SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

marți, 19 septembrie 2017

Căsuța din strada Puh, de A.A. Milne

Alan Alexander Milne (1882 - 1956) este un autor englez de literatură pentru copii, cunoscut în special pentru acele patru cărți care l-au avut ca sursă de inspirație pe fiul său, Christopher Robin și au fost ilustrate de Ernest H. Shepard (”Când eram foarte tineri”, ”Ursulețul Winnie”, ”Acum suntem șase” și ”Căsuța din strada Puh”).
El a scris și piese de teatru, un roman polițist, eseuri politice și un volum autobiografic. A fost editor și antologator.
”Căsuța din strada Puh” este ultima din seria celor patru, apărută în 1928. Sub acest titlu sunt adunate aventurile celebrelor personaje Aiurel, Winnie, Purceluș, Tigrișor, Iepure, Kanga și, desigur, Christopher Robin. 
Este iarnă și Aiurel suferă de frig. Prietenii îi construiesc o casă.
Tigrișor apare pe neașteptate în bârlogul lui Winnie și îi este foame. Deși credea că știe ce-i place să mănânce, constată că nici mierea, nici ghindele, nici ciulinii nu-i sunt pe plac. Dar care este mâncarea lui favorită? Aflăm din carte și, mai mult, aflăm cum este organizată expediția de căutare a lui Micuț, unul dintre rudele și prietenii lui Iepure.
Printre toate celelalte, arta de a compune poeme și cântece își face loc între preocupările personajelor lui Milne. Fiecare personaj are propriile-i vise și preocupări. Uneori ezită să le împărtășească, dar mereu constată că împreună se pot ajuta să treacă peste toate, se sprijină, se amuză, se tachinează și se completează.
Dar copilăria lui Christopher trece repede. Personajele vor rămâne și vor călători în sufletul lui și al cititorilor.
”Winnie, promite-mi că n-o să mă uiți niciodată. Nici măcar când o să am o sută de ani.”
”Winnie a dat din cap. 
- Promit, a zis.”

Lectură plăcută!

