SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

vineri, 19 octombrie 2018

Invitație la lectură


Azi, 19 octombrie 2018, vă recomand ca lectură cartea ,,Aventuri în jungla din Borneo'', o carte plină de aventuri, de peisaje mirifice pe care sunt sigură că vă va plăcea să le descoperiți. Nu cred să existe vreun copil care să nu viseze la expediții pline de aventuri prin tărâmuri încărcate de mister! Dacă unii consideră deja că epoca marilor descoperiri și aventuri a trecut și că doar poveștile bunicului mai pot împleti mister și legendă, eu le spun că, în ciuda tehnologiei și a sateliților, rămân foarte multe taine care-și așteaptă încă rezolvarea.
Aventurile lui Papi încep în jungla de nepătruns din Borneo și, din această primă carte a seriei, vom afla fapte uimitoare despre planeta pe care locuim. Vom trăi alături de fascinanții și inteligenții urangutani și vom descoperi, în adâncul junglei ecuatoriale, un secret păzit timp de veacuri la rând de descendenții unui popor pierdut în negura istoriei. Urmărind cu sufletul la gură desfășurarea evenimentelor, ne întrebăm oare câte astfel de taine mai stau încă ascunse în colțuri pierdute ale lumii?
Lectură plăcută!

miercuri, 17 octombrie 2018

Invitație la lectură


Azi, 17 octombrie 2018, vă recomand ca lectură o carte foarte îndrăgită de cei mai mulți copii și frumos ilustrată ,,Coco''. Acțiunea se petrece în orășelul Santa Cecilia din Mexic, în familia unui muzician și-a soției lui care a născut o fetiță pe nume Coco. Mama Imelda a învățat să facă pantofi și și-a deschis un atelier. Coco a crescut și și-a întemeiat la rândul ei o familie. Fiica lui Coco, Abuelita, îndepărta pe oricine pomenea de muzică în casa lor, însă știa un lucru, și anume că Miguel, nepotul ei iubea muzica la nebunie și avea chiar și un idol pe nume Ernesto de la Cruz, iar hitul lui ,,Nu mă uita'' era melodia preferată a lui Miguel. În ajunul Zilei Morților, Dia de los Muertos, Miguel luă hotărârea de a-și anunța rudele că vrea să devină muzician, dar Abuelita îi puse în mână fotografiile tuturor celor care au murit și-i spuse să le pună pe ofrenda ca spiritele lor să treacă înapoi pe Tărâmul celor Vii. Miguel văzu că rama în care stătea fotografia Mamei Imelda căzu pe podea și se făcu țăndări. Apoi, făcu o descoperire interesantă, văzu că bărbatul din fotografie ținea în mână chitara muzicianului Ernesto de la Cruz și astfel, ieși la iveală un secret că tatăl Mamei lui Coco a fost Ernesto de la Cruz.
Apoi, Miguel o luă spre cimitirul din Santa Cecilia unde urcă treptele spre cavoul stră-străbunicului său. Ajunse în locul unde se afla cavoul, luă chitara care era agățată pe perete și începu să zdrăngăne coardele. Dintr-odată, Miguel se simți foarte ciudat. El căzu într-un mormânt deschis și constată că doamna care se oferi să-l ajute era de fapt, un schelet. Astfel, Miguel ajunse împreună cu câinele său, Dante pe Tărâmul Morților, târât după ei, de rudele familiei Rivera. Acolo a mai aflat un alt secret: că Miguel fusese blestemat pentru că jefuise un mormânt, iar ca să se-ntoarcă printre cei vii, trebuia să obțină binecuvântarea spiritelor familiei sale înainte de răsăritul soarelui, altfel s-ar fi transformat pentru totdeauna în schelet. Scheletul Mamei Imelda luă o petală de crăițe și se întoarse spre Miguel spunându-i că-i dă binecuvântarea să meargă acasă, cu condiția să-i pună fotografia la loc pe ofrenda și să-i promită că nu mai cântă niciodată. În cele din urmă, Miguel a ajuns și la muzicianul lui preferat care-i spuse că Miguel e sortit să fie muzician ca și el. În final, în ciuda interdicției de a cânta, muzica a fost cea care a reușit să reunească întreaga familie. 
Lectură plăcută!

