Opera unei scriitoare turce cu adevărat prolifică și semnificativă în literatura contemporană, mai ales prin scrierile sale pentru publicul matur, cartea pe care v-o propun astăzi este ca o mică biblie pe cât de prețioasă sub raportul conținutului, pe atât de frumos ambalată.
Elif Shafak ne spune povestea unei fetițe căreia, într-adevăr, nu-i plăcea numele ei, care s-ar traduce Mușcată Curgătoare. Ne așteptăm ca pe seama numelui ei să se facă glume la școală și se fac. Asta o va transforma într-o fată puțin mai singuratică, dar nu doar asta, ci și felul ei de a fi și pasiunea pentru citit.
Printre zilele petrecute la școală, unde matematică îi dă câteva bătăi de cap, momentele cu părinții (când i se amintește adesea să nu supere pe nimeni și nimic, să mănânce tot, să citească, să nu se uite la televizor, să nu iasă afară la joacă pentru că strada nu mai prezintă încredere ș.a.) și retragerea în lectură se petrec și alte câteva lucruri care fac ca viața Sakizei Surdunya să devină mai interesantă: fetița găsește în bibliotecă un glob pământesc din sticlă pe care se vede și un al optulea continent și, apoi, tatăl său se operează, situație în care ea este trimisă la bunici timp de o săptămână.
De aici istorisirea intră ușor pe tărâmul fantasticului. Sakiz ia globul cu ea la bunici și constată că luminozitatea și aspectul lui se schimbă dacă nu este aproape de cărți. Și nu numai atât: dintr-o lume de departe, acel al optulea continent, apar la geamul ei doi frați, o fată și un băiat, care se ghidează după impulsurile transmise de glob. Acum Sakiz merge împreună cu ei într-o călătorie spre acel tărâm de departe și această călătorie este ca o lecție de viață foarte foarte importantă. Pe ce cale să mergi, ce alegeri să faci, cum să abordezi greutățile și ce atitudine să ai în fața celor ce-ți crează disconfort. ”Nu este atât de important ce gândesc alții despre tine ... Oamenii pot râde de cineva fără un motiv anume. Dar asta e treaba lor. Nu a ta. Tu trebuie să fii puternic și calm”. Fii prietenul tău și nu te abandona la greu.
După îndeplinirea misiunii alături de noii ei prieteni, Sakiz se întoarce în casa bunicilor ca și cum timpul n-ar fi trecut. Tatăl ei se vindecă, iar ea se întoarce la școală. Cui poate povesti toate aventurile trăite? Cât este vis și cât este realitate? Citiți și aflați.
Lectură plăcută!
