omul nu poate supraviețui. Cel mai înalt munte, Muntele Everest, are doar 8900 de metri înălțime.

* Păsările nezburătoare sunt mult mai mari și mai grele. Ștruțul poate atinge 150 de kilograme și, deși nu poate zbura, aleargă rapid și pe distanțe mari.

* Lăstunul doarme chiar și în zbor. Când nu clocește, el stă zile în șir în aer. Acolo se hrănește prinzând insecte, zboară la suprafața apei și bea doar înmuindu-și ciocul, și, dacă este obosit, se ridică la înălțime și se lasă purtat de curenții de aer.

 

De ce are păunul ,,ochi’’ în penaj?

 În niciun caz pentru a vedea sau pentru a-i înspăimânta pe dușmani. Sunt doar niște pete de culoare în formă de ochi. Există însă o specie de fluturi, numită ochi de păun, care are un desen asemănător pe aripi și al cărui rol este de a-i îndepărta pe inamici. Păunul mascul își poartă penajul splendid al cozii cu peste 100 de ochi pentru a o impresiona pe păuniță. El își face coada roată doar la dansul de împerechere. Cozile femelelor păun nu sunt atât de impresionante. La păuni, ca și la multe alte animale, păunițele își caută masculii. Ele aleg păunii cu penele cele mai frumoase și cu cei mai mulți ochi. Ele pot fi sigure astfel că masculii sunt sănătoși și puternici, și vor avea urmași pe măsură. Păunul cu coada sa roată le-a făcut și oamenilor o impresie puternică. El a fost adus din India și a ajuns până în bazinul mediteranean și în China. Unele popoare l-au venerat în cadrul ritualurilor religioase, iar altele îl consideră simbol al vanității.

 

Știați că? ....

● Păunul a fost considerat o pasăre decorativă şi preferat de regi şi împăraţi, încă de acum 4.000 de ani. Aceştia obişnuiau să-şi populeze grădinile cu păuni, în scop decorativ.

● Media de viaţă a păunilor este de 20 de ani, însă cei domesticiţi, care au condiţii de viaţă mai uşoare, pot trăi până la 40 de ani.
● Păunii sunt păsări mari şi impresionante, mai ales datorită cozii, ajungând să aibă o greutate de până la 6 kg, iar ca lungime, cu tot cu coadă, ajung să măsoare 1,50 m.
● Se crede că păunii nu pot zbura, însă adevărul este cu totul altul. Păunii pot zbura dar numai pe distanţe mici. Acest lucru face ca păunii să fie incluşi în categoria celor mai mari păsări zburătoare.
● Culoarea superbă a penelor de pe gât şi modelul caracteristic de pe coadă cu “ochi de păun” sunt calităţile care îi fac atragători pe păuni, iar Păunul Indian este cel mai cunoscut. Culoarea lui predominantă este albastru-turcoaz.

● În mitologia indiană, păunii sunt numiţi “vehiculele zeilor”, deoarece legenda spune că Karthikeya, fiul lui Shiva, zbura pe spatele unui păun.

 

Surse: ,,Întrebări și răspunsuri. Natură și animale’’, de dr. Rainer Kӧthe, București, Enciclopedia RAO, 2008

,,Enciclopedie ilustrată’’, de David Burnie, București, Enciclopedia RAO, 2007

Ziua iubitorilor bibliotecilor (cititori, bibliotecari, șoareci :) )

                                              

      

     ,,Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie''.                                                                                           (Marcus Tullius Cicero)

În calendarul cultural ,,Ziua iubitorilor bibliotecilor'' este sărbătorită pe data de 14 februarie, fiind o zi în care se presupune că trebuie să ne arătăm dragostea pentru toți cei care iubesc bibliotecile. Având în vedere faptul că tot mai multe cărți apar în format electronic și tinerii, în special, acea categorie care calcă destul de rar pragul bibliotecilor, când nu au de studiat pentru școală, iar cărțile de care au nevoie sau nu se găsesc în librării sau sunt foarte scumpe. De ce iubim bibliotecile? Pentru că are un farmec aparte, Azi putem găsi o carte căutând în baza de date computerizată după titlu, după autor, etc și să mergem direct la raft, să luăm cartea, s-o înregistrăm în fișa de cititor și să plecăm. Să ne plimbăm printre rafturi are mai mult farmec atunci când nu știm exact ce vrem să citim. De asemenea, și sala de lectură are farmecul ei. E liniște: doar din când în când, se mai aude foșnetul ușor al paginilor întoarse. Uneori, cineva scapă pe jos un obiect mai greu și toți cei prezenți tresar, smulși ca din visare, dar nimeni nu comentează. 
Cum își arată dragostea pentru biblioteci cei care le iubesc?! Depinde în ce oraș suntem, în ce țară. Cei care au tradiții vechi în a dona bani sau cărți diferitelor instituții de cultură donează bani bibliotecilor locale sau donează cărți. Alții merg la bibliotecă în ziua de 14 februarie (chiar dacă nu au motiv) și împrumută cărți la sala de lectură sau vizionează filme, ascultă muzică - e un mod prin care, mărind numărul ,,vizitatorilor'' se justifică existența bibliotecilor în comunitatea respectivă. Deși se spune că trăim în ,,era Internetului'', nu tot ce e stocat digital poate fi accesat în rețeaua publică, întrucât bibliotecile dețin o mare cantitate de date ,,digitalizate'', informații pe care nu le găsim online oriunde. Bibliotecile care se respectă oferă asistență cititorilor în a găsi informații din cele mai diverse și rare în orice domeniu, informații care s-ar putea să nu fie găsite într-o carte cumpărată sau online. Bibliotecile dețin, totodată, colecții de ziare - de la cele mai vechi la cele mai noi - și au (ar trebui să aibă) fișe (pe film sau altfel) pentru fiecare ziar; multe altele pot fi aflate într-o bibliotecă. 
Ziua de 14 februarie este și una potrivită pentru a-i încuraja să treacă pragul unei biblioteci pe cei care nu sunt obișnuiți s-o facă - unii nici nu știu că este (sau unde este) o bibliotecă în localitatea lor de reședință. 
Prin urmare, o bibliotecă e mai mult decât un spațiu unde găsești informații. Biblioteca este un univers care conține mii de universuri. Bibliotecile sunt ca un sanctuar, o oază de liniște, departe de agitația vieții cotidiene, oferim un loc în care pot fi acumulate noi cunoștințe despre lume și viață, unde sunt oameni care se aseamănă. 
Biblioteca este, totodată, un loc unde se întâlnesc membri unei comunități, un loc unde pot împărtăși gânduri și idei, unde pot afla lucruri noi. Pentru acestea și pentru multe altele, unii oameni iubesc bibliotecile. 

sursa:  https://diana-kundalini.blogspot.com/2019/02/ziua-iubitorilor-de-biblioteci.html