joi, 31 august 2017

Întreab-o pe Alice, de Autor anonim

Cineva spunea: "Câte cărţi citeşti, atâtea vieţi trăieşti". Cu siguranţă, această carte este ca o viaţă trăită prin intermediul evenimentelor descrise de autorul anonim. Scrisă sub forma unui jurnal, ea relatează un an din viaţa unei adolescente de cinsprezece ani, consumatoare de droguri şi se bazează pe jurnalul real al acesteia. 
Această carte este răscolitoare până la lacrimi. Traumatizantă, foarte puternică, ca o căzătură de la o înălţime ameţitoare.
Oricât te-ai obişnui cu genul de lucruri care se întâmplă unui om, (adolescent sau adult, în viaţa căruia nu domină raţiunea, ci amorţeala, panica sau ceaţa cauzate de dependenţe, de confuzia real-imaginar, de precipitarea evenimentelor fără urmă de planificare, de anturajele problematice), aşteptarea răului care însoţeşte citirea fiecărei pagini este încordată până la cel mai înalt nivel. 
Adolescenta este fiica unui profesor universitar şi are o familie drăguţă, un frate şi o soră mai mici, doi bunici extraordinari.
Iniţial, o găsim preocupată de greutatea ei corporală, de alte probleme, legate de şcoală sau specific adolescentine. Ea nu este fata populară din comunitate, marea "tragedie" a adolescentei din şcoala americană. Nu are cine-ştie-ce prieteni, pare în căutatea identităţii şi o faţetă a acestei căutări este încercarea de a slăbi. Aceasta este încercarea reuşită a vieţii ei. Până la un moment.
Urmează mutarea într-un nou oraş, datorată noului loc de muncă al tatălui, în legătură cu care este entuziasmată, însă adaptarea la noul mediu se dovedeşte a fi dificilă.
Kilogramele se acumulează din nou. Vacanţa de vară este aproape, iar tânăra se va întoarce în oraşul unde locuise iniţial, unde încă se găsesc bunicii ei. 
O invitaţie la o petrecere cu foşti colegi de şcoală aduce dezlănţuirea drogurilor în viaţa ei. Pentru adolescenta retrasă şi nesigură este începutul unei perioade de "trip-uri" şi reveniri la cuminţenie, fugi de acasă, umilinţe, promiscuitate, violenţă, frică şi măcinare. Jurnalului îi sunt încredinţate câteva experienţe atât de cutremurătoare, de imposibile încât, într-un moment de revenire, după aproape un an, acesteia nu-i vine să creadă că s-au  petrecut cu adevărat, deşi, în sufletul ei ştie că au fost reale.
Apelul la părinţi, de câte ori viaţa în mijlocul drogaţilor sau fugind de ei când aceștia încearcă s-o "înhaţe" din nou, îi aduce un sprijin enorm care o întăreşte, dar în legătură cu care nu conteneşte să se arate uimită. Iubirea părintească lasă totul în urmă, nu pune întrebări, nu critică, crede din nou, iartă şi sprijină. 
Lupta care o dă este extraordinară. Încearcă să-şi repună creierul, sufletul, viaţa pe făgaşul normal, învaţă, este cuminte, se fereşte de probleme, le împărtăşeşte părinţilor ameninţările la care este supusă.
Să le spună TOT este imposibil. O ruşine imensă o blochează. Îşi dă, însă, seama că, în lipsa acestor confesiuni amănunţite, părinţii ei par să ştie şi să înţeleagă perfect dificultăţile revenirii. 
Un episod cumplit are loc atunci când, după luni de abstinenţă de droguri (fără ajutor specializat, bazată doar pe o voinţă extraordinară de a fi mai bună, de a nu mai trăi groaznicele umilinţe şi coborâri în mizeria umanităţii subjugate de "acid, iarbă, speed, upper-e şi down-ere"), după moartea bunicilor şi chinuitoare gânduri despre descompunerea fizică după moarte, unul dintre foştii colegi de "trip-uri" îi pune prafuri pe nişte dulciuri. Efectul lor, pe fundalul măcinării deja menţionate, fac ca senzaţiile şi reacţiile ei s-o pună efectiv în pericol. Se automutilează, îşi face rău şi îşi vine în fire abia la spital, neştiind cu siguranţă ce s-a întâmplat. Urmează sanatoriul de bolnavi psihic şi revenirea în familie.
În ultimele luni, o poveste de iubire îi dă târcoale.
Finalul, este, sfârşitul a tot şi toate.
The Boston Globe spune despre această carte că este una care "ar trebui citită de către toţi adolescenţii şi părinţii de adolescenţi". 

miercuri, 30 august 2017

31 august - Ziua Limbii Române

În 29 august 2017, de la ora 17,00, în Amfiteatrul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai"  Bihor s-a desfăşurat sărbătoarea limbii române, sărbătoare anuală fixată printr-o lege a statului român din 2013 la 31 august, eveniment organizat de Biblioteca Judeţeană în colaborare cu Fundaţia Culturală de pe lângă Biblioteca Judeţeană "Gheorghe  Şincai" Bihor, cu participarea dnei Mioriţa Săteanu, a poetei Mihaela Dindelegan, a interpreţilor Adina Hodişan, Liliana Ioniţă Budău, Maria Matei, Alexandrina Chelu şi Raul Silaghi.
Despre "Cioran şi muzica" au vorbit bibliotecarii Iolanda Demian şi Radu Deme. Doamna Mioriţa Săteanu a făcut o pledoarie pentru respectarea limbii române şi însănătoşirea naţiunii prin limbă.
Momente foarte frumoase, de adevărată sărbătoare şi simţire românească!







