Invitație la lectură

Azi, 9 octombrie 2018, vă propun ca o recomandare de lectură cartea ,,Erus și Valea Răbdării'', scrisă de Alec Blenche, consilier în nutriție și fondatorul site-ului Viața VerdeViu.ro. Este o carte foarte interesantă și plină de culori, care înfățișează călătoria unui băiețel pe nume Erus prin Valea Răbdării. El învață ce este răbdarea și multe alte lucruri importante într-o aventură cu rime, cântecele, mister, fructe, iepurași și alte personaje drăgălașe.
Călătoria sa este plină de învățăminte și povețe, dar și de momente hazlii și de pură bucurie. Descrisă și prin ilustrații de excepție, aventura lui Erus te transpune foarte ușor într-o lume de basm mirific, un univers al copilăriei și al imaginației. Astfel, se creează cadrul perfect în care copiii se pot identifica rapid cu personajele și pot învăța în felul lor câteva lucruri precum: importanța unei alimentații sănătoase, importanța familiei, importanța prieteniei și, nu în ultimul rând, cât de important este să poți să ai răbdare. Este, de asemenea, o carte pentru copii care merită să fie citită și de către adulți.
Totodată, țin să precizez faptul că această frumoasă carte cuprinde și trei cântecele frumoase: ,,Fructele'', ,,Pac și Mac'' și ,,Cântecul răbdării'', ce pot fi ascultate pe site-ul cărții, www.calatoriileluierus.ro
Să aveți o lectură cât mai plăcută!

Vizite la bibliotecă de Ziua Educației

Câteva clase de elevi din Oradea împreună cu diriginții și învățătorii lor au vizitat biblioteca cu ocazia Zilei Internaționale a Educației, sărbătorită în fiecare an în data de 5 octombrie: 75 de elevi la Liceul Teoretic German ”Friedrich Schiller”, 27 de la Liceul Teologic Penticostal Betel, o clasă de la Liceul Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” și 45 de copii din clasele a III-a și a IV-a de la Liceul cu program sportiv ”Bihorul” Oradea. 

În acest context, s-a subliniat importanța educației, atât în cadrul formal, cât și informal și nonformal, s-au vizitat secțiile bibliotecii, s-au studiat cărți și s-a discutat despre rolul bibliotecii în procesul de formare al elevilor, dar și în educația pe tot parcursul vieții. 

La mulți ani, EDUCAȚIE, prețioasă îndrumătoare pe drumurile pline de alegeri ale vieții! La mulți ani, tuturor celor care își aduc contribuția la luminarea omenirii!

Greierul de la metrou, de George Selden

Propunerea de lectură de astăzi este ”Greierul de la metrou”, carte scrisă de George Selden, un autor american contemporan, fiind prima din seria inspirată de chiar faptul că Selden a auzit într-o seară, pe când se întorcea acasă, un greier țârâind pe peronul metroului.

Așadar, subiectul principal este ajungerea unui greier în subteranul de la metrou, o poveste care este spusă făcându-se apel preponderent la vizual și auditiv, astfel încât suntem introduși în lumea metroului newyorkez fără să pierdem nimic din întinderile verzi ale Connecticut-ului, de unde vine greierul Chester. 

Când târâie de foame și singurătate, aflat sub un morman de hârtii și mizerii, Chester nu știe că în chioșcul de ziare de la metrou, chioșc care aparținea unei familii de italieni, se află Mario, fiul proprietarilor. Era rândul lui să țină afacerea deschisă până târziu, în speranța că vor vinde mai multe ziare și reviste. Mario îl aude, îl caută și decide să și-l facă animal de companie. Prima casă a greierului este o cutie de chibrituri, apoi Mario îi cumpără de la magazinul chinezesc o cușcă pe măsură. 

Chester are acum un acoperiș, hrană, un prieten, de fapt, mai mulți prieteni, pentru că la metrou mai trăiesc șoarecele Tucker și motanul Harry. Împreună cu ei, Chester petrece serile, ascultă radio, dansează, cântă și află lucruri despre New-york. Se mai întâmplă și mici neplăceri, ca incendierea chioșcului sau ronțăitul unei bancnote de doi dolari. 

De la radio, greierul învață melodii noi pe care le cântă cu ușurință. Promovat de un profesor de muzică, talentul muzical al lui Chester îi ajută pe proprietarii chioșcului să vândă mai mult. Mulțimi de oameni vin să-l asculte. Un greier cunoscător de arii de operă, muzică folclorică, rock sau romanțe nu este ceva obișnuit. Lui Chester i se face, însă, dor de casă, de pajiștile verzi și libertate, iar această viață îl întristează, motiv pentru care dă un ultim recital și pleacă spre Connecticut. Prietenii lui, Tucker și Harry, îi procură un bilet de tren spre casă.

