Povestea lui Moș Crăciun

 

Sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul - este cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare a creștinătății, de mare încărcătură sufletească și care ne aduce multă bucurie prilejuită de atâtea datini și obiceiuri. În ce privește termenul de ,,moș'', acesta descrie vârsta zeului adorat, care trebuie să moară și să renască. 
Din vechime, se știe că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile nașterii, i-a cerut adăpost lui Moș Ajun, dar acesta a refuzat-o spunând că e sărac și a îndrumat-o să meargă să-i ceară ajutor fratelui său mai mic, Moș Crăciun. Ne întrebăm cine e acest ,,Moș Crăciun''? Ei bine, Moș Crăciun apare în cultura populară românească, drept un personaj cu puteri miraculoase, ca eroii și zeii din basme. El este bătrân (are o barbă lungă), e bogat și are avantajul că ,,s-a născut înaintea tuturor sfinților''. 
Potrivit folcloristului român Ion Ghinoiu, în cartea sa ,,Calendarul țăranului român. Zile și mituri'', Moș Crăciun și Moș Ajun, trăiau într-un sat pastoral și aveau case mari, cu multe grajduri. Într-o zi, pe neașteptate, apare în viața lor o femeie necunoscută care, simțind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Neștiind însă că femeia este chiar Maica Domnului, n-o primește în casă și o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa, nevasta lui Moș Crăciun, o ajută să nască, fără știrea soțului ei, care mai apoi află și o va pedepsi cu tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Isus, se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind ,,primul creștin'', ,,Sfântul cel mai bătrân'', ,,soțul femeii care a moșit-o pe Maria''. 
Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci, de unde și tradiția de a face daruri de Crăciun, mai ales celor mici. 

Povestea lui Moș Crăciun, ne mai amintește că acesta mai avea niște ajutoare de nădejde: cei 11 spiriduși ai Moșului și cei 9 reni (Rudolph, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer și Vixen). Spiridușii îl ajută pe Moșul în fabrica secretă de jucării, pentru a se asigura că toate dorințele copiilor sunt îndeplinite până în noaptea de Crăciun. Ideea de spiriduși de Crăciun vine din credința străveche, că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Percepția cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de a face, fiind fie răutăcioși, fie drăguți. În Evul Mediu, mai degrabă așteptau daruri decât să le facă. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridușii au devenit prieteni ai lui Moș Crăciun. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului și de-atunci e strălucitor și roșu. 

Unii spun că Moș Crăciun trăiește la Polul Nord, iar alții că ar trăi în Laponia. În fiecare an, milioane de copii îi trimit scrisori, spunându-i ceea ce ar vrea să primească în ciorăpei sau sub bradul de Crăciun. Moșul așează sacul plin de daruri în sania sa fermecată, trasă de reni și, pleacă să împartă cadouri copiilor din toată lumea. Cu foarte multă vreme în urmă, Moș Crăciun și spiridușii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care-i face să zboare. 

Și, iată, aceasta a fost povestea lui Moș Crăciun.

surse: ,,Crăciunul în lume'', de Lesley Sims, editura Didactica Publishing House, Buc., 2016

          ,,Crăciunul copiilor: între tradițional și modern, Delia Bal, editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007 

1 Decembrie - Ziua Naţională a României. Unirea Transilvaniei cu România (1918)

 

1 Decembrie, Ziua Națională este o zi sărbătorită cu mare fast de întreg neamul românesc, este o zi special care ne aduce aminte că, începând cu primii ani ai secolului XX, România a devenit un stat unitar și indivizibil. Ziua Națională reprezintă, totodată, un prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești.

Astfel, ziua de 1 Decembrie, semnifică, printre altele și unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului, la Regatul României. Alipirea ultimei bucăți de pământ românesc, cuprinsă între Mureș, Tisa și Dunăre, a reprezentat continuarea firească a demersurilor de unire a tuturor provinciilor românești, începute la jumătatea secolului al XIX-lea. Prin urmare, de la această data, de 1 decembrie, poporul roman a putut răsufla ușurat, visul se împlinise și anume cu toții se aflau sub oblăduirea aceluiași stat: Statul Român. Frați, în cuget și simțire, în limba vorbită, cultură, tradiții, obiceiuri și sărbători, românii puteau circula liberi și nestingheriți pe pământurile vechiului Regat Dacic și pe cel vremelnic al lui Mihai Viteazul.