https://www.facebook.com/bibliobihor/photos/pcb.1458657690836883/1458656244170361/?type=3&theater

joi, 17 august 2017

George și miraculosul său medicament, de Roald Dahl

Scriitorul englez de origine norvegiană Roald Dahl este un cunoscut autor de literatură pentru copii, adolescenți și adulți. Cele mai faimoase cărți pentru copii semnate de el sunt: Marele Uriaș prietenos, Matilda, Vrăjitoarele, Charlie și fabrica de ciocolată, James și piersica uriașă, Charlie și Marele ascensor de sticlă, Fantasticul domn Vulpe sau Danny, campionul lumii.
George și miraculosul său medicament a apărut în 1981. În seria de autor Roald Dahl de la editura Arthur, volumul apare în anul 2016 în traducerea lui Florin Bican, cu ilustrații de Quentin Blake.
Povestea lui George este una ca a oricărui copil de vârsta lui (8 ani), până la un punct. Trăiește cu familia sa formată din părinți și bunica maternă. În lipsa părinților, are grijă de bunica lui, știți voi, ca aceasta să aibă la îndemână un pahar cu apă, să-și ia medicamentele la timp, să aibă cu cine schimba o vorbă și cui să dea un sfat.
Dar George își consideră bunica o cotoroanță nesuferită, iar aceasta nu-l slăbește cu vorbăria și criticile. ”Nu crești cum trebuie! Crești mai mare, în loc să crești mai mic.”, ”Mănâncă varză, nu mânca ciocolată”, ”cu omizi cu tot, sunt foarte gustoase...”, lucruri care îl fac pe George să simtă deseori dorința de a se răzbuna, de a face ceva care să o oprească.
Astfel, îi vine ideea unui medicament care să-l înlocuiască pe cel adevărat și care să o pună la punct pe babă.
Citiți și vedeți care este formula medicamentului și ce efect a avut. Nu aplicați! Orice asemănare cu persoane din viața reală este pur întâmplătoare.
Lectură plăcută!

joi, 27 iulie 2017

Stuart Little, de E. B. White

Una dintre cele trei cărți pentru copii ale scriitorului american E. B. White, Stuart Little cuprinde o poveste minunată despre un șoarece născut într-o familie de oameni. Acesta are aproape șase centimetri înălțime, dar este inteligent, spiritual și foarte activ.
Hoinărește înafara casei, cunoscând din ce în ce mai bine lumea orașului, ba chiar participă la întrecerea între vapoarele în miniatură, conducând un velier botezat ”Viespea”.
Am să enumăr doar câteva dintre lucrurile care mi-au plăcut și pentru care aș recomanda-o:
- dovezile de dragoste ale familiei față de Stuart și atmosfera foarte frumoasă din casa lor;
- descrierile autorului și ilustrațiile care le dau viață;
- momentul când Stuart devine învățător pentru o zi;
- prietenia cu pasărea Margalo și pretextul găsit de E. B. White pentru plecarea ei;
- ideea autorului de a-i ”construi” obiecte pe măsură: haine, lucrușoare, mașină, barcă ș.a., de a-l face atât de iubit și înțeles de către oameni. Acest lucru îi face pe copii să simtă că și ei pot iubi animalele, că le pot vorbi, că le pot ajuta să iasă din situații dificile, că le pot considera ”frățiori” și pot aprecia prietenia lor.
Sfârșitul este mai puțin obișnuit. Ne așteptam la ceva ”sigur”, însă ne putem imagina orice final.
Lectură plăcută!


marți, 25 iulie 2017

Aniversările culturale ale lunii iulie

În luna iulie, seria evenimentelor culturale continuă cu aniversarea altor mari scriitori din literatura română și universală, precum: Jean de la Fontaine, Tudor Arghezi și Hector Malot.

