Vizită

 Azi, 5 octombrie 2021, ne-au vizitat o altă grupă de elevi, din clasele II, III și IV, de la Școala Gimnazială ,,Winnie Academy'', însoțiți de dna prof. Tăut Stela. Elevii au făcut cunoștință cu fondul de carte existent la Secția Copii și Tineret, dar au vizitat și alte secții.

    

Vizită

 Ieri, 4 octombrie 2021, ne-au vizitat elevii clasei a V-a, de la Liceul Teoretic German ,,Friedrich Schiller'', însoțiți de dna prof. Pășcuță Alina.

Iată și câteva imagini: 

 

Ziua Internațională a Alfabetizării

 

,,Alfabetizarea este mijlocul de identificare, înțelegere, interpretare, creație și comunicare, toate acestea într-o lume aflată în schimbare rapidă și într-un proces accelerat de mediatizare și digitalizare’’.

În anul 1966, Conferința Generală UNESCO a declarat data de 8 septembrie drept ,,Ziua Internațională a Alfabetizării’’, prilej cu care a fost introdusă și noțiunea de ,,alfabetism funcțional’’.

În 1975, UNESCO organizează Simpozionul pentru Alfabetizare și adoptă, totodată, Declarația Persepolis, alfabetizarea fiind descrisă ca o condiție necesară eliberării omului, și nu doar ca limitându-se la ,,procesul de-a deprinde abilitățile de citire, scriere și calcul matematic’’.

Astfel, anul 1990 este declarat Anul internațional al alfabetizării, iar rolul critic al alfabetizării este subliniat prin Conferința Mondială a Educației pentru Toți, precum și prin actul intitulat Cadrul de Acțiune pentru Întrunirea Nevoilor de Bază în Învățare. În următorii 15 ani se înființează Institutul UNESCO pentru Învățarea Continuă, sunt organizate, de asemenea, o serie de întruniri și sunt adoptate declarații care să promoveze educația universală de calitate, echitabilă și incluzivă.

Considerată a fi un promotor al dezvoltării sustenabile a individului, permițându-i acestuia accesul la educație, oportunități de muncă și condiții de trai mai bune, alfabetizarea în viziunea UNESCO reprezintă mai mult decât o sumă de abilități de bază ce vizează, cititul, scrisul și calculul matematic.

Cu toate acestea, la nivel global se estimează un număr de cel puțin 750 de milioane de tineri și adulți care nu știu să citească sau să scrie și de 250 de milioane de copii care nu reușesc să atingă un nivel minim, de bază, al abilităților de alfabetizare – ceea ce are drept consecință excluderea, a tuturor și a fiecăruia dintre ei, de la posibilitatea participării sociale și comunitare.

Alfabetizarea reprezintă primul pas către libertate, către eliberarea de constrângerile sociale și economice. Este percheziția dezvoltării, atât individuale, cât și colective. Reduce nivelurile sărăciei și ale inegalităților, creează bunăstarea și ajută la eradicarea problemelor de nutriție și de sănătate publică.      

sursa: https://cronicadepsihologie.ro/ziua-internationala-a-alfabetizarii/

Uită-te pe unde mergi, de Jason Reynolds

 

Autorul american de romane și poezie pentru publicul tânăr, pentru adulți și clasele medii, inclusiv Ghost, finalist al Premiului Național al Cărții pentru literatura pentru tineri și Look Both Ways, câștigător al Medaliei Carnegie, Jason Reynolds ne propune o carte intitulată ,,Uită-te pe unde mergi''. 

Cartea aceasta trebuia să înceapă în stil mare, afirmă autorul. Mai exact, trebuia să înceapă cu povestea autobuzului școlar care a picat din cer. Dar n-a văzut nimeni faza. N-a auzit nimeni nimic. Toată lumea era ocupată să vorbească despre urși de apă, să-i buzunărească pe trecători, să facă liste, să-i înfrunte pe bătăuși, să execute saluturi complicate, să pună la cale o evadare, să inventeze poante, să se dea cu cremă, să depășească situații dificile, dar mai ales să se întoarcă acasă de la școală. 

O carte curajoasă, cât zece cartiere diferite, despre ce se întâmplă după ce sună ultimul clopoțel la sfârșitul ultimei ore, dar și despre ocolurile pe care le facem uneori nu doar în drum spre casă, ci și în viață. 

Cartea de bucate a lui Pettson și Findus, de Sven Nordqvist

 Binecunoscutul scriitor de origine suedeză și un bun ilustrator de cărți pentru copii, Sven Otto Rickard Nordqvist, cel mai cunoscut pentru serialele sale, Pettson și Findus, despre bătrânul fermier Pettson și talentata sa pisică, Findus, ne propune o altă carte la fel de interesantă și, totodată, amuzantă intitulată ,,Cartea de bucate a lui Pettson și Findus''. 
 Findus are mereu tot felul de pofte, iar Pettson nu are încotro și trebuie să i le facă. De data asta însă, motanul vine cu o idee strălucită: ce-ar fi ca moșul să adune într-o carte de bucate toate rețetele mâncărurilor pe care le pregătește? Zis și făcut! Iată-i gătind împreună tot felul de bunătăți, pentru că e știut: nicio rețetă a lui Pettson nu poate fi la fel de savuroasă fără ajutorul neprețuit al lui Findus. 

