Invitație la lectură

Azi, 24 octombrie 2018, vă propun spre lectură o carte foarte drăguță intitulată ,,Umbrela prieteniei'' de Jackie Azua Kramer. Este o carte cu și despre animăluțe care trec printr-o serie de aventuri.
În timp ce Elefantul se plimbă liniștit cu umbrela sa verde, este oprit pe rând de Arici, de Motan, de Ursul brun și de Iepurele bătrân. Fiecare susține că umbrela este vaporul, cortul, mașina zburătoare ori bastonul său. Elefantul este foarte surprins - la urma urmei, este o umbrelă obișnuită, iar singurele ei aventuri sunt ieșirile în ploaie. Dar ...oare chiar așa să fie? Lucrurile nu sunt mereu ceea ce par a fi în această poveste fermecătoare și plină de fantezie, despre bucuria împărtășită alături de prieteni.
Vă doresc lectură plăcută!

,,Școala Altfel'' - rol și semnificație

Toate activitățile, vizitele din aceste două săptămâni, adresate cu precădere elevilor, cadrelor didactice sunt incluse în programul intitulat ,,Școala Altfel’’, al cărui scop este să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul copiilor preșcolari/elevilor. Este o săptămână în care îți propui să fii mai bun. Astfel, programul își propune implicarea elevilor și profesorilor în ceea ce numim activități extrașcolare și extracurriculare – o săptămână de școală sau, de vacanță altfel, care ar avea drept scop dezvoltarea polivalentă a elevilor din sistemul preuniversitar. Timp de o săptămână, muzeele sunt luate cu asalt de clase întregi de copii, teatrele și cinematografele, la fel, se fac vizite la diverse obiective de cultură generală, concursuri sportive și de orientarea turistică, excursii, drumeții, șezători literare, activități culturale, tehnico-științifice, sportive, de voluntariat, de responsabilizare socială, de implicare în societate, activități educaționale privind sănătatea, educație ecologică, protecția mediului, educație rutieră, prevenirea incendiilor.

Totodată, această inițiativă poate constitui un punct de plecare în valorificarea educației non-formale, ale cărei valori sunt încă neexplorate suficient și neexploatate sub aspectul creativității. Am observat în aceste vizite ale lor, copiii sunt veseli, dornici de a participa la orice acțiune, de a experimenta sau exersa, profesorii fiind dispuși să socializeze cu elevii lor, , prielnic pentru cunoașterea și fixarea unor relații ,,poate mai umane’’ decât se pot stabili n cadrul unei ore de curs. ,,Școala Altfel’’ este o combinație de școală și de timp petrecut într-un mod plăcut cu elevii fără a fi stresați de prezența catalogului. Cadrele didactice vor putea să le cunoască trăirile, motivele pentru care se implică în activitatea școlară și vor putea să corecteze acolo unde este nevoie. Se stabilesc diferite punți între diferite cunoștințe, între acestea și semnificația lor pentru viața noastră, între acestea și posibilitățile interioare ale copilului. Putem face învățarea mai interesantă, reflectând lumea reală, creând un mediu cu o varietate mai largă de stimuli și condiții, determinând elevii să participe activ pe tot parcursul activităților și făcând activitatea să devină o acțiune practică, cu o finalitate măsurabilă. În acest fel, elevul devine ,,protagonistul’’ în rolul principal al acțiunii: imaginează, construiește, cercetează, creează și transpune în practică, găsindu-și singur mijloacele din ceea ce i se oferă, originalitatea constând în aceea că nu preia modelul învățătorului.  

Poze de la vizitele la bibliotecă cu ocazia săptămânii ”Școala Altfel” - 23 octombrie 2018

Elevii de la Școala Gimnazială ”Dacia” Oradea,

cei de la Școala Gimnazială ”Miron Pompiliu” din Ștei, 

de la școala din Tămășeu

și de la Liceul Teologic Greco-catolic ”Iuliu Maniu” Oradea.

Vizite la bibliotecă în Săptămâna ”Școala Altfel”

În săptămâna 22-26 octombrie și-au anunțat vizita la bibliotecă mai multe clase de elevi de la școli orădene și din județ. Astăzi, în prima zi, ne-au vizitat elevi ai Școlii Gimnaziale ”Szacsvay Imre” Oradea, ai Liceului Teologic Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” Oradea și ai Școlii Gimnaziale ”Dimitrie Cantemir” Oradea. Mâine așteptăm copii din Ștei și Tămășeu.

Invitație la lectură

Azi, 19 octombrie 2018, vă recomand ca lectură cartea ,,Aventuri în jungla din Borneo'', o carte plină de aventuri, de peisaje mirifice pe care sunt sigură că vă va plăcea să le descoperiți. Nu cred să existe vreun copil care să nu viseze la expediții pline de aventuri prin tărâmuri încărcate de mister! Dacă unii consideră deja că epoca marilor descoperiri și aventuri a trecut și că doar poveștile bunicului mai pot împleti mister și legendă, eu le spun că, în ciuda tehnologiei și a sateliților, rămân foarte multe taine care-și așteaptă încă rezolvarea.
Aventurile lui Papi încep în jungla de nepătruns din Borneo și, din această primă carte a seriei, vom afla fapte uimitoare despre planeta pe care locuim. Vom trăi alături de fascinanții și inteligenții urangutani și vom descoperi, în adâncul junglei ecuatoriale, un secret păzit timp de veacuri la rând de descendenții unui popor pierdut în negura istoriei. Urmărind cu sufletul la gură desfășurarea evenimentelor, ne întrebăm oare câte astfel de taine mai stau încă ascunse în colțuri pierdute ale lumii?
Lectură plăcută!