Primul care deschide poarta evenimentelor culturale din această lună este renumitul fabulist francez Jean de la Fontaine care s-a născut la Chateau-Thierry pe data de 8 iulie 1621. Tatăl lui avea o slujbă de mâtre des eaux et forets în ducatul Chateau-Thierry, astfel încât putem să presupunem că viitorul fabulist s-a bucurat de o copilărie fericită și îmbelșugată. 
La vârsta de 20 de ani a intrat într-o congregație religioasă, pe care a părăsit-o curând. În 1647 a preluat slujba tatălui său și s-a însurat, dar căsnicia n-a fost una fericită. Studiază cu aviditate operele anticilor și citește scrierile autorilor francezi, italieni, spanioli. La 30 de ani va publica prima sa lucrare, o traducere în versuri din Terențiu. Abia în 1668 apar primele șase cărți ale fabulelor. Originalitatea fabulelor sale au fost recunoscute de marile spirite ale veacului său. Primii săi admiratori au fost Moliere, Doamna de Sevigne, La Bruyere.
Dintre cele mai cunoscute fabule ale lui La Fontaine se numără: Vulpea și strugurii, Corbul și vulpea, Greierele și furnica, Porumbelul și furnica, Lupul și mielul, Dreptatea Leului, Lupul și barza, Iepurele și broaștele, Cocoșul și vulpoiul, Calul și măgarul, Lupul și câinele, Leul și șoricelul. 
Ultimii doi ani ai vieții și i-a petrecut între Academia franceză și biserică, între scrierea psalmilor și cea a fabulelor. 
La sfârșitul anului 1692, fabulistul se îmbolnăvește grav și se apropie mai mult de biserică. Astfel, La Fontaine se stinge din viață la 13 februarie 1695. 

Un alt sărbătorit al acestei luni este marele scriitor român Tudor Arghezi care s-a născut la 21 mai 1880, la București. Cu acest prilej se împlinesc 50 de ani de la moartea scriitorului și poetului român. Este fiul lui Nae Teodorescu și al Mariei. Tudor Arghezi a fost călugăr, diacon, bijutier și ziarist. 
Între 1887 1891 urmează Școala primară ,,Petrache Poenaru'', apoi cursurile Gimnaziului ,,Cantemir-Vodă''. De la vârsta de 11 ani este nevoit să se întrețină singur, dând meditații. La 16 ani s-a angajat custode la o expoziție de pictură. Despre primele scrieri ale adolescentului poet, Al. Macedonski spunea: ,,Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și în străinătate, ca o culme a poeticii și a artei.'' Se spune că la 19 ani cel care avea să devină poetul Tudor Arghezi a trăit prima dramă a vieții sale. Iubita de care era îndrăgostit a murit și tânărul tulburat a încercat să-și caute alinarea îndreptându-se către Dumnezeu. Călugăr fiind, Arghezi n-a întrerupt nici activitatea literară și nici pe cea publicistică. A mai lucrat ca bijutier și ceasornicar în Elveția. 
Primul său volum de versuri ,,Cuvinte potrivite'' este primit de criticii vremii cu elogii. Se spune că unii critici au vorbit despre poetul român de la Eminescu încoace.''
Opera sa cuprinde volumele: ,,Cuvinte potrivite'', ,,Icoane de lemn'', tablete; ,,Flori de mucigai'', poezii; ,,Tablete din Țara de Kuty'', povestiri swiftiene; ,,Cărticica de seară'', Cimitirul Buna-Vestire'', roman parabolic; ,,Versuri alese'', ,,Bilete de papagal'', ,,Prisaca'', ,,Cântare omului'', ,,O furnică'', ,,Testament''.
S-a stins din viață la 14 iulie 1967 și a fost înmormântat cu funeralii naționale.

Ultimul sărbătorit care încheie seria evenimentelor culturale din acestă lună este scriitorul francez Hector-Henri Malot care s-a născut la 20 mai 1830, la Bouille-sous-Bois, Franța. Cu această ocazie se sărbătoresc 110 ani de la moartea acestuia. 
A studiat dreptul la Rouen și Paris, după care practică un timp notariatul, domeniul de activitate al tatălui său. A mai colaborat cu articole și încercări literare la diverse publicații, iar pasiunea pentru arta scrisului îl determină să lase dreptul și să-și dedice întreaga carieră literaturii. 
Hector-Henri Malot scrie și editează în totalitate peste 70 de romane, fiind comparat din punct de vedere al productivității cu Al. Dumas. Capodopera sa este însă romanul ,,Singur pe lume'' (Sans famille), pentru care a fost premiat de Academia Franceză.
Printre alte lucrări publicate de Malot se numără și următoarele: Un beau-frere, Une belle-mere, Romain Kalbris, Une Bonne affaire, Pages choisies. 
La 17 iulie Hector Malot se stinge din viață la Fontenay-sous-Bois.
   