Prin acel 1 Decembrie din anul 1918, cei 1228 de delegați ai Adunării Naționale de la Aba Iulia, susținuți în piața publică de peste 100.000 de persoane s-au adunat la marele eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului. Statul Român garanta oricărui cetățean al său, dreptul de a putea vorbi fără opreliști limba strămoșilor, de a putea învăța limba vorbită în casele lor, de a se putea ruga în biserici în limba română.

De asemenea, cronicarii au propagate idea de unitate românească și au pledat, cu argumente istorice, pentru Unire. Scrierile iluminiștilor transilvăneni au afirmat, cu dovezi noi, unitatea de origine, de limbă, de cultură și de idealuri ale românilor. Când și-a chemat pandurii la lupta social, în 1821, Tudor Vladimirescu înfăotuia, cum spunea Bălcescu, ,,deșteptarea nației’’, la marea bătălie pentru făurirea unirii și cucerirea independenței. Prima etapă a Unirii, ,,Unirea cea mică’’, se încununa cu succes. Transilvăneanul George Barițiu scria atunci: ,,Românii nu vreau sînge, nu vreau subjugări de țări vecine, ci ei vreau numai totală scăpare de sub atîtea epitropii venite în silă. Vreau a lega unire strînsă, frățească între locuitorii acestui pămînt, vreau suveranitate deplină ...’’. Iar Vasile Alecsandri exprima ]n vers sentimentele de bucurie ale tutror romînilor: ,,Fraților, nădejde bună! Viitorul ce urziți/Va fi vrednic de trecutul strămoșilor slăviți!/Bărbăția și Unirea între voi de-acum domnească/Și strigați în libertate: România să trăiască!’’

Cei mai buni dintre românii acelei vremi: fruntași politici, oameni de știință, scriitori, învățători, profesori și muncitori de toate categoriile, de la țărani pînă la mineri, s-au străduit din răsputeri, trecînd peste toate opreliștile și au dovedit tuturor, prieteni ori dușmani, că românii sînt națiunea dominantă în Transilvania și are dreptul a trăi liberă sub soarele luminos al civilizației.

În istoria poporului român, ziua de 1 Decembrie 1918 a fost o zi epocală. O zi de luptă revoluționară a maselor populare din întreaga Transilvanie, din întreaga Românie. O zi de luptă și de biruință. O zi de sărbătoare: sărbătoarea împlinirii marelui ideal național. O zi a adevăratei și desăvârșitei Uniri românești. Întregul popor român a fremătat de bucurie. Cea mai mare năzuință, o năzuință seculară de unitate românească, cel mai înalt vis pentru care au luptat și s-au jertfit nenumărați strămoși, s-a împlinit.

Unirea din 1918, reîntregirea României, desăvîrșirea statului național a încheiat o perioadă de istorie românească. În același timp, Unirea a deschis o nouă cale spre dezvoltarea poporului nostru. România a devenit mai puternică, economia ei mai dezvoltată, cultura ei mai înaltă. Ea s-a rânduit repede între statele de seamă ale Europei. Despre creațiile ei științifice și artistice a început să vorbească tot mai des și mai mult în lume. Poporul român tot mai mîndru de istoria sa a ridicat fruntea sus în marea carte a istoriei universale.

surse: broșura ABC - 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia, editura Ion Creangă, Buc., 1978   

         Istoria ilustrată a românilor. De la origini până în prezent, editura Porțile Orientului, Iași       

 

Ziua Internațională a Drepturilor Copilului

       

  În fiecare an, la 20 noiembrie este sărbătorită ,,Ziua Internațională a Drepturilor Copilului'', o zi specială, dedicată copiilor din întreaga lume, o zi prin care drepturile copiilor se cer a fi promovate și sărbătorite. Adunarea Generală a ONU adoptă Declarația pentru Drepturile Copiilor, care definește drepturile copilului la protecție, educație, îngrijire a sănătății, adăpost și o alimentație potrivită, integrare în societate. De la data adoptării acestei Declarații, s-a semnat, totodată, și o ,,Convenție pentru Drepturile Copilului'', care prevede protejarea și promovarea drepturilor copilului, precum și dreptul la viață, la sănătate, la educație și joacă, dar și dreptul la viața de familie, de a fi protejați împotriva violenței, de a nu fi discriminați și dreptul de a-și face auzite opiniile. 

       Prin urmare, copilul are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de a căuta, a primi și a difuza, fără să țină seama de frontiere, informații și idei de orice natură sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului. Orice copil are dreptul la protecție și la ajutor special din partea statului. 

