Adevărata poveste a lui Charlotte Doyle, de Avi

 

O recomandare, pentru cei de peste 10 ani, vine de la editura Arthur și se intitulează ,,Adevărata poveste a lui Charlotte Doyle'', de autorul de origine americană, Avi. Pe când era tânăr, profesorii îi spuneau adesea că scrisul lui nu prea avea sens. Ulterior, a aflat că avea simptome de dislexie, o problemă frustrantă care îngreunează scrierea, dar Avi nu s-a dat bătut. 
Și-a început cariera scriind piese de teatru în timp ce lucra ca bibliotecar. Când i s-a născut primul copil, a început să scrie pentru copii. A fost premiat cu toate premiile mai importante. A câștigat, de asemenea, multe premii Children's Choices și vizitează adesea școli din toată țara pentru a sta de vorbă cu cititorii săi. La ora actuală, Avi locuiește în Denver, Colorado cu familia sa.
E anul 1832. Charlotte Doyle are 13 ani, a fost la studii în Anglia și urmează să se întoarcă în Rhode Island. Deși trebuia să fie însoțită de două familii, acestea își anulează plecarea, iar fata se trezește singură într-o lungă călătorie pe mare. Echipajul navei nu-i pare de încredere, așa că se împrietenește cu Jaggery, căpitanul corabiei Seahawk, un domn elegant, în jurul căruia plutește însă o legendă de tiran.
La scurt timp de la începerea călătoriei, Charlotte descoperă că un conflict mocnește între membri echipajului. Fata încearcă din răsputeri să rămână de partea dreptății, dar nu mai știe în cine să aibă încredere. Legile marinărești sunt foarte stricte, iar împrejurările încurcate fac ca Charlotte să fie acuzată de crimă.
 

Un cățeluș în furtună, de Guojing

 

Azi vă propun spre lectură o carte plină de duioșie și de gingășie a autoarei și ilustratoarei originară din China. Ea a început să deseneze de la o vârstă fragedă, de asemenea, ea a lucrat ca artist concept la jocuri și emisiuni de televiziune pentru copii și a conceput ideea pentru singurul copil în timp ce lucra în animație în Singapore. 
Astfel, în paginile acestei povești înduioșătoare, cititorii vor descoperi emoția, teama și bucuria unei prime întâlniri între două suflete pline de iubire: un cățeluș abandonat și o fată cu inimă bună. Cu pași timizi, cu o răbdare nesfârșită, dar și cu multă afecțiune, între ei se leagă o prietenie pe viață. ,,Un cățeluș în furtună'' este o carte fără cuvinte - ilustrații nespus de expresive îi invită pe cei mici și pe părinți să-și folosească imaginația, să descopere detaliile drăgălașe de pe fiecare pagină și să țeasă la fiecare lectură o nouă și încântătoare poveste. 
O carte irezistibil de frumoasă, printre ale cărei ilustrații captivante se ascund lecții prețioase despre prietenie, generozitate, iubire și speranță. 
Cu această carte, Guojing reușește să creeze o poveste de un suspans și o emoție deosebite, datorită talentului ei uluitor, aproape nemilos, cu o măiestrie demnă de Disney sau de Pixar.   

Cea mai bună înghețată din lume. Delfina și Tomtitel descoperă un mare secret, de Ioana Chicet-Macoveiciuc

 

Azi vin cu o recomandare nouă pentru cei mici, a binecunoscutei autoare de origine română Ioana Chicet-Macoveiciuc, care, de altfel este foarte îndrăgită atât de copii, cât și de părinți. 

Cartea intitulată ,,Cea mai bună înghețată din lume. Delfina și Tomtitel descoperă un mare secret'' este o poveste plină de culoare și surprize, scrisă cu drag de înghețată 😋 de autoarea Ioana Chicet - Macoveiciuc și ilustrată cu delicatețe și magie de Mariana Kalacheva, artistă internațională cu lucrări expuse în țări precum: Italia, Franța, Spania, Belgia, S.U.A. (și, printr-o coincidență, căsătorită cu un domn care deține un atelier de înghețată artizanală). 

Delfina și Tomtitel, buni prieteni, sunt înnebuniți după înghețată. Când cresc, deschid o fabrică de înghețată și-și construiesc o casă în care totul seamănă cu înghețata. Dar într-o zi află de la un băiețel ceva neașteptat. Oare dragostea de înghețată ar putea însemna și altceva decât au crezut ei toată viața? Si care e, de fapt, cea mai bună înghețată din lume? Nu cea de vanilie? Nici cea de ciocolată? 

Dacă vreți să aflați care e cea mai bună, vă invit să citiți această poveste drăguță și hazlie. 
Lectură plăcută!

