SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

miercuri, 31 octombrie 2018

Invitație la lectură


Cartea pe care vă recomand s-o citiți azi, 31 octombrie 2018 se numește ,,Peștele-Curcubeu'', scrisă de Marcus Pfister, un mare și îndrăgit autor elvețian și, totodată un mare ilustrator al cărților frumos ilustrate pentru copii. Cărțile lui au fost traduse în peste 50 de limbi și au primit numeroase premii. Marcus locuiește în prezent la Berna, Elveția, împreună cu familia sa.
Peștele-curcubeu trăia departe, în largul mării și era cunoscut drept cel mai frumos pește din ocean, deoarece solzii lui erau foarte strălucitori și toți ceilalți pești îl priveau cu admirație. Ei chiar îl chemau să meargă la joacă cu ei, dar peștele-curcubeu nici nu-i băga în seamă. Într-o bună zi, un pește albastru, care înota în urma lui, i-a cerut să-i dea și lui un solz, dar acesta îl refuză. Peștișorul albastru, îngrozit a alergat la ceilalți pești și le-a spus ce a pățit, iar de atunci toți peștii din ocean îi întorceau spatele, rămânând singur și nefericit. Ba mai mult, Peștele-curcubeu i s-a plâns unei stele-de-Mare, iar aceasta l-a îndemnat să meargă să ceară ajutor caracatiței Octopus. Caracatița i-a spus că atâta timp cât el nu va dărui niciun solz celorlalți pești, va fi tot singur și nefericit. Până la urmă, peștele-curcubeu ascultă sfatul caracatiței și dărui câte un solz fiecărui pește. Și astfel, peștele-curcubeu a ajuns să fie din nou admirat de toți peștii din ocean și a trăit fericit alături de ceilalți pești din ocean.
Vă doresc lectură plăcută!

vineri, 26 octombrie 2018

Recomandare de lectură


Azi, 26 octombrie 2018, vă propun ca lectură o carte foarte drăguță pentru copii intitulată ,,Talentul lui Noli'' de Eve Tharlet, o autoare născută în Alsacia, dar crescută în Freiburg. Povestea talentatei Noll este următoarea. Toate gâsculițele se duc cu încântare la lecțiile de zbor și înot. Dar nu și Noli. Ei nici măcar nu îi place să înoate. Cine a mai auzit ca unei gâște să nu-i placă să înoate? Este puțin deznădăjduită, simte că nu este la fel de bună cum sunt celelalte gâsculițe, însă tot ce știe sigur este că îi place să analizeze fluturi, iar, când mama o întreabă ce vrea să se facă atunci când va fi mare, aceasta îi răspunde ,,cercetătoare de fluturi''. Avea însă o problemă. Cum să țină pasul cu un fluture, dacă nu poate nici să meargă la pas, nici să înoate? Ei bine, Noli găsește o soluție cu care reușește să impresioneze pe toată lumea! Prin urmare, în această carte nostimă și încurajatoare, mult iubita autoare și artistă Eve Tharlet ne învață că fiecare are propriul ritm.

