SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

joi, 14 ianuarie 2021

Dor de Eminescu

 


Mihai Eminescu – să ne amintim cu drag și dor de ,,Luceafărul poeziei românești’’

,,Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturii europene de astăzi. Cu neobișnuita lui stăruință de a ceti, de a studia, de a cunoaște, el își înzestra fără preget memoria cu operile însemnate din literatura antică și modernă. Cunoscător al filozofiei, în special al lui Platon, Kant și Schopenhauer, și nu mai puțin al credințelor religioase, mai ales al celei creștine și buddaiste, admirator al Vedelor, pasionat pentru toate operile poetice din toate timpurile, posedând știința celor publicate până astăzi din istoria și limba română, el afla în comoara ideilor astfel culese materialul concret de unde să-și formeze înalta abstracțiune care în poeziile lui ne deschide așa de des orizontul fără margini al gândirii omenești.’’ (Titu Maiorescu)

Poet, prozator și publicist, personalitate copleșitoare (G. Călinescu), Mihai Eminescu a sintetizat în creația sa literară izvoarele folclorului național, lirica germană și europeană, filozofia modernă asupra timpului și vieții. Temele majore ale gândirii umane (infinitul, trecerea timpului, moartea, nașterea, dragostea, natura, etc) sunt puse în ,,țesătura’’ liricii sale cu inspirația artistică a romanticilor. Prima ediție a poeziilor lui Eminescu, a consacrat antum geniul liric al creatorului literaturii române de vizibilitate universală. ,,Până la Eminescu, poezia română a fost: imagine la Alecsandri, sunet la Bolintineanu, idee la Alexandrescu, temă la I. H. Rădulescu. Cu Eminescu ea primește dimensiunea gândirii poetice într-o sinteză originală pe care am putea-o numi ,,miracolul eminescian’’, nu pentru că s-ar fi ivit fără o cauză, ci pentru că până la el literatura română a avut doar poeți, el este însă Poetul. (Eugen Todoran)

Un domeniu explorat mai puțin de publicul larg îl reprezintă proza, unde excepționale construcții sunt: Geniu pustiu, Cezara, Sărmanul Dionis, ș.a.

Spațiul edenic din ,,Călin – file din poveste’’ are același animism zoologic și aceeași geografie fizică tributară ținuturilor paradisiace:,,El dădu de un izvor de apă vie și dulce, care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri ...Deodată văzu ca o zare de senin, dar îi păru că îi scapă. Văzând că ea nu piere, el s-apropie și văzu o bortă cât ai băga mâna, care corespundea undeva ...se uită la ea ... văzu tufișuri mari și-i veni un miros adormitor, greu de înlăturat; nu numai un bolovan păru că se mișcă. El îl urni – bolovanul se-ntoarse ca-n țâțâni și lăsă o mică intrare, pe care o putea trece târându-se. El intră repede ... și când își întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumusețea priveliștei.’’ E în insula lui Euthanasius ,,gândi el uimit, și pășea încet, minunându-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblânzite în acest rai. Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lung și negru, încât capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor ... Albinele înconjioară bâzâind pe unul și tânărul împărat al raiului. ‘’

Pe aceeași consubstanțialitate a universului și a umanului se bazează și crearea unui microcosmos, cel al ființei, doar istoric efemere: ,,Tu ești o vioară în care sunt închise toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de o mână măiastră. ‘’

Surse kantiene, idealismul german, schopenhauerianul ,,lumea ca vis’’ (pe plan filozofic) sunt diluate literar, formula dogmatic-filozofică a raționamentului fiind așezată alături de influențele metempsihozei, ale reîncarnărilor succesive ale sufletului, de teoriile husserliene și bergsoniene asupra cunoașterii timpului.

Cadrul – canon romantic al prozei fantastice – vehiculează motive și teme literare specifice: visul, umbra, evadarea din real, călătoria trasmundană, demonismul, nemurirea, armonia absolută.

