SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, tasta 2 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

marți, 27 septembrie 2016

Aniversările culturale ale lunii septembrie (II)

Seria aniversărilor culturale ale lunii septembrie continuă cu alți mari scriitori, atât din literatura română, cât și universală, precum: George Coșbuc, Herman Melville și Gellu Naum.


George Coșbuc, s-a născut pe 20 septembrie 1866, în Hordou, Bistrița-Năsăud și a murit în 9 mai 1918, la București. A fost al optulea din cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei. Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, dar pe care este nevoit să le întrerupă după clasa I din motive de sănătate. Mai târziu, prin anul 1884 își va susține examenul de bacalaureat, după ce trece bacalaureatul, în toamnă se va înscrie la Facultatea de Filozofie și Litere a Universității maghiare din Cluj-Napoca. 
Va publica la revista din Gherla ,,Cărțile săteanului român'', continuă să tipărească în revista ,,Tribuna'' povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara). Leagă la Sibiu, o strânsă prietenie cu Ioan Slavici, alături de care va publica în revista Tribuna poemul ,,Nunta Zamfirei''. Spre anul 1889, în redacția revistei Tribuna încep să se desființeze anumite posturi, printre care și cea a lui Coșbuc, însă la rugămintea prietenului său, Ioan Slavici, Coșbuc va fi chemat de Titu Maiorescu la București, oferindu-i un post în redacția revistei ,,Junimea''. Aici, va publica la Convorbiri literare poemele ,,La oglindă'', alte trei poezii, între care și ,,Rea de plată''.. Va continua să publice la Tribuna Pe lângă boi, Trei Doamne și toți trei, Cântec. 
La 9 mai 1918, poetul se stinge din viață la București. Astfel, țara pierde un mare poet ,,în sufletul căruia s-au reflectat toate aspirațiile neamului nostru ....''.


Herman Melville, s-a născut pe 1 august 1819, la New York și a murit pe 28 septembrie 1891. A fost de-a lungul vieții un mare scriitor și eseist american, cunoscut mai ales pentru romanul său care l-a făcut celebru și pe ecrane ,,Moby Dick''. Tatăl său, Allan Gansevoort Melville era scoțian, iar mama sa, Maria, era olandeză. De mic, Herman era pasionat de aventură, pasiune pe care a dobândit-o ascultând povestirile tatălui său despre valuri marine monstuoase, înalte cât un munte, despre catarge de corăbii care se rupeau ca surcelele în bătaia furtunilor. După moartea tatălui său, familia se mută la Lansingburg, unde el va studia la Albany Classical School. Câțiva ani ăți asigură existența dând lecții particulare ca meditator. Prin 1 ianuarie 1841, Herman părăsește portul New Bedford și pornește spre Oceanul Pacific. Impresiile din călătoria efectuată constituie tema povestirilor ,,Taipi'' și ,,Omoo''.
În 1847, Melville se căsătorește la Boston cu Elizabeth Shaw. Între timp îi apare romanul ,,Moby Dick''. Mai târziu va lucra ca agent vamal al orașului New York. Melville moare pe 28 septembrie, după o boală de câteva luni, fiind înmormântat în cimitirul Woodlawn din cartierul Bronx. 


Gellu Naum, un alt sărbătorit al acestei luni, s-a născut pe 1 august 1915, la București și a murit pe 29 septembrie 2001, București. Este fiul poetului Andrei Naum și al Mariei Naum.
Între 1933 - '37 urmează cursurile Universității din București, unde studiază filozofia. În 1938, va pleca la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbona. 
Între 1950 - 1953, va preda lecții de filozofie la Institutul Agronomic, iar mai apoi își va câștiga existența din traduceri (Diderot, Stendhal, Hugo, Dumas, Jules Verne, Prevert, Kafka, Beckett).
Se retrage, totodată, la Comana, împreună cu soția sa, Lyggia cu care se căsătorise prin 1946 și care va deveni personajul emblematic al volumului ,,Zenobia''.
Opera sa este tradusă în principalele limbi de circulație internațională. la edituri prestigioase. 
Se stinge din viață la 29 septembrie 2001, dispariția sa fiind resimțită ca o mare pierdere pentru poezie. 

joi, 22 septembrie 2016

Scott O'Dell - Insula delfinilor albaștri

Scott O'Dell (1898-1989), autorul Insulei delfinilor albaștri, este un scriitor american foarte cunoscut. Cărțile sale au ajuns la inimile copiilor și adulților și i-au adus o popularitate care a crescut o dată cu ecranizarea poveștii din Insula delfinilor albaștri în 1964.
Cartea apare pentru prima dată în 1960 și ne vorbește despre Won-a-pa-lei sau, pe numele ei secret, Karana, o fată de doisprezece ani dintr-un trib indian care trăia pe insula delfinilor albaștri. Încă din titlu ne putem imagina o lume de vis, o insulă în largul oceanului înconjurată de delfinii care sparg luciul apei în ceasul amurgului cu salturile lor. 
Ce se poate întâmpla rău în acest paradis?
O să vedeți, se întâmplă mai multe lucruri care o despart pe Karana de familia ei, de întregul trib și chiar de fratele ei, ultimul membru al tribului rămas cu ea pe insulă. 
Credeți că fiind singură se va descurca într-un loc unde există animale sălbatice?
Karana trebuie să înfrunte primejdii, să gândească strategii de supravieţuire, să-şi procure hrană şi să păstreze vie speranţa că cei care-au părăsit insula se vor întoarce după ea.
Ei bine, nu vă pot spune mai mult, dar vă asigur că o să vă placă de ea. Mai ales celor cărora le-a plăcut personajul Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe.
Această fată curajoasă şi foarte isteaţă a existat cu adevărat. Ea a trăit în secolul al XIX-lea şi a locuit singură pe insulă timp de optsprezece ani. Din cauza pierderii contactului cu civilizaţia umană pentru atât de mult timp, după ce s-a reîntâlnit cu tribul, limbajul Karanei n-a mai putut fi înţeles de semenii ei. 
Deci, aventură, luptă pentru supraviețuire, prietenie, optimism și mult curaj.
Vă invit la lectură, mai ales că exemplarele aflate pe rafturile Secției de împrumut pentru copii și tineret apărute la editura Arthur sunt și ilustrate, lucru pe care știu că îl apreciați.