joi, 25 octombrie 2018

Câinele din Baskerville, de Sir Arthur Conan Doyle

Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) a fost un romancier englez, autor de cărți de ficțiune și non-ficțiune, povestiri științifico-fantastice, romane polițiste, de dragoste și istorice, piese de teatru și este creatorul personajului Sherlock Holmes.
Câinele din Baskerville, în engleză The Hound of the Baskerville, apare în 1902 și este unul din cele patru romane polițiste avându-l ca personaj principal pe Sherlock Holmes. Volumul este scris după ce Doyle se întoarce dintr-un stagiu ca doctor voluntar în Africa de Sud și după ce își omorâse detectivul într-o scriere anterioară. Ca să revină la el, își plasează acțiunea romanului înaintea publicării scrierii cu pricina. Inspirația o găsește în legenda câinelui diabolic și a moșierului blestemat.
Unele dintre fapte și descrieri au și ele surse de inspirație, altele decât imaginația autorului, surse cât se poate de reale  - geografia părții de vest a Angliei, conacul Cromer Hall ș.a..
Povestea derulată de-a lungul romanului este o împletire între evocarea legendei câinelui, viața și succesiunea seniorilor de la Baskerville Hall, acțiunile de urmărire desfășurate de Holmes și asistentul său, doctorul Watson, dar mai ales relevarea foarte precisă a punctului de vedere al lui Watson, în toate situațiile. Privitorul, povestitorul, cel care participă, constată, judecă, apreciază, derulează firul, stă de vorbă cu cititorul și prezintă convorbirile celorlalte personaje este acest doctor Watson, ucenicul și asistentul lui Sherlock Holmes.
Acțiunea este foarte măiestrit construită, nelăsând niciun moment de gol de interes al cititorului pentru ceea ce prezintă autorul. 
Și acum să vedem care sunt faptele. 
Doctorul Mortimer, care îl avea de pacient pe locatarul de la Baskerville Hall, un vechi conac din zona de câmpie cu mlaștini a comitatului Devon, apare într-o dimineață în biroul detectivului Sherlock Holmes, la scurtă vreme după moartea misterioasă a bogatului său pacient. 
Primul capitol al cărții debutează cu încercările lui Watson de a traduce în informații despre om indiciile oferite de bastonul lui Mortimer. Da, este un doctor de la țară, pentru că bastonul este foarte folosit și zgâriat. Și are un câine, unul de talie medie, pentru că bastonul are și urme de dinți. Un aiurit, desigur, care își uită bastonul undeva unde venise cu un interes, dar nu lasă o carte de vizită.
Foarte curând se va proba că unele presupuneri sunt mai întemeiate decât altele, iar doctorul Mortimer le spune celor doi întreaga poveste a familiei de Baskerville, le vorbește despre înfricoșătoarea legătură a familiei cu blestemul câinelui din Baskerville și le cere sfatul cu privire la ultimul moștenitor al familiei care trebuia să ajungă în Anglia curând. Trebuia înștiințat despre legendă, trebuia avertizat în legătură cu modul cum a murit unchiul său, trebuia dus la conac sau plasat la Londra?
Pornind pe firul acestei povești, doctorul Watson ne prezintă întreaga situația de la conac, pentru că el îl însoțește acolo pe Henry de Baskerville, moștenitorul.
Așa aflăm că fiara există, că sătenii, puțini la număr, știu și ei anumite lucruri, că vecinii și slujitorii conacului au propriile interese în a pune pe fugă moștenitorul și că până și câmpia avea propriile-i secrete, ascunzând mlaștina, viețuitoare misterioase, colibe preistorice, locatari clandestini și pericole ce ies la iveală mai ales noaptea.
Watson face rapoarte complete către Holmes din care află și cititorul stadiul anchetei. 
În final, făptașul este încolțit, ”plasele”, așa cum îi place să spună lui Sherlock Holmes, sunt întinse. Să vedem cum va cădea în ele. 
N.B. Dat fiind că acțiunea și descrierile sunt capabile să producă multă emoție cititorului, dar și ca urmare ca unor impresii adunate de la cititori, facem și o recomandare de vârstă: 14 ani +
Lectură plăcută!

miercuri, 24 octombrie 2018

24 octombrie 2018 - vizite la bibliotecă

Astăzi ne-au vizitat copiii din clasa pregătitoare E de la Școala Gimnazială ”Dacia” Oradea și un grup de elevi din clasele a V-VIII-a de la școala din localitatea Chișcău. 
Îi felicităm pe acești minunați copii și pe educatorii și însoțitorii lor, profesori și părinți, pentru comportamentul încântător pe care l-au avut pe durata vizitei. 
Calm, curiozitate, răbdare, atenție și respect față de reguli, bună-cuviință, prospețime și o eleganță a purtărilor. 
Vă mulțumim! Și pentru că iubiți cărțile și cunoașterea! 