luni, 24 iulie 2017

Rochița lui Bill, de Anne Fine

Autoarea britanică Anne Fine este foarte cunoscută pentru cartea sa ”Copiii de făină”, pentru care a și câștigat o medalie Carnegie, dar și pentru multe alte scrieri pentru copiii de diferite vârste sau pentru adulți. Scrie prima carte la vârsta de 24 de ani și continuă să creeze punându-și talentul în sprijinul sufletului de copil.
Cartea ”Rochița lui Bill” a apărut în anul 1989, ilustrată de Philippe Dupasquier, și tratează o temă deosebit de interesantă: diferențele de gen. 
Oare ”a te pune în pielea celuilalt” nu este calea cea mai simplă de a-l înțelege pe acela?
 Așa că modalitatea prin care, pe parcursul cărții, Anne Fine evidențiază unele dintre cele mai comune stereotipuri cu privire la gen prezente la vârsta copilăriei și pubertății este traversarea unei zile obișnuite de școală de la un capăt la altul având atașată propriei identități o imagine nereprezentativă.
Personajul principal, Bill Simpson, este băiat, dar se trezește într-o zi în fața oglinzii, înainte de plecarea la școală, îmbrăcat într-o rochiță roz. Toată lumea din jurul lui pare că nu observă neobișnuitul situației, astfel că Bill petrece o zi întreagă, o foarte lungă zi, în postura de fetiță.
Frustrarea de a nu putea face lucruri banale precum folosirea buzunarelor (pe care rochia nu le avea) sau de a nu putea juca fotbal cu (și de la egal la egal cu) băieții sunt doar două din elementele care alcătuiesc tabloul limitărilor feminine la vârsta copilăriei. 
Sunt surprinse diferențele între preocupările fetelor și băieților, dar și aspecte ale alterității ce țin de poziționarea în spațiul școlar fizic sau nivelul crescut al cerințelor profesorilor cu privire la aspectul scrisului fetelor. 
Sunt și alte simptome ale realității diferențelor de gen care se văd în paginile cărții. Bill nu trage însă concluzii, trăiește acea zi în așteptarea sfârșitului ei și nu spune nimănui nimic. Nu întreabă pe nimeni cum s-a schimbat din băiat în fată. Dar înregistrează toate acele întâmplări care au fost ALTFEL decât se aștepta băiatul din el. Concluziile aparțin cititorului. Și pot fi foarte bogate și semnificative pentru înțelegerea celuilalt.
Bill se bucură doar atunci când își revine: ”INDIFERENT ce-a fost, s-a terminat!”

Lectură plăcută!