      De asemenea, scopul organizației UNICEF este următorul: supraviețuirea și dezvoltarea copiilor; protecție și incluziune socială; educație, ajutor de urgență și acțiuni umanitare. Statele părți recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În anul 2000, Adunarea Generală a ONU a adoptat două Protocoale opționale, primul interzicând implicarea copiilor în conflicte militare, iar cel de-al doilea interzice vânzarea acestora, prostituția și pornografia infantilă. 
     Totodată, statele părți recunosc drepturile copilului la educație și vor urmări în mod special: 
* să facă învățământul primar obligatoriu și gratuit pentru toți;
* să încurajeze diferite forme de învățământ secundar, atât general, cât și profesional, să le facă accesibile oricărui copil;
* să asigure tuturor accesul la învățământul superior, în funcție de capacitatea fiecăruia;
* să facă deschise și accesibile tuturor copiilor informarea și orientarea școlară și profesională;
* să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea școlii cu regularitate și reducerea ratei de abandon școlar.
       Prin urmare, trebuie recunoscut și dreptul copilului la odihnă și timp liber, dreptul de a se juca și de a participa la activități recreative, proprii vârstei sale. 
Au fost obținute succese impresionante pentru copii în ultimele trei decenii, dovadă stă și faptul că din ce în ce mai mulți copii au o viață mai lungă, mai bună și mai sănătoasă. 
Pe lângă provocările ridicate de sănătate, nutriție și educație, copiii trebuie să facă, astăzi, față unor noi amenințări precum schimbările climatice, abuzul online și cyberbullying-ul. Doar cu inovație, noi tehnologii, voință politică și resurse sporite, vom putea contribui la transpunerea viziunii Convenției privind Drepturile Copilului într-o realitate pentru toți copiii din întreaga lume. 
      Astfel, Ziua Internațională a Drepturilor Copilului oferă fiecăruia dintre noi un punct inspirat pentru a pleda, promova și sărbători drepturile copiilor, toate acestea traducându-se în dialoguri și acțiuni ce vor construi o lume mai bună pentru copii.    

sursa: ,,Drepturile Copilului și Tânărului'', coord. prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, Emil Marinache, dr. Rodica Șerbănescu, Editura Institutul Român pentru Drepturile Omului, Buc., 1998 

Fetița care voia să salveze cărțile, de Klaus Hagerup și Lisa Aisato

 Azi, 13 noiembrie 2020, vă propun ca lectură pentru cei mici cartea intitulată ,,Fetița care voia să salveze cărțile'', scrisă de autorul, traducătorul, scenaristul, actorul și regizorul norvegian Klaus Hagerup. Încă de la începutul carierei sale de scriitor, Klaus a scris multe cărți cunoscute, mai ales pentru adolescenți, dar și pentru cititorii mai în vârstă și mai tineri. Este cunoscut mai ales pentru cărțile sale despre băiatul adolescent nesigur pe el Markus. A murit la vârsta de 72 de ani de o boală cumplită. 

Cartea ,,Fetița care voia să salveze cărțile'', este printre cele mai tulburătoare, fantastice și frumoase cărți pentru copii pe care am văzut-o și am citit-o vreodată. Am rămas fără grai în fața unor ilustrații de pe altă lume, în fața unui text în norvegiană din care nu pricepeam o iotă, spunea binecunoscuta autoare română, Ioana Chicet-Macoveiciuc , dar despre care am simțit într-o clipă că e cea mai minunată poveste din lume. Și este, chiar este!

Anna, personajul principal al cărții, iubește foarte mult cărțile, atât de mult încât e dispusă să le citească pe toate ca să le salveze de la distrugere. Planul ei e însă dat peste cap de o carte specială, care nu are final. Exact așa cum am fost dată eu peste cap de cartea aceasta. Și cum o să fiți și voi. Și copiii voștri. Și poate și copiii lor, peste o vreme.

Este genul acela de carte care rămâne cu tine toată viața. Și care te salvează de fiecare dată când o deschizi. 

https://en.wikipedia.org/wiki/Klaus_Hagerup

Recomandarea zilei: ,,Luka și focul vieții'', de Salman Rushdie

 Azi, 21 octombrie 2020, vă propun ca recomandare de lectură cartea autorului indian Salman Rushdie intitulată ,,Luka și focul vieții'', care s-a născut la Bombay și care, la vârsta de treisprezece ani pleacă în Anglia, unde va studia la prestigiosul King's College din Cambridge.