Invitație la lectură


Azi, 24 octombrie 2018, vă propun spre lectură o carte foarte drăguță intitulată ,,Umbrela prieteniei'' de Jackie Azua Kramer. Este o carte cu și despre animăluțe care trec printr-o serie de aventuri.
În timp ce Elefantul se plimbă liniștit cu umbrela sa verde, este oprit pe rând de Arici, de Motan, de Ursul brun și de Iepurele bătrân. Fiecare susține că umbrela este vaporul, cortul, mașina zburătoare ori bastonul său. Elefantul este foarte surprins - la urma urmei, este o umbrelă obișnuită, iar singurele ei aventuri sunt ieșirile în ploaie. Dar ...oare chiar așa să fie? Lucrurile nu sunt mereu ceea ce par a fi în această poveste fermecătoare și plină de fantezie, despre bucuria împărtășită alături de prieteni.
Vă doresc lectură plăcută!

,,Școala Altfel'' - rol și semnificație


Toate activitățile, vizitele din aceste două săptămâni, adresate cu precădere elevilor, cadrelor didactice sunt incluse în programul intitulat ,,Școala Altfel’’, al cărui scop este să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul copiilor preșcolari/elevilor. Este o săptămână în care îți propui să fii mai bun. Astfel, programul își propune implicarea elevilor și profesorilor în ceea ce numim activități extrașcolare și extracurriculare – o săptămână de școală sau, de vacanță altfel, care ar avea drept scop dezvoltarea polivalentă a elevilor din sistemul preuniversitar. Timp de o săptămână, muzeele sunt luate cu asalt de clase întregi de copii, teatrele și cinematografele, la fel, se fac vizite la diverse obiective de cultură generală, concursuri sportive și de orientarea turistică, excursii, drumeții, șezători literare, activități culturale, tehnico-științifice, sportive, de voluntariat, de responsabilizare socială, de implicare în societate, activități educaționale privind sănătatea, educație ecologică, protecția mediului, educație rutieră, prevenirea incendiilor.
Totodată, această inițiativă poate constitui un punct de plecare în valorificarea educației non-formale, ale cărei valori sunt încă neexplorate suficient și neexploatate sub aspectul creativității. Am observat în aceste vizite ale lor, copiii sunt veseli, dornici de a participa la orice acțiune, de a experimenta sau exersa, profesorii fiind dispuși să socializeze cu elevii lor, , prielnic pentru cunoașterea și fixarea unor relații ,,poate mai umane’’ decât se pot stabili n cadrul unei ore de curs. ,,Școala Altfel’’ este o combinație de școală și de timp petrecut într-un mod plăcut cu elevii fără a fi stresați de prezența catalogului. Cadrele didactice vor putea să le cunoască trăirile, motivele pentru care se implică în activitatea școlară și vor putea să corecteze acolo unde este nevoie. Se stabilesc diferite punți între diferite cunoștințe, între acestea și semnificația lor pentru viața noastră, între acestea și posibilitățile interioare ale copilului. Putem face învățarea mai interesantă, reflectând lumea reală, creând un mediu cu o varietate mai largă de stimuli și condiții, determinând elevii să participe activ pe tot parcursul activităților și făcând activitatea să devină o acțiune practică, cu o finalitate măsurabilă. În acest fel, elevul devine ,,protagonistul’’ în rolul principal al acțiunii: imaginează, construiește, cercetează, creează și transpune în practică, găsindu-și singur mijloacele din ceea ce i se oferă, originalitatea constând în aceea că nu preia modelul învățătorului.  

marți, 23 octombrie 2018

Poze de la vizitele la bibliotecă cu ocazia săptămânii ”Școala Altfel” - 23 octombrie 2018

Elevii de la Școala Gimnazială ”Dacia” Oradea,


cei de la Școala Gimnazială ”Miron Pompiliu” din Ștei, 


de la școala din Tămășeu

și de la Liceul Teologic Greco-catolic ”Iuliu Maniu” Oradea.



luni, 22 octombrie 2018

Vizite la bibliotecă în Săptămâna ”Școala Altfel”

În săptămâna 22-26 octombrie și-au anunțat vizita la bibliotecă mai multe clase de elevi de la școli orădene și din județ. Astăzi, în prima zi, ne-au vizitat elevi ai Școlii Gimnaziale ”Szacsvay Imre” Oradea, ai Liceului Teologic Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” Oradea și ai Școlii Gimnaziale ”Dimitrie Cantemir” Oradea. Mâine așteptăm copii din Ștei și Tămășeu.