luni, 15 octombrie 2018

Când ți se pune pata, de Wendelin Van Draanen

Dintre volumele nou intrate la Secția pentru copii și tineret, am ales să vă povestesc despre cartea de dragoste pentru adolescenți ”Când ți se pune pata” (2001). 
Autoarea contemporană americană de origine olandeză, Wendelin Van Draanen, are mai multe cărți pentru tineri, ea fiind o fostă profesoară de liceu care preda matematică și informatică. 
Această poveste se petrece într-un oraș american, unde Bryce, un băiat de șapte ani, se mută împreună cu familia. Descrisă în puține cuvinte, familia lui constă într-o soră mai mare, Linette, o mamă drăguță și un tată pe care Bryce îl descoperă treptat ca fiind mai neprincipial și neconvingător decât și-ar fi dorit, lucru descoperit cu nemulțumire și puțină întârziere și de soția lui.
La sosire, Bryce este întâmpinat de o fetiță de vârsta lui, Julie. 
Familia ei locuiește vis-a-vis. 
Cei doi copii vor merge la aceeași școală și vor fi în aceeași clasă. Julie, impresionată de la bun început de ochii albaștri ai colegului său și de apropierea pe care o întrevede între ei în viitor, trece ușor peste rezerva arătată de Bryce, atât cât se cheamă rezervă, pentru că, citind capitolele dedicate lui observăm că trăirile nu sunt mai puțin intense, doar că sunt orientate defensiv în aproape toate situațiile. Julie, în schimb, trăiește angajat, luptă pentru a-și salva copacul preferat, se implică în proiecte interesante la școală, în general, ia atitudine activ față de tot. Inclusiv față de Bryce, dar asta se întâmplă numai până când aude că i-a aruncat mereu ouăle făcute cadou săptămânal și că nu-i ia apărarea când este acuzată că are un comportament ciudat fiindcă are un unchi cu un handicap.
Totuși, trecuți prin minciuni de copii și sincerități care maturizează, cei doi reușesc să se cunoască mai bine pentru a putea decide în legătură cu modul cum va arăta relația dintre ei în viitor.
Oricum, rolurile par să se fi inversat, inițiativa trece de partea lui Bryce, iar Juliei îi rămâne să fie circumspectă, derutată și în defensivă.
Sfârșitul cărții este deschis. Bryce îi plantează un sicomor în curte Juliei, semn că o apreciază și vrea să fie iertat și acceptat așa cum fusese dorit, chiar dacă momentul acela trecuse. Julie a aflat însă că nu este perfect. Dacă îl va accepta sau nu, ce explicații pentru comportamentul lui ni-l putem imagina dându-i Juliei, ce promisiuni i-ar face, ce examene ar avea de trecut ... depinde de imaginația fiecăruia.
Lectură plăcută!

miercuri, 10 octombrie 2018

Invitație la lectură


Azi, 9 octombrie 2018, vă propun ca o recomandare de lectură cartea ,,Erus și Valea Răbdării'', scrisă de Alec Blenche, consilier în nutriție și fondatorul site-ului Viața VerdeViu.ro. Este o carte foarte interesantă și plină de culori, care înfățișează călătoria unui băiețel pe nume Erus prin Valea Răbdării. El învață ce este răbdarea și multe alte lucruri importante într-o aventură cu rime, cântecele, mister, fructe, iepurași și alte personaje drăgălașe.
Călătoria sa este plină de învățăminte și povețe, dar și de momente hazlii și de pură bucurie. Descrisă și prin ilustrații de excepție, aventura lui Erus te transpune foarte ușor într-o lume de basm mirific, un univers al copilăriei și al imaginației. Astfel, se creează cadrul perfect în care copiii se pot identifica rapid cu personajele și pot învăța în felul lor câteva lucruri precum: importanța unei alimentații sănătoase, importanța familiei, importanța prieteniei și, nu în ultimul rând, cât de important este să poți să ai răbdare. Este, de asemenea, o carte pentru copii care merită să fie citită și de către adulți.
Totodată, țin să precizez faptul că această frumoasă carte cuprinde și trei cântecele frumoase: ,,Fructele'', ,,Pac și Mac'' și ,,Cântecul răbdării'', ce pot fi ascultate pe site-ul cărții, www.calatoriileluierus.ro
Să aveți o lectură cât mai plăcută!

luni, 8 octombrie 2018

Vizite la bibliotecă de Ziua Educației

Câteva clase de elevi din Oradea împreună cu diriginții și învățătorii lor au vizitat biblioteca cu ocazia Zilei Internaționale a Educației, sărbătorită în fiecare an în data de 5 octombrie: 75 de elevi la Liceul Teoretic German ”Friedrich Schiller”, 27 de la Liceul Teologic Penticostal Betel, o clasă de la Liceul Greco-Catolic ”Iuliu Maniu” și 45 de copii din clasele a III-a și a IV-a de la Liceul cu program sportiv ”Bihorul” Oradea. 
În acest context, s-a subliniat importanța educației, atât în cadrul formal, cât și informal și nonformal, s-au vizitat secțiile bibliotecii, s-au studiat cărți și s-a discutat despre rolul bibliotecii în procesul de formare al elevilor, dar și în educația pe tot parcursul vieții. 
La mulți ani, EDUCAȚIE, prețioasă îndrumătoare pe drumurile pline de alegeri ale vieții! La mulți ani, tuturor celor care își aduc contribuția la luminarea omenirii!