G. Călinescu citește într-un registru ,,Sărmanul Dionis’’, refuzând caracterul ei de nuvelă fantastică, ,,în felul celor de la Poe la Hoffmann’’, argumentul stând în existența ,,unei enigme care să se dezlege până la fine. Dar ea n-are o enigmă, ci rămâne enigmă de la început până la sfârșit. De altminteri, Eminescu însuși, întrebat de junimiști dacă Dionis visează sau nu, a răspuns ironic: Da și nu. (...) Cititorul rămâne nedumerit, dacă privește lucrurile sub specia epică, dar dacă nu uită că materia povestirii aparține poeziei, înțelege că sub un lanț de viziuni se ascunde un simbol nerezolvabil, difuz. ‘’ (G. Călinescu)

Din vasta operă eminesciană mai fac parte și scrierile politice transpuse mare parte în formulă gazetărească, dar a căror valabilitate transcende efemerul apariției cotidiene.

De asemenea, viața lui externă e simplu de povestit, și nu credem că în tot decursul ei să fi avut vreo întîmplare din afară o înrîurire mai însemnată asupra lui. Ce a fost și ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie ființă încît să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc. Ar fi fost crescut Eminescu în România sau în Franța, și nu în Austria și în Germania; ar fi moștenit sau ar fi agonisit el mai multă sau mai puțină avere; ar fi fost așezat în ierarhia statului la o poziție mai înaltă; ar fi întîlnit în viața lui sentimentală orice alte figuri omenești – Eminescu rămînea același, soarta lui nu s-ar fi schimbat.

Ce om era Eminescu?

Îl am și acum înaintea ochilor: chip frumos și blînd, fire mistică, străină, de lume, zămislită parcă-n alte plaiuri. Ce frunte măreață și încărcată de gînduri! Ce privire adîncă și visătoare izvorîtă din cea mai nobilă inimă omenească! Ce absolută și complectă desinteresare de tot ce e în legătură cu partea materială a vieții! Ai fi zis că plutea într-o atmosferă suprapămîntească. Lui nu i-a fost scris să se bucure de viață lungă. Intelectul îi surpă fizicul. Nervii lui, din cale-afară simțitori, vibrau ca o harpă eoliană la orice adiere a vîntului.

Sufletul lui, un vulcan în veșnică activitate, îl consumă zilele văzînd cu ochii, așa că flacăra geniului lui care a pîlpîit de la început prea de tot puternic, a trebuit să se stingă curînd, cum i s-a stins și amorul descris de el în următoarele nemuritoare versuri:

,,Era un vis misterios/Și blînd din cale-afară,/Și prea era de tot frumos,/De-a trebuit să piară.’’

Eminescu a fost o minune a naturii iute trecătoare; un meteor căzut din cer care prin fulgerătoarea sa dungă de foc, a revărsat o nouă și necunoscută pînă atunci lumină, asupra literaturii noastre românești. (N. Gane)


surse: ,,Ei l-au văzut pe Eminescu'', editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989
           ,,100 Cei mai mari scriitori ai lumii'', Burt, Daniel, editura Lider, București, 2005


miercuri, 13 ianuarie 2021

,,Miss Edison, profesoara noastră genială, aiurită'', de Irene Zimmermann



 Azi, 13 ianuarie 2021, vă propun ca lectură pentru cei mici cartea ,,Miss Edison, profesoara noastră genială, aiurită'', de autoarea de origine germană Irene Zimmermann care trăiește în prezent și, începând cu anii '90, a devenit o autoare de succes pe piața cărților pentru copii și adolescenți - mai întâi cu povestiri polițiste pentru copii, iar apoi cu seria-cult Freche Madchen - freche Bucher! (Fete obraznice - cărți obraznice!), la care au contribuit și alți autori renumiți. Cărțile sale au fost traduse în 14 limbi străine, printre care turcă, italiană și chineză.
Oskar și Emma ar putea fi cei mai buni prieteni, dacă n-ar exista o problemă: Emma este invizibilă! Vina îi aparține ciudatei Miss Edison, care nu este doar profesoara de engleză a celor doi copii, ci și o inventatoare genială. 
Ultima ei idee- un scaner care te face invizibil, prin raza căruia a trecut accidental colega de clasă a lui Oskar, Emma. Din păcate, cea mai importantă piesă a scanerului s-a defectat, iar Oskar trebuie să se grăbească să o înlocuiască, altfel Emma rămâne invizibilă pentru totdeauna. Încercând să depășească problemele personale, Oskar va face tot ce îi stă în putință pentru a o salva pe Emma. 