Tabăra "Prietenii bibliotecii" - săptămânile 2-3


 Am intrat în ultima săptămână de tabără.
Între timp, pe parcursul ultimelor două săptămâni, copiii care au ales Biblioteca Județeană ”Gheorghe Șincai” Bihor ca loc de joacă și recreere au avut ocazia să cunoască copii de vârsta lor și să participe la activități dintre cele mai diverse. 
CARTEA a fost la mare cinste, astfel că am citit povești și am folosit pauzele dintre două activități pentru a o cerceta.
Resursele MEDIATECII au fost valorificate în fiecare zi de luni, când copiii au vizionat unele dintre cele mai recente filme de desene animate intrate în colecția bibliotecii. În colaborare cu Inspectoratul de Poliție al județului Bihor și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Crișana s-au desfășurat activități de informare și prevenție, însoțite de scurte demonstrații și de materiale educaționale audiovizuale, atât la sediul bibliotecii, cât și la sediul I.S.U Crișana al județului Bihor, spre bucuria copiilor. 
Am făcut mișcare, am construit avioane și săbii, ne-am întrecut, ne-am pus în valoare imaginația și creativitatea, am vizitat târgul de produse tradiționale din imediata vecinătate, am făcut glume și ne-am împrietenit. Ne-am certat și ne-am împăcat. Am exersat disciplina, dar am și ocolit-o. Am învățat lucruri despre noi înșine. Ne-am testat abilitățile sociale și nu numai. ”Aud și uit, văd și țin minte, fac și înțeleg” spune proverbul chinezesc. Am făcut și am ”desfăcut” tot ce ne-au propus voluntarii și bibliotecarii, sperând să ne atragem laude și să putem spune: ”A mea/al meu e cea/cel mai frumos/frumoasă”.

Tabăra în imagini:



















vineri, 14 iulie 2017

Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane, de Kate DiCamillo

Această nouă poveste despre destinul unui iepure, scrisă de Kate DiCamillo, atacă subiectul iubirii care cere împărtăşire.
Da, este ceva ce se petrece în lumea oamenilor, chiar şi între aceştia şi animalele lor de companie... dar între oameni şi jucăriile lor, o fi oare posibil?
Şi, ca şi cum nu era suficient să fie un iepure de porţelan, o jucărie care are extraordinara calitate de a auzi şi înţelege tot ce se petrece în jur, dar nu poate reacţiona (deci, nu-şi poate exprima iubirea, chiar dacă ar simţi-o - DAR n-o simte!!!), iepurele familiei Tulane ajunge curând să înţeleagă că propria-i neputinţă poate fi un motiv destul de întemeiat pentru ca el să fie blestemat.
Este convins că bunica Tulane a trimis asupra lui acest blestem, blestemul celor care nu răspund cu iubire deşi sunt înconjuraţi de fiinţe care-i iubesc.
Aventurile iepurelui Edward Tulane urmărit de blestem încep abia după ce, în timpul unei croaziere, cade în apa oceanului.
De acolo, salvat după mulţi ani de un pescar, ajunge să simtă pentru prima oară ataşamentul faţă de oamenii care-l ţin în casă, sau în buzunar, sau pe umăr ... sau în braţe. Va cunoaşte câţiva.
Şi astfel va pătrunde în lumea emoţiilor şi sentimentelor umane: tristeţe, speranţă, bucurie, surpriză, dezamăgire, iubire, dor ş.a.
Iar noi, cititorii, descoperim o poveste complexă şi frumoasă despre cum se învaţă iubirea privind lumea prin ochi de necuvântător supus întrutotul capriciilor destinului.
Finalul îi aduce lui Edward Tulane surpriza frumoasă a vieţii, răsplata pentru iubire şi dizolvarea blestemului.
Lectură plăcută!

miercuri, 28 iunie 2017

Program de vacanță pentru copii - 3-28 iulie 2017

Secția pentru copii și tineret a Bibliotecii Județene "Gheorghe Șincai" Bihor, în colaborare cu doamna Miorița Săteanu, reprezentant al Fundației Culturale de pe lângă Biblioteca "Gheorghe Șincai", organizează, în perioada 3-28 iulie 2017, de luni până vineri, între orele 10:00-12:00, în Ludoteca Bibliotecii, activități dedicate copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani.
Accesul este gratuit.
 Vă așteptăm!
http://www.bibliobihor.ro/?fid=10&sid=2&news=613&m=3&r=1
https://www.facebook.com/bibliobihor/photos/a.292375280798469.61200.284351651600832/1395222443847075/?type=3&theater