Lectură plăcută!

Activitate proiect - ''Kinderprogramm''

 

Biblioteca Județeană “Gheorghe Șincai” Oradea, prin Secțía pentru copii și Tineret , dă startul unui proiect pilot susținut în limba germană - ”Kinderprogramm”.

Activitățile se vor ține săptămânal, timp de o lună, la sediul instituției , sala  Ludotecă situată la etaj 1.

Nivelul cunoștințelor de bază este binevenit, dar nu e condiție necesară pentru participanți. Sunt invitați  copiii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani, care știu deja, sau vor să învețe ABC-ul limbii germane,  prin cântec și joc. Mesajul activităților va fi unul motivațional, pozitiv pentru  stima și încrederea de sine,  anume că

                                  -  Oricine poate face un lucru bine -

Partener  principal în acest proiect este dl. Christoph Horrix, reprezentant al HOLA-Vital-Support- Germania.  Înscrierile au demarat deja și se încheie pe 23aug.2021, iar activitățile vor începe din 30 aug.2021. Detalii suplimentare puteți obține la sediul instituției sau telefonic la 0359-800363, int.2

,,Duminică și alte povestiri cu Iosifel'', de Lavinia Braniște

 Azi vă propun să lecturați o poveste amuzantă, frumos relatată de autoarea română Lavinia Braniște, născută în Brăila în anul 1983. Ea lucrează, totodată, ca traducător de cărți pentru copii. 

,,Era luna mai, iar bunicul își petrecea ore în șir în grădina din spatele casei, printre răsadurile de roșii. Verifica în fiecare zi grămăjoarele de pământ de la rădăcină și se asigura că tulpinițele sunt suficient de stabile. Unele aveau deja araci. Apoi trăgea furtunul și lăsa apa să curgă printre straturi, până se făceau mici băltoace cu bulbuci albi, iar la urmă, când apa era în sfârșit înghițită, Iosifel vedea cum ies râme grase din pământul moale și se zbat neputincioase. 

Punea mâna pe ele curios. Mai întâi doar un deget, până s-a lămurit că nu înțeapă, apoi a prins curaj să le ia cu totul și să le ridice în aer și să se uite la ele în soare. 

- Dacă aveam găini, le dădeam la găini, a zis bunicul odată. 

Pentru Iosifel, găina era tot un fel de câine, avea tot un fel de suflet de câine, adică, iar el a luat râma și a împins-o lui Max. Cățelul nu a reacționat deloc, așa că i-a împins-o în gură, iar atunci, simțind mișcarea, ochii lui au devenit X-uri, cerând să i se poruncească limpede ceva. 

Bunicul a început să râdă. 

- Măi, copilule ... Nu dai râme la cățel, râmele sunt pentru păsări.
I-a luat râma, a făcut o gaură cu degetul în pământul apos, a băgat-o acolo și a astupat-o cu grijă.

De ce ai băgat-o acolo? a întrebat Iosif.

Las-o să trăiască.   

- Cum să trăiască dacă ai îngropat-o?

- Păi ea acolo trăiește, în pământ.

- Dar n-are aer! a strigat băiatul.

- Ba da, în pământ e și aer.

- Și ce mănâncă? 

- Pământ! a zis bunicul râzând în hohote, când l-a văzut nedumerit.

Iosifel era complet pierdut, bunicul a vrut să-l mângâie pe obrazul moale, dar și-a dat seama că e murdar pe mâini de la lucrul în grădină, așa că doar l-a atins un pic cu dosul palmei.

- Ai tot timpul să-nțelegi, i-a spus el.

Apoi, devenit dintr-odată mult mai aspru și parcă alt om, s-a încruntat, s-a aplecat și mai tare către el și i-a zis:

- Să nu te prind că intri în grădină, să calci pe roșii! Ai înțeles?

Iosifel l-a luat pe Max în brațe și a luat-o la fugă pe aleea de ciment care mergea de-a lungul casei. S-a așezat pe treptele de la intrare și l-a strâns în brațe pe cățelul electronic, rămas între timp fără vlagă. Ar fi trebuit să-l roage pe bunicul să îl bage în priză, la încărcat, dar acum nu mai avea curaj. O să-l țină așa până o să vină mama. 

Ce ciudat se poartă bunicul! Uneori îl iubește mult, alteori parcă nici nu-l cunoaște pe Iosif. Și poveștile lui despre toate ciudățeniile.

Auzi, cum să fie aer sub pământ? Cât trebuie să sape o râmă și cât trebuie să-și țină respirația până ajunge să dea de aer?

L-a zgâlțâit un pic pe Max, în speranța că ochii verzi și pixelați i se mai aprind măcar un pic. Dar degeaba.''

Oare poți să iubești pe cineva chiar dacă nu înțelegi cum funcționează?