Invitație la lectură

Azi, 17 octombrie 2018, vă recomand ca lectură o carte foarte îndrăgită de cei mai mulți copii și frumos ilustrată ,,Coco''. Acțiunea se petrece în orășelul Santa Cecilia din Mexic, în familia unui muzician și-a soției lui care a născut o fetiță pe nume Coco. Mama Imelda a învățat să facă pantofi și și-a deschis un atelier. Coco a crescut și și-a întemeiat la rândul ei o familie. Fiica lui Coco, Abuelita, îndepărta pe oricine pomenea de muzică în casa lor, însă știa un lucru, și anume că Miguel, nepotul ei iubea muzica la nebunie și avea chiar și un idol pe nume Ernesto de la Cruz, iar hitul lui ,,Nu mă uita'' era melodia preferată a lui Miguel. În ajunul Zilei Morților, Dia de los Muertos, Miguel luă hotărârea de a-și anunța rudele că vrea să devină muzician, dar Abuelita îi puse în mână fotografiile tuturor celor care au murit și-i spuse să le pună pe ofrenda ca spiritele lor să treacă înapoi pe Tărâmul celor Vii. Miguel văzu că rama în care stătea fotografia Mamei Imelda căzu pe podea și se făcu țăndări. Apoi, făcu o descoperire interesantă, văzu că bărbatul din fotografie ținea în mână chitara muzicianului Ernesto de la Cruz și astfel, ieși la iveală un secret că tatăl Mamei lui Coco a fost Ernesto de la Cruz.
Apoi, Miguel o luă spre cimitirul din Santa Cecilia unde urcă treptele spre cavoul stră-străbunicului său. Ajunse în locul unde se afla cavoul, luă chitara care era agățată pe perete și începu să zdrăngăne coardele. Dintr-odată, Miguel se simți foarte ciudat. El căzu într-un mormânt deschis și constată că doamna care se oferi să-l ajute era de fapt, un schelet. Astfel, Miguel ajunse împreună cu câinele său, Dante pe Tărâmul Morților, târât după ei, de rudele familiei Rivera. Acolo a mai aflat un alt secret: că Miguel fusese blestemat pentru că jefuise un mormânt, iar ca să se-ntoarcă printre cei vii, trebuia să obțină binecuvântarea spiritelor familiei sale înainte de răsăritul soarelui, altfel s-ar fi transformat pentru totdeauna în schelet. Scheletul Mamei Imelda luă o petală de crăițe și se întoarse spre Miguel spunându-i că-i dă binecuvântarea să meargă acasă, cu condiția să-i pună fotografia la loc pe ofrenda și să-i promită că nu mai cântă niciodată. În cele din urmă, Miguel a ajuns și la muzicianul lui preferat care-i spuse că Miguel e sortit să fie muzician ca și el. În final, în ciuda interdicției de a cânta, muzica a fost cea care a reușit să reunească întreaga familie. 
Lectură plăcută!

Când ți se pune pata, de Wendelin Van Draanen

Dintre volumele nou intrate la Secția pentru copii și tineret, am ales să vă povestesc despre cartea de dragoste pentru adolescenți ”Când ți se pune pata” (2001). 

Autoarea contemporană americană de origine olandeză, Wendelin Van Draanen, are mai multe cărți pentru tineri, ea fiind o fostă profesoară de liceu care preda matematică și informatică. 

Această poveste se petrece într-un oraș american, unde Bryce, un băiat de șapte ani, se mută împreună cu familia. Descrisă în puține cuvinte, familia lui constă într-o soră mai mare, Linette, o mamă drăguță și un tată pe care Bryce îl descoperă treptat ca fiind mai neprincipial și neconvingător decât și-ar fi dorit, lucru descoperit cu nemulțumire și puțină întârziere și de soția lui.

La sosire, Bryce este întâmpinat de o fetiță de vârsta lui, Julie. 

Familia ei locuiește vis-a-vis. 

Cei doi copii vor merge la aceeași școală și vor fi în aceeași clasă. Julie, impresionată de la bun început de ochii albaștri ai colegului său și de apropierea pe care o întrevede între ei în viitor, trece ușor peste rezerva arătată de Bryce, atât cât se cheamă rezervă, pentru că, citind capitolele dedicate lui observăm că trăirile nu sunt mai puțin intense, doar că sunt orientate defensiv în aproape toate situațiile. Julie, în schimb, trăiește angajat, luptă pentru a-și salva copacul preferat, se implică în proiecte interesante la școală, în general, ia atitudine activ față de tot. Inclusiv față de Bryce, dar asta se întâmplă numai până când aude că i-a aruncat mereu ouăle făcute cadou săptămânal și că nu-i ia apărarea când este acuzată că are un comportament ciudat fiindcă are un unchi cu un handicap.

Totuși, trecuți prin minciuni de copii și sincerități care maturizează, cei doi reușesc să se cunoască mai bine pentru a putea decide în legătură cu modul cum va arăta relația dintre ei în viitor.

Oricum, rolurile par să se fi inversat, inițiativa trece de partea lui Bryce, iar Juliei îi rămâne să fie circumspectă, derutată și în defensivă.

Sfârșitul cărții este deschis. Bryce îi plantează un sicomor în curte Juliei, semn că o apreciază și vrea să fie iertat și acceptat așa cum fusese dorit, chiar dacă momentul acela trecuse. Julie a aflat însă că nu este perfect. Dacă îl va accepta sau nu, ce explicații pentru comportamentul lui ni-l putem imagina dându-i Juliei, ce promisiuni i-ar face, ce examene ar avea de trecut ... depinde de imaginația fiecăruia.

Lectură plăcută!