joi, 22 iunie 2017

Povestea lui Despereaux - de Kate DiCamillo

Scriitoarea americană Kate DiCamillo este cunoscută pentru lucrările ei de ficţiune destinate publicului tânăr, populate, nu de puţine ori, de personaje animale, aşa cum este cazul acestei cărţi a cărei primă ediţie a apărut în anul 2003, la noi fiind tradusă de Ioana Cătrună şi editată de RAO în 2008.
"Povestea unui şoarece, a unei prinţese, a unui castron de supă şi a unui mosorel cu aţă" cuprinde patru părţi în care curg separat, dar se şi întrepătrund întâmplările din viaţa personajelor noastre. Cum, când şi unde se nasc, cine le sunt părinţii, ce trăsături de caracter şi fizice au, cum ajung la locul de întâlnire al poveştii şi altele - sunt tot atâtea povestioare. Acest loc de întâlnire este castelul în a cărui subsol se găseşte întunecata temniţă, unde stăpânesc şobolanii. Lumina reprezintă "lumea deasupra", atrăgătoare şi năucitoare pentru cei obişnuiţi cu întunericul. Dar nu toţi cei de jos doresc să urce spre lumină. Ba dimpotrivă, regula spune că lumile sunt perfect separate. Orice intrare în lumea celorlalţi are efecte puternice asupra intrusului. Nici închisoarea, nici lumina de deasupra nu-şi întâmpină noii veniţi cu braţele deschise. La rândul lor, aceştia se fâstâcesc şi nu ştiu ce e de făcut într-o lume nouă.
Şoricelul Despereaux face greşeala de a vorbi cu oamenii, pătruns de muzica din salonul prinţesei Pea, în timp ce şobolanul Roscuro cade de pe candelabru în supa reginei, iar aceasta moare la vederea rozătorului din farfurie. 
Foarte interesante sunt legăturile de cauzalitate stabilite de autoare între diferitele acţiuni şi evenimente, dar şi tonul familiar cu care ne conduce de-a lungul cărţii, adresându-ni-se direct în mod frecvent, ca şi cum am fi lângă ea şi nu am scăpa din ochi scena pe care evoluează personajele.
Modul cum este scrisă această carte, povestea şi personajele ei te fac să te împrieteneşti cu ea imediat. Găseşti acolo glasul povestitorului şi ecoul gândurilor personajelor care vine până la tine. Imaginile sunt  extrem de sugestive şi bine plasate, iar povestea foarte interesantă. 
Lectură plăcută!

vineri, 16 iunie 2017

Cursul de limba germană ”Hallo, Kinder!” - 14 iunie 2017

Miercuri, 14 iunie 2017, în cadrul ultimei întâlniri din această serie a cursului de limba germană, organizat în cadrul Secției Împrumut pentru copii și tineret, susținut de bibliotecara Chiru Monica, au avut loc activități de recapitulare a materialelor propuse de-a lungul celor trei luni. 
Pentru rezultate, implicare și colaborare, copiii și voluntarele au primit din partea instituției diplome de participare. Felicitări tuturor! 




luni, 12 iunie 2017

Povestea de la ora 5 - 15 iunie 2017

Zâne, unicorni, o pădure fermecată, o prințesă și un ponei dornici de aventuri. Vă așteptăm ca să-i cunoaștem mai bine împreună. 