 

marți, 22 decembrie 2020

Crăciunul - tradiții, istoria și originile sărbătorii

 


,,Apoi, Grinch s-a gândit la ceva ce nu avusese niciodată până atunci! Cum ar fi dacă Crăciunul – s-a gândit el – nu ar veni dintr-un magazin. Poate Crăciunul… înseamnă mai mult de atât!’’ Dr. Seuss


Putem spune că dintre sărbătorile de iarnă cele mai așteptate e Crăciunul care este perceput ca o sărbătoare a bucuriei care face să înflorească în sufletele noastre bunătatea, frumusețea, credința, speranța, tot ce avem noi mai bun, mai nobil. Ca adulți simțim încă mirosul Crăciunului copilăriei noastre, mirosul de scorțișoară, nucă și vanilie din cozonacii pregătiți de bunica. Crăciunul este ziua în care s-a născut Isus Hristos, iar atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie și ne amintește cu precădere de anii minunați ai copilăriei, de emoția așteptării împodobirii bradului, de momentul la care visăm să-l întâlnim pe Moș Crăciun. În afară de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creștine, Crăciunul e așteptat cu mare entuziasm de toată lumea și ne gândim cu drag la cadourile lui Moș Crăciun, la colinde, la mirosul de brad și la vâscul din pragul ușii. Dar mai mult decât atât, tradițiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani. Astfel, bradul deține rolul principal în această perioadă, împodobitul acestuia fiind cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie și fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moș Crăciun nu vine în casele unde nu se găsește un brad), viață, trăinicie și sănătate (pentru că este mereu verde, chiar și când afară e zăpadă).
     Șosete tricotate, crenguțe de brad, globulețe, fundițe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluțe și fulgi, toate acestea ne vor ajuta să intrăm mai ușor în atmosfera de sărbătoare. Să nu uităm de îndrăgitele colinde care însoțesc aceste sărbători minunate. Totul începe în Ajunul Crăciunului, când, dis-de-dimineață, cetele de copii cântă bucuroși la geam, așteptând cu nerăbdare să primească de la gazdă nuci și colăcei. Se spune că e bine să primești colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primești cu colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce termină de urât colindătorii, gazda îi invită în casă și le oferă mere, nuci, dulciuri și colaci. Nucul simbolizează belșugul și longevitatea, iar merele bunăstare și bogăție.
     Începând cu prima zi de Crăciun și până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap purtând coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc și Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă nașterea lui Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul și adesea înfruntarea necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Colinde precum ,,O, ce veste minunată’’, ,,Domn, domn să-nălțăm’’, ,,Noi umblăm să colindăm’’ ,,O, brad frumos’’, ,,Trei păstori’’, ,,Deschide ușa, creștine’’, ,,Coborât-o, coborât’’, ,,Noi, în seara de Crăciun’’ sunt cunoscute de noi toți.
    Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiție veche ce reprezintă nașterea lui Isus și reînnoirea vieții, puritate, speranță, găsirea drumului bun în viață.
La fel și agățarea coronițelor de ușa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porțile se decorau cu ramuri veșnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste spirite ar aduce sănătate și noroc. Oamenii încă își mai împodobesc casele cu coronițe de brad și de laur, ca mod de a-și întâmpina prietenii și rudele.
   Crăciunul reprezintă nașterea lui Isus și este un moment pe care îl sărbătorim cu bucurie în fiecare an.