Oare Mario va înțelege sentimentele prietenului său greier? Dar mama, care se obișnuise cu gândul că afacerea se stabilizase? Voi cum ați privi lucrurile?

Lectură plăcută!

Wolf Hollow, de Lauren Wolk

”La doisprezece ani am învățat să mint. Nu mă refer la micile gogoși pe care le toarnă orice copil. Vorbesc de minciuni cât se poate de adevărate, născute din temeri cât se poate de reale ...” - așa își începe romanul Lauren Wolk. Acesta va fi premiat cu Newbery Honor în 2017, considerat chiar cartea anului 2017 în cele mai multe topuri dedicate cărților pentru copii.

Voi enumera câteva motive pentru care consider că Wolf Hollow - în traducere, vâlceaua lupului - își merită poziția între cărțile pentru copii ale ultimilor ani:

1. Desigur, personajul principal este un copil, o fetiță, și încă una foarte inteligentă și curajoasă, care încearcă să descurce pe cât se poate ițele țesute în jurul venirii unei eleve noi în școala unde învăța. 

Noua colegă, Betty, personifică agresorul tipic, din școală sau de oriunde, care amenință, bate, jignește, urmărește, terorizează, atacă pe căi ocolite, pozează în victimă atunci când este luat la întrebări, dușmănește neobosit, cruzimea îi e prietenă, iar răutatea și minciuna călăuze de nădejde. 

Luată în vizor de această Betty, Anabelle, eroina noastră, îndură presiunea și atacurile acesteia până când cea mai bună prietenă a ei și unul dintre frații mai mici sunt răniți de o piatră aruncată și o sârmă pusă drept piedică în drum. Atunci realizează că are nevoie de ajutorul adulților.

2. Iată, deci, că una dintre temele principale ale cărții, este una de mare interes pentru copii: bullying-ul la școală. O altă temă în jurul căreia se țese acțiunea este familia. Familia Anabellei cuprinde trei generații: bunici, părinți și copii. Atmosfera din casă este una armonioasă, familia este unită și reușește să creadă în valorile în care și-au pus credința de generații, neînregistrând minciunile și situațiile complicate în care se bagă Anabelle drept încălcări flagrante ale codului familiei. Dimpotrivă, sprijinul primează și asta deoarece se vede că sunt convinși de trăinicia construcției familiale, a valorilor ce cimentează relația dintre membri și guvernează prestația socială a fiecăruia.

3. Conturează modele și anti-modele de comportament, oferind, în același timp, portretul unui om deosebit. Toby, veteranul traumatizat de experiența războiului, chiar dacă are ciudățenii nenumărate, este neîngrijit și fugar, rămâne totuși până la finalul cărții un personaj pozitiv prin excelență. Destinul lui este totuși dramatic. Dar viața are și această față, iar pentru copii nu este lipsit de sens să o cunoască prin intermediul literaturii.

O carte nu chiar ușoară, dar una foarte semnificativă.

Vă doresc lectură plăcută!

Invitație la lectură

Astăzi, 24 septembrie 2018, vă propun ca lectură o carte foarte îndrăgită de copii și nu numai, a autorului Arthur Miller intitulată ,,Păturica lui Jane''.
Astfel, de când s-a născut, Jane are o păturică roz, moale și călduroasă de care nu se poate despărți. Trebuie s-o aibă alături tot timpul: în brațele mamei, la masă, la joacă sau în pătuț, când doarme. Dar Jane treptat crește și zi după zi descoperă tot mai mult din lumea din jur, zi după zi, poate să facă tot mai multe lucruri. Dar nici păturica roz nu rămâne la fel. Puțin câte puțin, se face mai mică. Puțin câte puțin, se destramă. Ce se întâmplă cu lucrurile dragi pe care le lăsăm în urmă când creștem?
Sper să vă facă plăcere să răsfoiți paginile acestei cărți și să o citiți cu plăcere.
Lectură plăcută!

Cărți pentru tineri: ”Zâmbește!”, de Raina Telmeier și ”Julie din neamul lupilor”, de Jean Craighead George

 Astăzi vă propun două cărți câștigătoare. 

Romanul grafic ”Zâmbește!” a primit premiul Fisher, iar tulburătoarea poveste a Juliei a fost distinsă cu Medalia Newberry și a fost printre cărțile finaliste la Național Book Award, categoria literatură pentru copii.

”Zâmbește!”, o carte pe care o puteți parcurge în câteva ore, transpune în imagini trei ani din viața Rainei. La începutul cărții ea este în clasa a VI-a și are un accident banal, o căzătură pe stradă. Astfel își rupe doi dinți, iar de aici încep vizitele la dentiști, problemele de încredere la școală, lucruri care se adaugă obișnuitelor frământări specifice vârstei: integrarea în gașcă, primele simpatii pentru băieți, coșurile și problema aspectului fizic, etc. 