Atunci când renumitul povestitor Rașid Khalifa, ,,Șahul de Blah'', cade într-un somn malefic, pradă unui blestem, fiul său cel mic, Luka, pornește hotărât într-o expediție în Lumea Magică. El încearcă să fure Focul Vieții, singurul care îl poate readuce la viață pe iubitul său părinte. În călătoria lui primejdioasă îl însoțesc un cîine și un urs de circ, cățelul Ursu și ursul Cuțu, dar și un miserios și adesea înspăimântător dublu al tatălui său, Tatanonimul. Pe parcursul căutării, în care plouă cu peripeții fascinante, apar numeroase alte personaje magice, de la fermecătoarea Insultana de Zel pînă la titanul Prometeu, un alt Hoț al Focului.  

Vacanță în aer liber: ,,Puterea apei - apa pură, viață sănătoasă''

Proiectul din acest an intitulat ,,Puterea apei - apa pură, viață sănătoasă'', propus de Secția pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai'', Oradea își propune organizarea de activități cu copiii pe tema apei, promovarea unor valori de educație ecologică și de protejare a mediului înconjurător.  

Acest proiect are și un regulament pe care îl puteți vizualiza aici pe blogg-ul secției -  www.sectia-copii-bjbihor.blogspot.ro:

  

2 aprilie - Ziua Internațională a Cărții pentru Copii

                     

                                              ,,Nu e alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decît cetitul cărților'' (Miron Costin)

Pornind de la citatul cronicarului moldovean Miron Costin, putem afirma cu tărie acest adevăr - cartea este o comoară, un izvor nesecat de cunoștințe, o oglindă fermecată în care ne vedem precum eroii din basmele, poveștile, legendele pe care le citim cu drag. Cartea ne este un prieten credincios și de nădejde. Un mare critic și teoretician român, Paul Cornea afirma în lucrarea sa ,,Introducere în teoria lecturii'' că nici computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariția cărții, că lectura va continua să joace un rol important în viața oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoțită de remedierea compensatoare a unui spațiu liber pentru închipuire, visare și căutare de sens. Cred, vreau să cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai fi cărți, o vom face la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim și să producem bunuri simbolice.'' Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va căuta și își va găsi timp pentru această activitate de minte și suflet. Astfel, putem spune că persoane care s-au îndeletnicit cu cititul încă de la o vârstă fragedă, posedă un vocabular bogat, ceea ce le ajută să se exprime mai ușor, atât liber, cât și în relația cu ceilalți. Cartea poate fi, totodată, considerată și un bun profesor, deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi. Ea ne face să fim mai buni, ne ajută să trecem mai ușor peste greutățile vieții. Cartea ne ajută să înțelegem și să pătrundem în tainele lumii, a universului. O carte bună este o mângâiere pentru că ne alină, pentru că în filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înțelepciune. Ea ,,ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate și prejudecăți'' (Mihail Sadoveanu).

Locul adecvat pentru împrumutul cărților îl reprezintă biblioteca, loc prielnic pentru citit și documentare. Astfel, toți cei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternici sufletește. Cugetând la vorba înțeleaptă a bătrânilor ,,cine are carte, are parte'', nu-mi mai rămâne decât să vă adresez îndemnul de a citi cât mai multe cărți. 

În 1967, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură'' (UNESCO) a hotărât ca ziua de naștere a scriitorului Hans Christian Andersen, să fie asociată cu ,,Ziua Internațională a Cărții pentru Copii''. Sărbătorirea acestei zile este un omagiu adus marelui scriitor danez Andersen, cunoscut în întreaga lume pentru opera literară dedicată copiilor, dar, totodată, și o încercare în plus de a-i atrage pe cei mai mici cititori în universul minunat al cărților. 

Hans Christian Andersen a trăit între 2 aprilie 1805 și 4 august 1875, talentul literar fiindu-i remarcat încă de la 17 ani de un regizor al Teatrului Regal. În 1835 a publicat primul său volum de basme, intitulat ,,Povești istorisite copiilor.'' În perioada În perioada 1835-1850 a scris cele mai cunoscute și apreciate povești ale sale, care au fost traduse în numeroase limbi: ,,Soldățelul de plumb'' , ,,Rățușca cea urâtă'', ,,Povestea privighetorii'', ,,Crăiasa zăpezilor'', ,,Fetița cu chibriturile'', etc. 

                                     surse:  https://copiibjc.bjc.ro/?p=1685

                                      https://scoalacorbi.wordpress.com/2011/04/20/cartea-este-comoara-fara-pret/