Surse:
 http://www.traditii.ro/craciun.php?nr_articol=40
https://florynleahu.wordpress.com/2009/12/29/istoria-si-originile-craciunului-2/

joi, 3 decembrie 2020

Locul magic, de Chris Wormell


 Azi vă propun ca recomandare de lectură cartea cu titlu sugestiv ,,Locul magic'', de Chris Wormell, unul dintre cei mai renumiți ilustratori din Marea Britanie. Desenele sale inconfundabile dau viață poveștilor sau ne aduc în fața ochilor lumea dinozaurilor și uriașe roiuri de galaxii în impresionantele atlase Dinosaurium și Planetarium, traduse în română în colecția Humanitas Junior în 2017, respectiv 2019. Wormell mai este și deținătorul unor premii importante precum Bologna Ragazzi Award (1991) sau Booktrust Early Years Award (2010). Prin urmare, ,,Locul magic'' este primul său roman pentru copii. 
Ați visat vreodată la un loc minunat, plin de bucurie și culoare? Deschideți cartea și începeți să citiți! Veți ajunge acolo într-o clipită.
Din cămăruța ei întunecoasă și rece, Clementine visează la un loc magic, cu flori purpurii și un pârâu argintiu. Mai întâi însă, trebuie să scape de unchiul Rufus și de mătușa Vermilia, care o țin prizonieră și o obligă să gătească și să facă curățenie. 
Într-o bună zi, după o serie de peripeții care întorc casa pe dos, Clementine reușește să fugă împreună cu motanul Gilbert, prietenul ei cel mai bun. O ferestruică uitată deschisă în pod e începutul unei aventuri incredibile care o duce spre locul visat, cel mai frumos loc dintre toate: acasă!

miercuri, 2 decembrie 2020

Povestea lui Moș Crăciun

 

Sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul - este cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare a creștinătății, de mare încărcătură sufletească și care ne aduce multă bucurie prilejuită de atâtea datini și obiceiuri. În ce privește termenul de ,,moș'', acesta descrie vârsta zeului adorat, care trebuie să moară și să renască. 
Din vechime, se știe că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile nașterii, i-a cerut adăpost lui Moș Ajun, dar acesta a refuzat-o spunând că e sărac și a îndrumat-o să meargă să-i ceară ajutor fratelui său mai mic, Moș Crăciun. Ne întrebăm cine e acest ,,Moș Crăciun''? Ei bine, Moș Crăciun apare în cultura populară românească, drept un personaj cu puteri miraculoase, ca eroii și zeii din basme. El este bătrân (are o barbă lungă), e bogat și are avantajul că ,,s-a născut înaintea tuturor sfinților''. 
Potrivit folcloristului român Ion Ghinoiu, în cartea sa ,,Calendarul țăranului român. Zile și mituri'', Moș Crăciun și Moș Ajun, trăiau într-un sat pastoral și aveau case mari, cu multe grajduri. Într-o zi, pe neașteptate, apare în viața lor o femeie necunoscută care, simțind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Neștiind însă că femeia este chiar Maica Domnului, n-o primește în casă și o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa, nevasta lui Moș Crăciun, o ajută să nască, fără știrea soțului ei, care mai apoi află și o va pedepsi cu tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Isus, se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind ,,primul creștin'', ,,Sfântul cel mai bătrân'', ,,soțul femeii care a moșit-o pe Maria''. 
Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci, de unde și tradiția de a face daruri de Crăciun, mai ales celor mici. 
Povestea lui Moș Crăciun, ne mai amintește că acesta mai avea niște ajutoare de nădejde: cei 11 spiriduși ai Moșului și cei 9 reni (Rudolph, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer și Vixen). Spiridușii îl ajută pe Moșul în fabrica secretă de jucării, pentru a se asigura că toate dorințele copiilor sunt îndeplinite până în noaptea de Crăciun. Ideea de spiriduși de Crăciun vine din credința străveche, că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Percepția cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de a face, fiind fie răutăcioși, fie drăguți. În Evul Mediu, mai degrabă așteptau daruri decât să le facă. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridușii au devenit prieteni ai lui Moș Crăciun. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului și de-atunci e strălucitor și roșu. 
Unii spun că Moș Crăciun trăiește la Polul Nord, iar alții că ar trăi în Laponia. În fiecare an, milioane de copii îi trimit scrisori, spunându-i ceea ce ar vrea să primească în ciorăpei sau sub bradul de Crăciun. Moșul așează sacul plin de daruri în sania sa fermecată, trasă de reni și, pleacă să împartă cadouri copiilor din toată lumea. Cu foarte multă vreme în urmă, Moș Crăciun și spiridușii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care-i face să zboare. 
Și, iată, aceasta a fost povestea lui Moș Crăciun.


