Apărută în anul 2016 în limba română, cartea semnată de scriitoarea americană Kimberley Brubaker Bradley oferă primele indicii cu privire la conţinutul ei încă din titlu şi prin intermediul ilustraţiilor de pe copertă.
Povestea se situează în Anglia celui de-al Doilea Război Mondial şi vorbeşte despre viaţa a doi copii, doi fraţi care trăiau într-o stare de sărăcie şi mizerie greu de imaginat. Cu atât mai greu de înţeles este faptul că mama lor nu-i iubeşte, nu i-a dorit şi nu îi doreşte în viaţa ei.
În special, pe Ada o urăşte şi o persecută, o umileşte şi-i îngrădeşte viaţa (şi aşa destul de chinuită, din cauza piciorului diform cu care se născuse).
Ocazia de-a scăpa din această situaţie vine o dată cu evacuările cauzate de ameninţarea bombelor germane.
Ada şi Jamie ajung într-o localitate rurală, în grija lui Susan, o femeie singură, destul de înstărită, şcolită la Oxford, dar retrasă şi neavând în ce să-şi investească enormul potenţial uman.
Perioada de şedere cu aceasta este descrisă pe larg în carte, cu accent pe viaţa sufletească a Adei, măcinată de frică şi de perspectiva că, într-un final, va locui din nou cu mama ei abuzivă.
Analiza psihologică este extrem de complexă şi vizează, pe lângă ceea ce se petrece în sufletul Adei, şi celelalte personaje principale: Jamie şi Susan. Privirea care unifică toate întâmplările din carte aparţinei fetiţei de unsprezece ani.
Ada este o luptătoare.
Ada are un suflet sensibil şi o minte ageră, are idei şi vise pe care se teme să le împărtăşească (atât mamei, cât şi lui Susan, ulterior), dar luptă de una singură să înveţe să meargă, să călărească, să aibă grijă de ea şi de fratele ei.
O carte frumoasă, emoţionantă, plină de semnificaţii.
Lectură plăcută!