O altă recomandare, de data aceasta pentru cei mari ( peste 10 ani) este cartea intitulată ,,Insula orfanilor'', a autoarei Laurel Snyder, care a fost și o mare poetă și eseistă americană, născută la Baltimore, Maryland, în 1974. A absolvit Iowa Writers Workshop și predă cursuri de scriere creativă la universitățile Hamline și Emory. În prezent, autoarea trăiește în Atlanta, alături de familie. 
Printre cele mai populare cărți pentru copii scrise de Laurel Snyder se numără: Orphan Island (2017), Bigger than a Bread Box (2011), Seven Stories Up (2014) și seria Charlie and Mouse (2017).

Despre această carte, Rick Riordan, autorul seriei Percy Jackson spune ,,Este o carte care îți rămâne în minte: incitantă și plină de magie.''

Pe insulă totul este perfect. Vântul, apa și copacii îi protejează pe locuitori. Atunci când vine ora somnului, cei nouă copii se duc în cabanele lor sătui și bucuroși. 

Doar un lucru se schimbă mereu: în fiecare an, în aceeași zi, o barcă apare din neguri, aducând un nou copil care se va alătura grupului. Pe ea va fi luat înapoi cel mai mare dintre ei - nu va mai fi văzut niciodată.

Noua Schimbare nu e cu nimic diferită. Barca vine și îl ia pe Deen, înlocuindu-l cu o nouă fetiță, iar Jinny devine astfel noua persoană Matură. Rămâne de văzut dacă e pregătită pentru ziua în care barca se va întoarce și o va întoarce și o va lua și pe ea de acolo pentru totdeauna. 

,,Camera cu minuni'', de Sergio Ruzzier

 

Dragi copii, vă place să adunați lucruri? Ei bine, hârciogul Pius se dă în vânt după după colecționat. Fie vară, fie iarnă, din lungile sale plimbări și călătorii, Pius nu se întoarce niciodată cu mâna goală. Oriunde s-ar afla, tot găsește câte un lucrușor, cât o fi el de mic - pietricică, crenguță, nasture sau, mai știi, un pantofior pierdut - parcă îi strălucește în fața ochilor și îi șoptește să-l ia cu el acasă. Și uite așa, Pius a reușit să adune o mulțime de lucruri pe care le-a așezat frumos pe rafturi, într-o cameră numai a lor. A numit-o ,,Camera cu minuni''. Aruncați și voi o privire! Ce de lucruri, de toate formele, culorile și texturile!

În mijlocul camerei stătea regește, într-o cutie de sticlă, piesa cea mai prețioasă din colecție: o pietricică cenușie. Toate animalele care treceau pragul Camerei cu minuni, se întrebau nedumerite: ,,Oare ce o fi văzut Pius la această pietricică neînsemnată, încât să merite o asemenea onoare?'' Dacă ar fi fost în locul lui, ar fi aruncat-o numaidecât. Asta îl și sfătuiesc să facă. Iar într-o bună zi, micuțul hârciog aruncă pietricica în râu. Deodată, parcă fiecare lucrușor din Camera cu minuni își pierde valoarea. Parcă și-ar fi pierdut cea mai bună prietenă ... Oare va reuși Pius să recupereze pietricica?  

Plimbați-vă prin paginile acestei cărți ca printr-un muzeu și veți descoperi un secret la fel de simplu și de vechi precum pietricica lui Pius: lucrurile devin mai frumoase atunci când poveștile despre ele sunt frumoase. 

Ziua dragostei și a bunăvoinței la români - ,,Dragobetele'', tradiții, obiceiuri

Se știe că pe data de 24 februarie, sărbătorim, cu mic, cu mare, ,,Dragobetele'', simbolul iubirii, dar și al tinereții și al revigorării naturii. Tot de Dragobete, se obișnuia ca fetele și băieții să se îmbrace în haine de sărbătoare și să pornească în grupuri către păduri și lunci, în căutarea primelor flori de primăvară. În această zi, fetele culeg ghiocei, viorele și tămâioase, pe care le pun apoi la icoane. Iar florile se păstrează până la sărbătoarea de Sânziene, zi în care sunt aruncate în apele curgătoare. De asemenea, de Dragobete, fetele și băieții satului se adunau mai mulți într-o casă, se veseleau și petreceau împreună. 

Erau convinși că astfel, ei vor fi îndrăgostiți tot anul, până la Dragobetele de anul viitor. Tot de această sărbătoare, tinerii se întâlneau pentru a-și face jurăminte de prietenie și pentru a deveni frați de cruce.
Dragobetele este o sărbătoare veche românească, plină de obiceiuri și tradiții. Astfel, în unele zone din țară, dacă auzi în dimineața de Dragobete pupăza, se spune că vei fi harnic tot anul.

Dacă plouă, primăvara va veni devreme și va fi frumoasă.
Tradiția mai spune că cei care se sărutau în această zi erau sortiți să rămână împreună tot restul anului. 
Totodată, în această zi, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, în schimb se face curățenie în toată casa pentru ca zilele ce vor urma să fie pline de spor și prospețime. 

Dragobete este fiul Babei Dochia, un bărbat frumos și iubăreț. Legenda ne spune că el a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu același nume. La daci era zeul ce oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În mitologia greacă, păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, ,,pasăre'', în grecește însemnând ,,mesaj al cerului'', iar în timp, această tradiție s-a răspândit și la oameni. 
De asemenea, se considera că Dragobetele ocrotea și purta noroc îndrăgostiților, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc. 