surse: ,,Crăciunul în lume'', de Lesley Sims, editura Didactica Publishing House, Buc., 2016
          ,,Crăciunul copiilor: între tradițional și modern, Delia Bal, editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007 


joi, 26 noiembrie 2020

1 Decembrie - Ziua Naţională a României. Unirea Transilvaniei cu România (1918)

 


1 Decembrie, Ziua Națională este o zi sărbătorită cu mare fast de întreg neamul românesc, este o zi special care ne aduce aminte că, începând cu primii ani ai secolului XX, România a devenit un stat unitar și indivizibil. Ziua Națională reprezintă, totodată, un prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești.

Astfel, ziua de 1 Decembrie, semnifică, printre altele și unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului, la Regatul României. Alipirea ultimei bucăți de pământ românesc, cuprinsă între Mureș, Tisa și Dunăre, a reprezentat continuarea firească a demersurilor de unire a tuturor provinciilor românești, începute la jumătatea secolului al XIX-lea. Prin urmare, de la această data, de 1 decembrie, poporul roman a putut răsufla ușurat, visul se împlinise și anume cu toții se aflau sub oblăduirea aceluiași stat: Statul Român. Frați, în cuget și simțire, în limba vorbită, cultură, tradiții, obiceiuri și sărbători, românii puteau circula liberi și nestingheriți pe pământurile vechiului Regat Dacic și pe cel vremelnic al lui Mihai Viteazul.

Prin acel 1 Decembrie din anul 1918, cei 1228 de delegați ai Adunării Naționale de la Aba Iulia, susținuți în piața publică de peste 100.000 de persoane s-au adunat la marele eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului. Statul Român garanta oricărui cetățean al său, dreptul de a putea vorbi fără opreliști limba strămoșilor, de a putea învăța limba vorbită în casele lor, de a se putea ruga în biserici în limba română.

De asemenea, cronicarii au propagate idea de unitate românească și au pledat, cu argumente istorice, pentru Unire. Scrierile iluminiștilor transilvăneni au afirmat, cu dovezi noi, unitatea de origine, de limbă, de cultură și de idealuri ale românilor. Când și-a chemat pandurii la lupta social, în 1821, Tudor Vladimirescu înfăotuia, cum spunea Bălcescu, ,,deșteptarea nației’’, la marea bătălie pentru făurirea unirii și cucerirea independenței. Prima etapă a Unirii, ,,Unirea cea mică’’, se încununa cu succes. Transilvăneanul George Barițiu scria atunci: ,,Românii nu vreau sînge, nu vreau subjugări de țări vecine, ci ei vreau numai totală scăpare de sub atîtea epitropii venite în silă. Vreau a lega unire strînsă, frățească între locuitorii acestui pămînt, vreau suveranitate deplină ...’’. Iar Vasile Alecsandri exprima ]n vers sentimentele de bucurie ale tutror romînilor: ,,Fraților, nădejde bună! Viitorul ce urziți/Va fi vrednic de trecutul strămoșilor slăviți!/Bărbăția și Unirea între voi de-acum domnească/Și strigați în libertate: România să trăiască!’’

Cei mai buni dintre românii acelei vremi: fruntași politici, oameni de știință, scriitori, învățători, profesori și muncitori de toate categoriile, de la țărani pînă la mineri, s-au străduit din răsputeri, trecînd peste toate opreliștile și au dovedit tuturor, prieteni ori dușmani, că românii sînt națiunea dominantă în Transilvania și are dreptul a trăi liberă sub soarele luminos al civilizației.

În istoria poporului român, ziua de 1 Decembrie 1918 a fost o zi epocală. O zi de luptă revoluționară a maselor populare din întreaga Transilvanie, din întreaga Românie. O zi de luptă și de biruință. O zi de sărbătoare: sărbătoarea împlinirii marelui ideal național. O zi a adevăratei și desăvârșitei Uniri românești. Întregul popor român a fremătat de bucurie. Cea mai mare năzuință, o năzuință seculară de unitate românească, cel mai înalt vis pentru care au luptat și s-au jertfit nenumărați strămoși, s-a împlinit.

