SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

marți, 24 octombrie 2017

Aniversările culturale ale lunii octombrie


În luna octombrie, aniversăm alți mari scriitori din literatura română, precum: Eusebiu Camilar, Ștefan Octavian Iosif.

Primul dintre cei sărbătoriți în această este Eusebiu Camilar, care s-a născut pe 7 octombrie 1910 în satul Udești (județul Suceava) ca fiu al unor țărani săraci: tatăl, Ion și mama, Natalia, născută Motrici. La 1 ianuarie 1917, Eusebiu Camilar a urmat cursurile Școlii primare din Udești. În 1924, urmează cursurile Liceului ,,Ștefan cel Mare'' din Suceava, iar după terminarea liceului, se va înscrie la Universitatea din Iași. Mai târziu, Camilar o va cunoaște pe frumoasa Magda Isanos cu care se va și căsători. Prin 1937, Eusebiu publică primul volum: ,,Chemarea cumpenelor''. Pe timpul celui de-al doilea război mondial, prin 1940 familia Magdei Isanos se refugiază de la Chișinău la Iași, apoi loa București. În 8 iulie 1941 se naște fiica lor, Elisabeta care va fi o scriitoare desăvârșită, ducând mai departe tradiția din familia ei. 
Prin 1942, Camilar publică volumul ,,Cordun''. La 1 ianuarie 1950, publică volumul ,,Negura'' care este unul dintre primele romane românești despre cel de-al doilea război mondial. Cinci ani mai târziu, Eusebiu este ales membru al Academiei Române. În 27 august 1965 scriitorul Eusebiu Camilar se îmbolnăvește și moare, la vârsta de 55 de ani. Va fi înmormântat la cimitirul Bellu. 

Alt mare scriitor aniversat în această lună este Ștefan Octavian Iosif, care s-a născut la 11 octombrie 1875 la Brașov, fiind al cincilea copil al profesorului Ștefan Iosif și al Paraschivei, născută Mihălțeanu. Prin 1885, Ștefan Octavian Iosif va fi înscris la ,,Gimnaziul mare public român'', dovedind niște aptitudini deosebite la învățarea limbilor străine: latina, maghiara, germana, franceza. În 1889, în toamnă, profesorul Ștefan Iosif se mută cu familia la Sibiu, unde Octavian Iosif va fi înscris în clasa a V-a a liceului maghiar.
Mai târziu, prin 1892, în mai, Iosif Debutează la Revista școalei din Craiova, cu o poezie originală ,,Izvorul''.
În timpul verii, Ștefan Octavian Iosif se află la Iași, unde îl va cunoaște pe Ioan Păun-Pincio de care va lega o strânsă prietenie. Pe 3 ianuarie, Iosif va lua parte la înmormântarea prietenului său pe care o va evoca în poezia ,,Elegie''. Poetul își definitivează bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, însă nu urmează cursurile și nu se prezintă la examen.
În 1900, Iosif pleacă la Paris unde-l va cunoaște pe Dimitrie Anghel care îi va deveni, de asemenea, prieten apropiat. Paralel cu crearea a numeroase poezii originale, traduce intens din Heine. Scrierile lui apar în ,,Convorbiri literare'', ,,Pagini lietrare'', ,,Curierul literar''. Primăvara și vara, Iosif și le petrece în Bavaria, la Munchen și la Neuburg pe Dunăre, unde-și continuă activitatea literară. Ștefan Octavian Iosif devine redactor al revistei ,,Sămănătorul''. Mai târziu, în septembrie, Iosif este numit custode al Bibliotecii Fundației Universitare. La Bibliotecă, poetul o cunoaște pe Natalia Negru cu care, de altfel, se și logodește. Apoi, la stăruințele logodnicei, se înscrie la Facultatea de litere și filosofie. În iulie, poetul se căsătorește cu Natalia și se instalează în locuința ce i se asigură la muzeul ,,Theodor Aman''. În 1905 apare, în volum, poemul ,,Din zile mari''. Poetul își tipărește al șaselea volum de poezii originale ,,Credințe'' și publică în colaborare cu Dimitrie Anghel, culegerea de traduceri din Henrik Ibsen, ,,Poezii''.
În seara zilei de 21 iunie, Ștefan Octavian Iosif se simte rău și se intrenează la spitalul Colțea, unde moare spre zorii zilei de 22 iunie. A doua zi, duminică 23 iunie, e înmormântat la cimitirul Bellu. 