luni, 1 octombrie 2018

Greierul de la metrou, de George Selden

Propunerea de lectură de astăzi este ”Greierul de la metrou”, carte scrisă de George Selden, un autor american contemporan, fiind prima din seria inspirată de chiar faptul că Selden a auzit într-o seară, pe când se întorcea acasă, un greier țârâind pe peronul metroului.
Așadar, subiectul principal este ajungerea unui greier în subteranul de la metrou, o poveste care este spusă făcându-se apel preponderent la vizual și auditiv, astfel încât suntem introduși în lumea metroului newyorkez fără să pierdem nimic din întinderile verzi ale Connecticut-ului, de unde vine greierul Chester. 
Când târâie de foame și singurătate, aflat sub un morman de hârtii și mizerii, Chester nu știe că în chioșcul de ziare de la metrou, chioșc care aparținea unei familii de italieni, se află Mario, fiul proprietarilor. Era rândul lui să țină afacerea deschisă până târziu, în speranța că vor vinde mai multe ziare și reviste. Mario îl aude, îl caută și decide să și-l facă animal de companie. Prima casă a greierului este o cutie de chibrituri, apoi Mario îi cumpără de la magazinul chinezesc o cușcă pe măsură. 
Chester are acum un acoperiș, hrană, un prieten, de fapt, mai mulți prieteni, pentru că la metrou mai trăiesc șoarecele Tucker și motanul Harry. Împreună cu ei, Chester petrece serile, ascultă radio, dansează, cântă și află lucruri despre New-york. Se mai întâmplă și mici neplăceri, ca incendierea chioșcului sau ronțăitul unei bancnote de doi dolari. 
De la radio, greierul învață melodii noi pe care le cântă cu ușurință. Promovat de un profesor de muzică, talentul muzical al lui Chester îi ajută pe proprietarii chioșcului să vândă mai mult. Mulțimi de oameni vin să-l asculte. Un greier cunoscător de arii de operă, muzică folclorică, rock sau romanțe nu este ceva obișnuit. Lui Chester i se face, însă, dor de casă, de pajiștile verzi și libertate, iar această viață îl întristează, motiv pentru care dă un ultim recital și pleacă spre Connecticut. Prietenii lui, Tucker și Harry, îi procură un bilet de tren spre casă.
Oare Mario va înțelege sentimentele prietenului său greier? Dar mama, care se obișnuise cu gândul că afacerea se stabilizase? Voi cum ați privi lucrurile?
Lectură plăcută!

luni, 24 septembrie 2018

Wolf Hollow, de Lauren Wolk

”La doisprezece ani am învățat să mint. Nu mă refer la micile gogoși pe care le toarnă orice copil. Vorbesc de minciuni cât se poate de adevărate, născute din temeri cât se poate de reale ...” - așa își începe romanul Lauren Wolk. Acesta va fi premiat cu Newbery Honor în 2017, considerat chiar cartea anului 2017 în cele mai multe topuri dedicate cărților pentru copii.
Voi enumera câteva motive pentru care consider că Wolf Hollow - în traducere, vâlceaua lupului - își merită poziția între cărțile pentru copii ale ultimilor ani:
1. Desigur, personajul principal este un copil, o fetiță, și încă una foarte inteligentă și curajoasă, care încearcă să descurce pe cât se poate ițele țesute în jurul venirii unei eleve noi în școala unde învăța. 
Noua colegă, Betty, personifică agresorul tipic, din școală sau de oriunde, care amenință, bate, jignește, urmărește, terorizează, atacă pe căi ocolite, pozează în victimă atunci când este luat la întrebări, dușmănește neobosit, cruzimea îi e prietenă, iar răutatea și minciuna călăuze de nădejde. 
Luată în vizor de această Betty, Anabelle, eroina noastră, îndură presiunea și atacurile acesteia până când cea mai bună prietenă a ei și unul dintre frații mai mici sunt răniți de o piatră aruncată și o sârmă pusă drept piedică în drum. Atunci realizează că are nevoie de ajutorul adulților.
2. Iată, deci, că una dintre temele principale ale cărții, este una de mare interes pentru copii: bullying-ul la școală. O altă temă în jurul căreia se țese acțiunea este familia. Familia Anabellei cuprinde trei generații: bunici, părinți și copii. Atmosfera din casă este una armonioasă, familia este unită și reușește să creadă în valorile în care și-au pus credința de generații, neînregistrând minciunile și situațiile complicate în care se bagă Anabelle drept încălcări flagrante ale codului familiei. Dimpotrivă, sprijinul primează și asta deoarece se vede că sunt convinși de trăinicia construcției familiale, a valorilor ce cimentează relația dintre membri și guvernează prestația socială a fiecăruia.
3. Conturează modele și anti-modele de comportament, oferind, în același timp, portretul unui om deosebit. Toby, veteranul traumatizat de experiența războiului, chiar dacă are ciudățenii nenumărate, este neîngrijit și fugar, rămâne totuși până la finalul cărții un personaj pozitiv prin excelență. Destinul lui este totuși dramatic. Dar viața are și această față, iar pentru copii nu este lipsit de sens să o cunoască prin intermediul literaturii.
O carte nu chiar ușoară, dar una foarte semnificativă.
Vă doresc lectură plăcută!