Unirea din 1918, reîntregirea României, desăvîrșirea statului național a încheiat o perioadă de istorie românească. În același timp, Unirea a deschis o nouă cale spre dezvoltarea poporului nostru. România a devenit mai puternică, economia ei mai dezvoltată, cultura ei mai înaltă. Ea s-a rânduit repede între statele de seamă ale Europei. Despre creațiile ei științifice și artistice a început să vorbească tot mai des și mai mult în lume. Poporul român tot mai mîndru de istoria sa a ridicat fruntea sus în marea carte a istoriei universale.

surse: broșura ABC - 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia, editura Ion Creangă, Buc., 1978   

         Istoria ilustrată a românilor. De la origini până în prezent, editura Porțile Orientului, Iași       

 

vineri, 20 noiembrie 2020

Ziua Internațională a Drepturilor Copilului

       

  În fiecare an, la 20 noiembrie este sărbătorită ,,Ziua Internațională a Drepturilor Copilului'', o zi specială, dedicată copiilor din întreaga lume, o zi prin care drepturile copiilor se cer a fi promovate și sărbătorite. Adunarea Generală a ONU adoptă Declarația pentru Drepturile Copiilor, care definește drepturile copilului la protecție, educație, îngrijire a sănătății, adăpost și o alimentație potrivită, integrare în societate. De la data adoptării acestei Declarații, s-a semnat, totodată, și o ,,Convenție pentru Drepturile Copilului'', care prevede protejarea și promovarea drepturilor copilului, precum și dreptul la viață, la sănătate, la educație și joacă, dar și dreptul la viața de familie, de a fi protejați împotriva violenței, de a nu fi discriminați și dreptul de a-și face auzite opiniile. 
       Prin urmare, copilul are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de a căuta, a primi și a difuza, fără să țină seama de frontiere, informații și idei de orice natură sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului. Orice copil are dreptul la protecție și la ajutor special din partea statului. 
      De asemenea, scopul organizației UNICEF este următorul: supraviețuirea și dezvoltarea copiilor; protecție și incluziune socială; educație, ajutor de urgență și acțiuni umanitare. Statele părți recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În anul 2000, Adunarea Generală a ONU a adoptat două Protocoale opționale, primul interzicând implicarea copiilor în conflicte militare, iar cel de-al doilea interzice vânzarea acestora, prostituția și pornografia infantilă. 
     Totodată, statele părți recunosc drepturile copilului la educație și vor urmări în mod special: 
* să facă învățământul primar obligatoriu și gratuit pentru toți;
* să încurajeze diferite forme de învățământ secundar, atât general, cât și profesional, să le facă accesibile oricărui copil;
* să asigure tuturor accesul la învățământul superior, în funcție de capacitatea fiecăruia;
* să facă deschise și accesibile tuturor copiilor informarea și orientarea școlară și profesională;
* să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea școlii cu regularitate și reducerea ratei de abandon școlar.
       Prin urmare, trebuie recunoscut și dreptul copilului la odihnă și timp liber, dreptul de a se juca și de a participa la activități recreative, proprii vârstei sale. 
Au fost obținute succese impresionante pentru copii în ultimele trei decenii, dovadă stă și faptul că din ce în ce mai mulți copii au o viață mai lungă, mai bună și mai sănătoasă. 
Pe lângă provocările ridicate de sănătate, nutriție și educație, copiii trebuie să facă, astăzi, față unor noi amenințări precum schimbările climatice, abuzul online și cyberbullying-ul. Doar cu inovație, noi tehnologii, voință politică și resurse sporite, vom putea contribui la transpunerea viziunii Convenției privind Drepturile Copilului într-o realitate pentru toți copiii din întreaga lume. 
      Astfel, Ziua Internațională a Drepturilor Copilului oferă fiecăruia dintre noi un punct inspirat pentru a pleda, promova și sărbători drepturile copiilor, toate acestea traducându-se în dialoguri și acțiuni ce vor construi o lume mai bună pentru copii.    

sursa: ,,Drepturile Copilului și Tânărului'', coord. prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, Emil Marinache, dr. Rodica Șerbănescu, Editura Institutul Român pentru Drepturile Omului, Buc., 1998