luni, 23 octombrie 2017

Motanul de la hanul Cheshire Cheese

Volumul americancei de origine cubaneză, Carmen Agra Deedy, subintitulat ”O poveste a la Dickens”, cuprinde o serie de aventuri incredibile care se petrec la hanul Cheshire Cheese.
Protagoniști sunt locuitorii mai vechi și mai noi ai hanului, proprietari și vizitatori, personaje umane și animale extraordinare, care scriu și citesc, se împrietenesc, luptă de partea forțelor binelui și reprezintă valori și atitudini umane.
Este acolo și Dickens însuși, aflat într-o criză de creație, frecventând taverna cu regularitate.
La sfârșitul cărții, chiar regina Marii Britanii vine la han.
Dar cum începe toată povestea? Skilley, un motan de stradă, află că hanul, recunoscut pentru brânza foarte bună care se mânca aici, este ticsit de șoareci și că stăpânul este în căutare de o pisică destoinică, care să-l scape de obraznicii rozători.
Marele secret al motanului este faptul că iubește brânza și nu mănâncă șoareci. De altfel, odată ajuns la han, Skilley prinde șoareci doar în fața hangiului, de fapt, prinde același șoarece, pe Pip, pe care apoi îl eliberează, construidu-și zilnic imaginea de paznic al brânzei de la han, în ciuda adevăratei lui identități. În curând, ajunge să cunoască lumea de acolo și să considere că are un cămin. Dar, în peisaj își face apariția un alt motan, Pinch, care adoră șoarecii, este șmecher și răutăcios.
Cinstite sau viclene, personajele cărții nu pot face parte decât din două tabere: a motanului Skilley și a șoriceilor pasionați de brânză SAU a celuilalt motan, Pinch, mâncătorul de șoricei și dușmanul de moarte al lui Skilley.
Cititorul este câștigat de prietenia dintre un motan și un șoarece, dar și de toate aventurile la care este martor. Aventură și umor, întâmplări care te fac să stai cu sufletul la gură, încurcături, mister și multă acțiune.
Lectură plăcută!

Vizită

Astăzi, 23 octombrie 2017, secția de împrumut carte pentru copii a Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai'', Oradea, a fost vizitată de către elevi ai clasei a II-a, de la Școala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu'', însoțiți de dna învățătoare Carla Ferician. 
După prezentarea celor două secții - Secția de împrumut pentru Copii și Tineret, precum și Ludoteca, copiilor li s-a citit o poveste frumoasă intitulată ,,Marea aventură'' a prințesei Elena din Avalor. Copiii au avut deosebita plăcere de a se lăsa purtați în marea aventură a prințesei Elena, a surorii ei mai mici, Isabel, a bunicii și a prietenilor ei dragi: Naomi, Esteban și profesoara Mendoza, urmând drumul care o va transforma pe frumoasa Elena într-o adevărată regină. Vă invităm să vă înscrieți la bibliotecă și să descoperiți în continuare aventurile prințesei Elena și a prietenilor ei. 
      

miercuri, 18 octombrie 2017

Povestea de la ora 5 - 19 octombrie 2017 (reîncărcată cu poze)

Vom citi povestea ”Girafele nu știu să danseze”, de Giles Andreae, pentru că ”Fiecare dansează, a spus (girafa) ștrengărește / Pe cântecul care i se potrivește.”
Vă așteptăm!


miercuri, 11 octombrie 2017

Tomi. O poveste, de Adrian Oprescu

Atât de apreciată și recomandată, cartea ”Tomi. O poveste” aparține unui autor român care în trecutul său s-a confruntat cu metodele comuniste de eliminare a oponenților (reali, posibili sau persoane despre care se considera că ar fi putut, pur și simplu, incomoda regimul), experiență care i-a marcat existența. Începe să scrie la o vârstă înaintată, iar ”Tomi. O poveste” este retrăirea unor momente foarte bune din copilăria sa, alături de câinele său, Tomi.
Ieșiri în natură, în poienițe și păduri, pe câmpuri, în jurul focului de tabără, unde se prăjea porumbul, hoinăreli și bătălii între câini sunt doar câteva exemple de fericite, copilăroase și trecute întâmplări petrecute împreună de băiatul ce se apropia de pragul adolescenței și ștrengarul, asasinul și inteligentul Tomi.
O înțelegere și o acceptare aproape deplină se stabilește între cei doi.
Preferința câinelui pentru el pare bine întemeiată pe gusturi comune, activități în echipă ș.a. Trebuie să existe o explicație, pentru că potrivirea dintre sufletul unui om și al unui necuvântător este o ipoteză cam îndrăzneață.
Oricum, cartea este deosebit de abil scrisă, așa încât înaintând, te găsești trăind alături de personaje, în acele locuri (pe care autorul nu le descrie cu foarte multe amănunte), ca și cum le-ai ști, prins în fericirea copilului dintotdeauna și de pretutindeni, care poate fi egală cu o familie, un prieten apropiat gata oricând să te însoțească și o bicicletă.
Lectură plăcută!