12 iunie - Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor

http://www.ilo.org/global/topics/child-labour/lang--en/index.htm

Din anul 2002, ziua de 12 iunie a devenit ziua mondială dedicată luptei împotriva exploatării prin muncă a copiilor. Fenomenul atrage atenția prin amploarea lui în zonele caracterizate de precaritatea vieții, sărăcie, subdezvoltare economică, război sau izolare. Totuși, din datele statistice furnizate de www.ilo.org rezultă că numărul copiilor exploatați prin muncă a scăzut față de anul 2000, de la 246 de milioane la 168 de milioane, cei mai mulți fiind localizați în Asia, zona Pacificului și Africa sub-sahariană. 
Anul acesta tema zilei este legată de zonele de conflict și cele afectate de diferite tipuri de dezastre. Copiii din aceste locuri se confruntă cu probleme identice cu ale adulților, făcând eforturi pentru ca familia să subziste, să reziste și să supraviețuiască, cot la cot cu părinții lor.
Necesitatea de a lucra le anulează, astfel, dreptul la educație, dreptul de a se bucura de copilărie, de joacă, de inocență, afectând, practic, tot parcursul viitor al copiilor. 
Majoritatea statelor lumii și diferite organisme internaționale și naționale din domeniul muncii și protecției drepturilor copiilor întreprind acțiuni simultane sau separat pentru a schimba situația acestor copii. Din păcate, câtă vreme zonele sunt cuprinse de conflict, intervenția este limitată. În situația de emigrare, copiii sunt, din nou, supuși unor condiții dificile, sub aspectul traiului și ritmului zilnic, dar și în ce privește suspendarea educației, un mijloc important de a dobândi un viitor în care munca lor să fie apreciată și recompensată.
Sunt expuși riscului de a fi exploatați prin muncă în special copiii care sunt separați de familiile lor.
Toate programele care îi vizează arată că există o mare preocupare pentru acești copii, că există semnale importante că este esențial să luptăm împreună pentru toți copiii, pentru drepturile lor, pentru a veghea ca viața lor să fie una bună și corectă.
Scăderea numărului copiilor care munceau în perioada 2000 - 2017 indică faptul că efectele luptei împotriva exploatării copiilor prin muncă sunt posibile, doar că necesită multe eforturi concertate și devin vizibile în timp. Nu depinde doar de luptătorii din acest sector, ci și de factorii politico-economici și socio-culturali pentru a reuși, dar și pentru a scurta durata intervenției, a reuși în timp util.

vineri, 9 iunie 2017

Shiloh, de Phyllis Reynolds Naylor

Opera unei autoare prolifice din literatura pentru copii contemporană, Shiloh spune povestea unui băiețel și a unui câine. În planul doi, celelalte personaje (părinții, Judd Travers, surorile lui Marty, prietenul lui, localnicii) se implică activ în acțiune, dar nu-și evidențiază atât de puternic emoțiile, motivele sau existența.
Băiatul trăiește împreună cu familia lui într-o localitate pitorească, cu împrejurimi foarte frumoase, unde se vânează în anumite perioade ale anului, astfel că vânători precum Judd Travers pot să iasă cu arme și câini în căutarea căprioarelor, porcilor mistreți sau a altor animale sălbatice.
Câinele Shiloh îi aparține acestui bărbat, dar până să-l cunoască pe Marty nici măcar nu purta un nume. 
Imediat cum se cunosc, destinele celor doi se vor amesteca iremediabil. Marty dorește un câine, Shiloh are nevoie de un stăpân care să-i aprecieze calitățile. Între aceste două realități stau o serie de dificultăți. De asemenea, în calea dorinței lui Marty de a-l lua acasă pe Shiloh stau principiile familiei băiatului. Nu poți fura, nu poți să minți, nu poți ascunde de cei apropiați acțiunile tale. Trebuie să-ți ții cuvântul dat cu prețul sacrificiului.
Dar ... Marty intră într-un vârtej al sentimentelor și face toate lucrurile la care până atunci nici nu îndrăznea să se gândească. De dragul câinelui cu care se înțelegea atât de bine. Minte, ascunde lucruri, rabdă foame și  umilințe și îl înfruntă pe stăpânul necinstit al lui Shiloh.
Vă invit să citiți o bijuterie de carte. Ne ajunge la inimă. Ne mișcă și ne motivează. 
Lectură plăcută!

joi, 8 iunie 2017

Vizite la bibliotecă

Azi, 8 iunie 2017, elevi din clasele a II-a, de la Liceul Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” Oradea, însoțiți de dna prof. Țîrț Camelia, și a VI-a, de la Școala Gimnazială ”Dacia” Oradea, împreună cu dna prof. Matei Valentina, au vizitat Secția Împrumut pentru copii și tineret, au petrecut timp cu cărțile și au vizionat câteva materiale documentare.