vineri, 19 octombrie 2018

Invitație la lectură


Azi, 19 octombrie 2018, vă recomand ca lectură cartea ,,Aventuri în jungla din Borneo'', o carte plină de aventuri, de peisaje mirifice pe care sunt sigură că vă va plăcea să le descoperiți. Nu cred să existe vreun copil care să nu viseze la expediții pline de aventuri prin tărâmuri încărcate de mister! Dacă unii consideră deja că epoca marilor descoperiri și aventuri a trecut și că doar poveștile bunicului mai pot împleti mister și legendă, eu le spun că, în ciuda tehnologiei și a sateliților, rămân foarte multe taine care-și așteaptă încă rezolvarea.
Aventurile lui Papi încep în jungla de nepătruns din Borneo și, din această primă carte a seriei, vom afla fapte uimitoare despre planeta pe care locuim. Vom trăi alături de fascinanții și inteligenții urangutani și vom descoperi, în adâncul junglei ecuatoriale, un secret păzit timp de veacuri la rând de descendenții unui popor pierdut în negura istoriei. Urmărind cu sufletul la gură desfășurarea evenimentelor, ne întrebăm oare câte astfel de taine mai stau încă ascunse în colțuri pierdute ale lumii?
Lectură plăcută!

miercuri, 17 octombrie 2018

Invitație la lectură


Azi, 17 octombrie 2018, vă recomand ca lectură o carte foarte îndrăgită de cei mai mulți copii și frumos ilustrată ,,Coco''. Acțiunea se petrece în orășelul Santa Cecilia din Mexic, în familia unui muzician și-a soției lui care a născut o fetiță pe nume Coco. Mama Imelda a învățat să facă pantofi și și-a deschis un atelier. Coco a crescut și și-a întemeiat la rândul ei o familie. Fiica lui Coco, Abuelita, îndepărta pe oricine pomenea de muzică în casa lor, însă știa un lucru, și anume că Miguel, nepotul ei iubea muzica la nebunie și avea chiar și un idol pe nume Ernesto de la Cruz, iar hitul lui ,,Nu mă uita'' era melodia preferată a lui Miguel. În ajunul Zilei Morților, Dia de los Muertos, Miguel luă hotărârea de a-și anunța rudele că vrea să devină muzician, dar Abuelita îi puse în mână fotografiile tuturor celor care au murit și-i spuse să le pună pe ofrenda ca spiritele lor să treacă înapoi pe Tărâmul celor Vii. Miguel văzu că rama în care stătea fotografia Mamei Imelda căzu pe podea și se făcu țăndări. Apoi, făcu o descoperire interesantă, văzu că bărbatul din fotografie ținea în mână chitara muzicianului Ernesto de la Cruz și astfel, ieși la iveală un secret că tatăl Mamei lui Coco a fost Ernesto de la Cruz.
Apoi, Miguel o luă spre cimitirul din Santa Cecilia unde urcă treptele spre cavoul stră-străbunicului său. Ajunse în locul unde se afla cavoul, luă chitara care era agățată pe perete și începu să zdrăngăne coardele. Dintr-odată, Miguel se simți foarte ciudat. El căzu într-un mormânt deschis și constată că doamna care se oferi să-l ajute era de fapt, un schelet. Astfel, Miguel ajunse împreună cu câinele său, Dante pe Tărâmul Morților, târât după ei, de rudele familiei Rivera. Acolo a mai aflat un alt secret: că Miguel fusese blestemat pentru că jefuise un mormânt, iar ca să se-ntoarcă printre cei vii, trebuia să obțină binecuvântarea spiritelor familiei sale înainte de răsăritul soarelui, altfel s-ar fi transformat pentru totdeauna în schelet. Scheletul Mamei Imelda luă o petală de crăițe și se întoarse spre Miguel spunându-i că-i dă binecuvântarea să meargă acasă, cu condiția să-i pună fotografia la loc pe ofrenda și să-i promită că nu mai cântă niciodată. În cele din urmă, Miguel a ajuns și la muzicianul lui preferat care-i spuse că Miguel e sortit să fie muzician ca și el. În final, în ciuda interdicției de a cânta, muzica a fost cea care a reușit să reunească întreaga familie. 
Lectură plăcută!