vineri, 16 septembrie 2016

Aniversările culturale ale lunii septembrie

Luna septembrie continuă seria aniversărilor culturale ale altor mari scriitori din literatura română și universală. Printre primii sărbătoriți ai lunii septembrie se numără și: George Bacovia, Roald Dahl și James Fenimore Cooper. 


George Bacovia s-a născut pe 4 septembrie 1881, la Bacău și a decedat la 22 mai 1957. Este fiul lui Dimitrie Vasiliu și al Zoiței Vasiliu, fiica pârcălabului Ioan Langa din Păuceștii Romanului. Numele, sau mai exact, pseudonimul ce stă deasupra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacăului, care se zicea Bacovia. Primii ani ai copilăriei și-i petrece în orașul natal. Între anii 1889 - 1894, urmează cursurile Școlii de băieți nr. 1 din Bacău. Va avea o serie de preocupări precum: gimnastica, patinajul, desenul, muzica și literatura. Este un adept al simbolismului francez, el citindu-i pe Verlaine, Baudelaire, Rimbaud, Rollinat. Tot acum debutează cu primele sale poezii: ,,Plouă'', ,,Rar'', ,,Sonet'', ,,Tablou de iarnă'', ,,Nevroză''. 

Între anii 1903 - 1904, Bacovia urmează doi ani la Facultatea de Drept din București, răstimp în care frecventează și cenaclul lui Al. Macedonski ,,Literatorul''. Se retrage de la acestă Facultate și se înscrie în primul an la Facultatea de Drept din Iași. În 1911 obține licența în Drept și se înscrie în baroul avocaților din Bacău. De asemenea, în 1912 va ocupa și un post de profesor suplinitor în Bacău, apoi ca și copist la prefectura orașului. 
În 1916 îi apare volumul ,,Plumb''. Alte volume: ,,Scântei galbene'', ,,Cu voi'', ,,Comedii în fond'', ,,Opere'', ,,Stanțe burgheze.''
George Bacovia se stinge din viață la 22 mai, fiind înmormântat în București.



Un alt sărbătorit al acestei luni este un renumit scriitor de talie internațională - Roald Dahl, care s-a născut pe 13 septembrie 1916 în Țara Galilor, provenit fiind din părinți norvegieni. Numele său este asociat cu marele explorator norvegian Roald Amundsen. După moartea tatălui său, Roald petrece numeroase vacanțe în Norvegia, la bunici, el vorbind fluent și limba norvegiană. 
După ce și-a desăvârșit studiile în Anglia, Roald a plecat în Africa, unde a lucrat la Compania Shell. În 1939 se înscrie în Royal Air Force, unde devine pilot, dar suferă un accident în Nordul Africii, în urma unei aterizări forțate. În 1953 se căsătorește cu actrița americană Patricia Neal, cu care va avea 5 copii: Olivia, Tessa, Theo, Ophelia și Lucy. În 1983 divorțează și se recăsătorește cu Felicity Ann d 'Abreu Crosland. 
Este considerat astăzi unul dintre cei mai populari scriitori pentru copii. Dintre lucrările sale amintim: ,,Charlie și fabrica de ciocolată'', ,,Charlie și marele ascensor de sticlă'', ,,Fantasticul Domn Vulpe'', ,,James și Piersica Uriașă'', ,,Matilda'', ,,Uriașul cel Prietenos'', ,,Vrăjitoarele''. A primit, de asemenea, premiul Whitbread. Roald Dahl a murit în 1990, la vârsta de 74 de ani. 



Un alt scriitor de talie internațională, sărbătorit în această lună este James Fenimore Cooper, născut pe 15 septembrie 1789 la Burlington, SUA, fiind prin excelență, scriitorul american ale cărui romane istorice au fost inspirate din viața indienilor din regiunea Marilor Lacuri. 
Scriitorul și-a trăit o mare din viață în Cooperstown, New York. Cooper a fost întreaga sa viață membru al Bisericii Episcopale. Opera sa cuprinde romanele: ,,Călăuza '', ,,Preria'', ,,Pionierii'', ,,Ultimul mohican'', ,,Vânătorul de cerbi''.
Alături de ,,Povestirile lui Ciorap de Piele'', romanul ,,Ultimul mohican'' redă cu farmec și har obiceiurile, tradițiile și modul de a trăi al Pieilor Roșii, din timpul colonizării Americii de către francezi și englezi. Astfel, observăm faptul că acest scriitor dovedește o cunoaștere profundă nu numai a modului de existență al indienilor, ci și a sufletului acestora, de care se apropie cu înțelegere și gingășie, mai ales prin intermediul personajului Ochi de Șoim, un cercetaș englez. Valorile pentru care luptă mohicanii - dreptate, curaj, dragoste și respect - îi transformă pe aceștia din sălbatici, în purtători ai idealurilor unei civilizații cel puțin egale celei în numele căreia coloniștii invadează America. 
Uncas, ultimul mohican, ne poartă din aventură în aventură cu entuziasmul lui tineresc, dar și cu curajul lui deosebit, făcându-ne să-l urmărim, pagină cu pagină, cu sufletul la gură.