Până la urmă, la începutul liceului, acolo unde ne găsim la finalul cărții, toate aceste dileme par să-și fi găsit o soluție, iar Raina începe să-și contureze identitatea din elemente ce o reprezintă. Ea spune: ”Mi-am dat seama că am lăsat aspectul exterior să influențeze felul cum mă simt și asta influența felul cum mă vedeau ceilalți”, ”dar, concentrându-mă mai mult pe pasiunile mele, am descoperit lucruri despre mine care-mi plăceau”.

Despre o călătorie spre sine însăși, dar și despre o călătorie reală prin inima Alaskăi, este vorba și în romanul de aventuri al lui Jean Craighead. Aflată la o vârstă similară cu a Rainei, Julie sau Miyax, pe numele ei de eschimosă, este deja o cunoscătoare a mediului său. Știe lucruri despre semnele anotimpurilor, despre viața animalelor sălbatice, tradițiile poporului său sau supraviețuirea în condițiile climatice polare. Chiar dacă nu o copleșesc grijile adolescentului, ci are mai degrabă preocupări adulte, Julie are propriile-i frământări generate de fuga din casa prematurului ei soț și lupta pentru supraviețuire în sălbăticie. Prietenia cu lupii o ajută să iasă cu bine din situații dificile.  

Vă invit să trăim aventura alături de Julie. Vor exista momente în timpul lecturii când granița între realitate și întâmplările din volum se va estompa și aproape că  veți putea simți pericolele, provocările, bucuriile și trăirile eroinei. 

Pentru că se vorbește atât de mult în carte despre prietena americancă cu care coresponda, ne așteptăm cumva ca Julie să ajungă într-adevăr la aceasta. Apoi, dacă asta nu se întâmplă, petrecând atâta timp cu lupii și iubind atât de mult natura, putem spera că-și va croi un destin în lumea dragă ei, însă decizia din final ne duce cu gândul la un singur lucru: adaptare.

Lectură plăcută!

Trandafirii din Mexic, de Pam Muñoz Ryan

Romanul Trandafirii din Mexic (apărut în anul 2000) este, probabil, cea mai cunoscută lucrare destinată tinerilor semnată de scriitoarea americană de origine mexicană, Pam Muñoz Ryan. Aceasta a mai publicat, începând cu 1994, cărți precum One Hundred Is a Family, Echo, The Dreamer, Riding Freedom sau When Marian Sang, fiind premiată în repetate rânduri pentru activitatea sa de scriitor.

Totodată, romanul pe care vi-l propun la rubrica de <<recomandări de lectură>> a fost adaptat pentru teatru și piesa s-a jucat în mai multe orașe din Statele Unite ale Americii. 

Așa se face că povestea Esperanzei, o fetiță de doisprezece ani care trăia fericită cu familia ei bogată în Mexic, ajunge să fie cunoscută multor oameni.

Unii se vor fi regăsit în ea pentru că Esperanza emigrează în Statele Unite ale Americii și trece prin situații dificile asociate cu schimbările din viața ei. Din micuța domnișoară bogată ea devine o campesina (țărancă) cu mâini muncite și griji mult peste nivelul vârstei ei.

Dar cum s-au petrecut lucrurile? 

Familia Esperanzei deținea o fermă mare, o casă impunătoare, o plantație de viță-de-vie, o grădină de trandafiri minunată, avea servitori și o viață care curgea lin, an cu an, între zilele de naștere ale fetei, vorbele pline de înțelepciune ale bunicii (Abuelita), recolte, petreceri, prieteni, afaceri. Toate acestea până în momentul când tatăl, capul familiei, este ucis. Frații acestuia, unchii Esperanzei, sunt dornici să-și treacă moștenirea pe numele lor, fără a ține cont prea mult de soarta adevăratelor moștenitoare: Esperanza și mama ei, Ramona.

Ca să le forțeze mâna și să le reducă posibilitățile de supraviețuire în condiții decente, ferma este incendiată de oamenii celor doi și chiar se flutură ideea unui incendiu viitor la casele slujitorilor. După cântărirea situației, servitorii cei mai apropiați, Esperanza și mama ei hotărăsc să emigreze în America. Această călătorie va fi pasul spre un nou început. Și aici narațiunea este presărată, ca și pe parcursul întregii cărți, cu scene emoționante, cu învățături valoroase, cu întâmplări care au darul de a trezi în sufletul cititorului sentimentul de unitate și dragoste față de familie și cei care ne sunt apropiați întocmai ca familia, de speranță, dar și minunate elanuri motivaționale. 

Povestea spusă de Pam Muñoz Ryan este pusă în contextul realităților istorice legate de migrația mexicanilor în SUA la începuturile secolului XX, este presărată cu cuvinte în limba spaniolă și obiceiuri mexicane, este captivantă și se citește foarte ușor.

Lectură plăcută!