luni, 15 octombrie 2018

Când ți se pune pata, de Wendelin Van Draanen

Dintre volumele nou intrate la Secția pentru copii și tineret, am ales să vă povestesc despre cartea de dragoste pentru adolescenți ”Când ți se pune pata” (2001). 
Autoarea contemporană americană de origine olandeză, Wendelin Van Draanen, are mai multe cărți pentru tineri, ea fiind o fostă profesoară de liceu care preda matematică și informatică. 
Această poveste se petrece într-un oraș american, unde Bryce, un băiat de șapte ani, se mută împreună cu familia. Descrisă în puține cuvinte, familia lui constă într-o soră mai mare, Linette, o mamă drăguță și un tată pe care Bryce îl descoperă treptat ca fiind mai neprincipial și neconvingător decât și-ar fi dorit, lucru descoperit cu nemulțumire și puțină întârziere și de soția lui.
La sosire, Bryce este întâmpinat de o fetiță de vârsta lui, Julie. 
Familia ei locuiește vis-a-vis. 
Cei doi copii vor merge la aceeași școală și vor fi în aceeași clasă. Julie, impresionată de la bun început de ochii albaștri ai colegului său și de apropierea pe care o întrevede între ei în viitor, trece ușor peste rezerva arătată de Bryce, atât cât se cheamă rezervă, pentru că, citind capitolele dedicate lui observăm că trăirile nu sunt mai puțin intense, doar că sunt orientate defensiv în aproape toate situațiile. Julie, în schimb, trăiește angajat, luptă pentru a-și salva copacul preferat, se implică în proiecte interesante la școală, în general, ia atitudine activ față de tot. Inclusiv față de Bryce, dar asta se întâmplă numai până când aude că i-a aruncat mereu ouăle făcute cadou săptămânal și că nu-i ia apărarea când este acuzată că are un comportament ciudat fiindcă are un unchi cu un handicap.
Totuși, trecuți prin minciuni de copii și sincerități care maturizează, cei doi reușesc să se cunoască mai bine pentru a putea decide în legătură cu modul cum va arăta relația dintre ei în viitor.
Oricum, rolurile par să se fi inversat, inițiativa trece de partea lui Bryce, iar Juliei îi rămâne să fie circumspectă, derutată și în defensivă.
Sfârșitul cărții este deschis. Bryce îi plantează un sicomor în curte Juliei, semn că o apreciază și vrea să fie iertat și acceptat așa cum fusese dorit, chiar dacă momentul acela trecuse. Julie a aflat însă că nu este perfect. Dacă îl va accepta sau nu, ce explicații pentru comportamentul lui ni-l putem imagina dându-i Juliei, ce promisiuni i-ar face, ce examene ar avea de trecut ... depinde de imaginația fiecăruia.
Lectură plăcută!

miercuri, 10 octombrie 2018

Invitație la lectură


Azi, 9 octombrie 2018, vă propun ca o recomandare de lectură cartea ,,Erus și Valea Răbdării'', scrisă de Alec Blenche, consilier în nutriție și fondatorul site-ului Viața VerdeViu.ro. Este o carte foarte interesantă și plină de culori, care înfățișează călătoria unui băiețel pe nume Erus prin Valea Răbdării. El învață ce este răbdarea și multe alte lucruri importante într-o aventură cu rime, cântecele, mister, fructe, iepurași și alte personaje drăgălașe.
Călătoria sa este plină de învățăminte și povețe, dar și de momente hazlii și de pură bucurie. Descrisă și prin ilustrații de excepție, aventura lui Erus te transpune foarte ușor într-o lume de basm mirific, un univers al copilăriei și al imaginației. Astfel, se creează cadrul perfect în care copiii se pot identifica rapid cu personajele și pot învăța în felul lor câteva lucruri precum: importanța unei alimentații sănătoase, importanța familiei, importanța prieteniei și, nu în ultimul rând, cât de important este să poți să ai răbdare. Este, de asemenea, o carte pentru copii care merită să fie citită și de către adulți.
Totodată, țin să precizez faptul că această frumoasă carte cuprinde și trei cântecele frumoase: ,,Fructele'', ,,Pac și Mac'' și ,,Cântecul răbdării'', ce pot fi ascultate pe site-ul cărții, www.calatoriileluierus.ro
Să aveți o lectură cât mai plăcută!