Sursa: https://orapovesteicaie.wordpress.com/category/dragobete/

 

Șoricel mititel, luna răsare, vine ora de culcare, de Sophie Schoenwald

Azi, 22 ianuarie 2022, vă propun ca lectură pentru cei mici cartea ,,Șoricel mititel, luna răsare, vine ora de culcare'', scrisă de autoarea de origine germană Sophie Schoenwald, născută în anul 1980 în Bavaria și care trăiește și lucrează în Koln. A studiat Știința Comunicării, îi plac animalele și călătoriile. Încă de copil îi plăcea să meargă în natură sau se scufunda în lectura unei cărți îndrăgite, pe care adesea o termina de citit noaptea târziu, sub pătură, la lumina lanternei. Pe atunci nici nu visa că într-o zi va scrie chiar ea cărți ilustrate cu povești despre animale. Așa a luat nașterea această frumoasă poveste de adormit micii șoricei somnoroși. 

În curând o să se facă întuneric și toți șoarecii se duc acasă. Numai șoricelul cel mai mititel nu are chef să se culce, mai vrea să se joace. Sunt atâtea lucruri noi de văzut! Dar când simte că i se închid ochii de somn, drumul spre pătuțul lui de acasă i se pare foarte lung. Oare o să reușească să găsească la alte animale un loc unde să poată să doarmă? 

Pentru a afla ce se va întâmpla în continuare cu șoricelul mititel, vă invit să lecturați cartea.

Lectură plăcută!

 

Mihai Eminescu (15.01.1850 - 15.06.1889)

 

Despre Eminescu

Mihai Eminescu, poetul nostru ,,nepereche'' sau cum l-au numit și alții ,,Luceafărul'' poeziei românești, reprezintă culmea strălucitoare a literaturii române.

Frumusețea și trăinicia operei sale se află în folclor în ,,izvorul pururea reîntineritor'', cum îl numea poetul, al creației populare. 

Opera sa reprezintă îmbinarea desăvârșită dintre gândirea și sensibilitatea poetului de geniu, precum și bogăția de simțire a creatorilor populari anonimi, ale căror producții le-a cules și le-a cercetat permanent cu o mare dragoste, cu un înflăcărat interes însetat de a vorbi tot ceea ce poporul nostru a creat de-a lungul secolelor. 

Citind poezia lui Mihai Eminescu, ne simțim în același timp departe și aproape, nostalgici și încântați de o minune.

Așa cum ne arată poetul, natura este o sursă permanentă de inspirație. Dragi copii, dacă vremea vă permite, faceți o plimbare printr-o zonă cu păduri și lacuri, luați cu voi și un volum de poezii de Eminescu și lăsați-vă cuprinși de farmecul naturii într-un cadru feeric îndrăgit de către poet. Poate fi o experiență de neuitat! 

În continuare, vom spicui din poeziile sale postume, mai puțin cunoscute nouă:

Doi aștri                                                                                                                                                                                                                                                  

,,Am văzut doi aștri,                                       

Strălucind albaștri                                

Sub o frunte-n vis;                                        

M-a-necat seninul                                     

Când privii divinul,                                            

Blândul lor surâs.                                             

                                                                          

Și mi-am zis în mine:                                         

,,Înger cu lumine                                        

De-un adânc noroc ...                                                            

Din a vieții tale                                                                                                 

Înflorită cale

Cum nu stai în loc?''                

Stelele-n cer                                                     Rugăciune 

Stelele-n cer                                          Crăiasă alegându-te  

Deasupra mărilor                                 Îngenunchem rugându-te, 

Ard depărtărilor,                                  Înalță-ne, ne mântuie

        Până ce pier.                                  Din valul ce ne bântuie

                                                                Fii scut de întărire

După un semn                                       Și zid de mântuire,                                 

Clătind catargele,                                 Privirea-ți adorată, 

Tremură largele,                                   Asupră-ne coboară, 

Vase de lemn;                                        O, maică prea curată, 

                                                                Și pururea fecioară,   

Niște cetăți                                                                    Marie!

Plutind pe marile                                 

Și mișcătoarele                                     Noi, cei din mila sfântului 

Pustietăți.                                              Umbră facem pământului, 

 Rugămu-ne-ndurărilor,

Stol de cocori                                          Luceafărului mărilor;

Apucă-ntinsele                                      Ascultă-a noastre plângeri,

Și necuprinsele                                      Regină peste îngeri,

            Drumuri de nori.                       Din neguri te arată,

Zboară ce pot                                        Lumină dulce clară,

Și-a lor întrecere,                                  O, maică preacurată,   

Vecinică trecere -                                  Și pururea fecioară,

Asta e tot...                                                                   Marie!

Floare de crâng,

Astfel viețile

Și tinerețile

Trec și se stâng.

.......

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

 Ce ni s-a dat?