luni, 8 octombrie 2018

Vizite la bibliotecă de Ziua Educației

Câteva clase de elevi din Oradea împreună cu diriginții și învățătorii lor au vizitat biblioteca cu ocazia Zilei Internaționale a Educației, sărbătorită în fiecare an în data de 5 octombrie: 75 de elevi la Liceul Teoretic German ”Friedrich Schiller”, 27 de la Liceul Teologic Penticostal Betel, o clasă de la Liceul Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” și 45 de copii din clasele a III-a și a IV-a de la Liceul cu program sportiv ”Bihorul” Oradea. 
În acest context, s-a subliniat importanța educației, atât în cadrul formal, cât și informal și nonformal, s-au vizitat secțiile bibliotecii, s-au studiat cărți și s-a discutat despre rolul bibliotecii în procesul de formare al elevilor, dar și în educația pe tot parcursul vieții. 
La mulți ani, EDUCAȚIE, prețioasă îndrumătoare pe drumurile pline de alegeri ale vieții! La mulți ani, tuturor celor care își aduc contribuția la luminarea omenirii!

luni, 1 octombrie 2018

Greierul de la metrou, de George Selden

Propunerea de lectură de astăzi este ”Greierul de la metrou”, carte scrisă de George Selden, un autor american contemporan, fiind prima din seria inspirată de chiar faptul că Selden a auzit într-o seară, pe când se întorcea acasă, un greier țârâind pe peronul metroului.
Așadar, subiectul principal este ajungerea unui greier în subteranul de la metrou, o poveste care este spusă făcându-se apel preponderent la vizual și auditiv, astfel încât suntem introduși în lumea metroului newyorkez fără să pierdem nimic din întinderile verzi ale Connecticut-ului, de unde vine greierul Chester. 
Când târâie de foame și singurătate, aflat sub un morman de hârtii și mizerii, Chester nu știe că în chioșcul de ziare de la metrou, chioșc care aparținea unei familii de italieni, se află Mario, fiul proprietarilor. Era rândul lui să țină afacerea deschisă până târziu, în speranța că vor vinde mai multe ziare și reviste. Mario îl aude, îl caută și decide să și-l facă animal de companie. Prima casă a greierului este o cutie de chibrituri, apoi Mario îi cumpără de la magazinul chinezesc o cușcă pe măsură. 
Chester are acum un acoperiș, hrană, un prieten, de fapt, mai mulți prieteni, pentru că la metrou mai trăiesc șoarecele Tucker și motanul Harry. Împreună cu ei, Chester petrece serile, ascultă radio, dansează, cântă și află lucruri despre New-york. Se mai întâmplă și mici neplăceri, ca incendierea chioșcului sau ronțăitul unei bancnote de doi dolari. 
De la radio, greierul învață melodii noi pe care le cântă cu ușurință. Promovat de un profesor de muzică, talentul muzical al lui Chester îi ajută pe proprietarii chioșcului să vândă mai mult. Mulțimi de oameni vin să-l asculte. Un greier cunoscător de arii de operă, muzică folclorică, rock sau romanțe nu este ceva obișnuit. Lui Chester i se face, însă, dor de casă, de pajiștile verzi și libertate, iar această viață îl întristează, motiv pentru care dă un ultim recital și pleacă spre Connecticut. Prietenii lui, Tucker și Harry, îi procură un bilet de tren spre casă.
Oare Mario va înțelege sentimentele prietenului său greier? Dar mama, care se obișnuise cu gândul că afacerea se stabilizase? Voi cum ați privi lucrurile?
Lectură plăcută!