SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

miercuri, 1 aprilie 2020

2 aprilie - Ziua Internațională a Cărții pentru Copii

                     



                                              ,,Nu e alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decît cetitul cărților'' (Miron Costin)

Pornind de la citatul cronicarului moldovean Miron Costin, putem afirma cu tărie acest adevăr - cartea este o comoară, un izvor nesecat de cunoștințe, o oglindă fermecată în care ne vedem precum eroii din basmele, poveștile, legendele pe care le citim cu drag. Cartea ne este un prieten credincios și de nădejde. Un mare critic și teoretician român, Paul Cornea afirma în lucrarea sa ,,Introducere în teoria lecturii'' că nici computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariția cărții, că lectura va continua să joace un rol important în viața oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoțită de remedierea compensatoare a unui spațiu liber pentru închipuire, visare și căutare de sens. Cred, vreau să cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai fi cărți, o vom face la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim și să producem bunuri simbolice.'' Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va căuta și își va găsi timp pentru această activitate de minte și suflet. Astfel, putem spune că persoane care s-au îndeletnicit cu cititul încă de la o vârstă fragedă, posedă un vocabular bogat, ceea ce le ajută să se exprime mai ușor, atât liber, cât și în relația cu ceilalți. Cartea poate fi, totodată, considerată și un bun profesor, deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi. Ea ne face să fim mai buni, ne ajută să trecem mai ușor peste greutățile vieții. Cartea ne ajută să înțelegem și să pătrundem în tainele lumii, a universului. O carte bună este o mângâiere pentru că ne alină, pentru că în filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înțelepciune. Ea ,,ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate și prejudecăți'' (Mihail Sadoveanu).
Locul adecvat pentru împrumutul cărților îl reprezintă biblioteca, loc prielnic pentru citit și documentare. Astfel, toți cei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternici sufletește. Cugetând la vorba înțeleaptă a bătrânilor ,,cine are carte, are parte'', nu-mi mai rămâne decât să vă adresez îndemnul de a citi cât mai multe cărți. 
În 1967, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură'' (UNESCO) a hotărât ca ziua de naștere a scriitorului Hans Christian Andersen, să fie asociată cu ,,Ziua Internațională a Cărții pentru Copii''. Sărbătorirea acestei zile este un omagiu adus marelui scriitor danez Andersen, cunoscut în întreaga lume pentru opera literară dedicată copiilor, dar, totodată, și o încercare în plus de a-i atrage pe cei mai mici cititori în universul minunat al cărților. 
Hans Christian Andersen a trăit între 2 aprilie 1805 și 4 august 1875, talentul literar fiindu-i remarcat încă de la 17 ani de un regizor al Teatrului Regal. În 1835 a publicat primul său volum de basme, intitulat ,,Povești istorisite copiilor.'' În perioada În perioada 1835-1850 a scris cele mai cunoscute și apreciate povești ale sale, care au fost traduse în numeroase limbi: ,,Soldățelul de plumb'' , ,,Rățușca cea urâtă'', ,,Povestea privighetorii'', ,,Crăiasa zăpezilor'', ,,Fetița cu chibriturile'', etc. 

                                     surse:  https://copiibjc.bjc.ro/?p=1685
                                      https://scoalacorbi.wordpress.com/2011/04/20/cartea-este-comoara-fara-pret/

marți, 31 martie 2020

Întâmplări cu Păcală

Azi, 31 martie 2020, vă propun să facem cunoștință cu eroul popular, Păcală, mult îndrăgit de voi copiii și am să pun în slideshare, două dintre întâmplările pline de umor ale acestui personaj din colecția ,,Bibliografie școlară recomandată'', pe blogg-ul secției copii: https://sectia-copii-bjbihor.blogspot.com/


luni, 30 martie 2020

1 Aprilie - Ziua umorului și a păcălelilor



În această perioadă greu încercată, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici, pentru dragii noștri părinți, frați, surori, secția de împrumut pentru copii încearcă, cu ajutorul cărților și al oamenilor binevoitori, care gestionează secția, să vă aducă zâmbetul pe buze și vă propune ca de 1 aprilie, dar nu numai, să ne aducem aminte să mai și zâmbim, să ne adunăm cu toții și să sărbătorim ,,Ziua umorului și a păcălelilor''.
Astfel, ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în SUA, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania și, nu în ultimul rând, Franța. În fiecare an, pe 1 aprilie, oamenii din întreaga lume marchează Ziua păcălelilor și a umorului, cunoscută și ca Ziua Păcălitului sau Ziua nebunilor este ziua când fiecare încearcă să-i facă o farsă colegului, prietenului, vecinului sau unui membru al familiei.
În ceea ce privește, originea acestui obicei se consideră că este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Astfel, obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, iar în anul 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar la noul calendar, care avea să-i poarte numele - calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie.
Prin urmare, cei care continuau să sărbătorească Anul Nou pe 1 aprilie au fost numiți ,,nebunii de aprilie''de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fool's Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, însă, felicitările trimise de Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind adeseori însoțite de cadouri haioase.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. În această zi se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului.
Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească de 1 aprilie, trebuie să fii prietenul ei. Totodată, copiii născuți la această dată vor avea succes pe aproape toate planurile.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa după cum afirma scriitorul american Mark Twain ,,ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului. ''
În Franța, cela care cade victima unei păcăleli este numit ,,poisson d'Avril'' (pește de aprilie), deoarece pe 1 aprilie în Franța se deschide sezonul pescuitului.
În Anglia este numită ,,noddy'', iar în Scoția acestuia i se mai spune ,,April qowk'' sau ,,April cuckoo'' (cuc de aprilie).
Un captivant festival al umorului intitulat Umorina are loc în fiecare an, de 1 aprilie, în orașul Odesa, un vechi leagăn al hazului și voii bune.
La noi, Păcală și Tândală ce se trag de pe timpurile Daciei lui Burebista, sunt niște eroi populari simpatici, atât de îndrăgiți de copii și care personifică simțul fin al umorului la neamul nostru daco-roman.
Iată câteva întrebări haioase:

,,De ce înmoaie Taurii pâinea în zeamă?''
    Ca să nu caște gura de două ori.

,,Prin ce se deosebește un om de cămilă?''
   Cămila poate să lucreze o săptămână fără să bea, iar omul poate să bea o săptămână fără să lucreze

,,Când o să fie mare foamete pe Pământ?''
   Când o să mănânce chinezii cu lingura.

,,Cum se obține lumina cu ajutorul apei?''
   Spălând geamurile.

,,Ce e roșie și strică dinții?''
   Cărămida.

,,Ce simbolizează ''S-ul''de pe pieptul lui Superman?''
  Trezirea Sufletului.

,,Când este momentul să culegem merele?''
   Când e câinele legat.


                                                         sursa: https://www.timpul.md/articol/astazi-este-ziua-umorului-sau-a-pacalelilor--cand-i-cum-a-aparut-aceasta-datina-128778.html

                                                               

miercuri, 26 februarie 2020

1 Martie. Mărțișorul - simbolul primăverii. Legenda ghiocelului



Iată că încet, încet se duce și luna februarie ... mai întoarcem o filă din calendar și ne pregătim să întâmpinăm cu bucurie nemărginită primăvara, anotimpul când natura se trezește la viață, copacii înmuguresc și apar mlădițe noi, iarba începe și ea să încolțească, apar și primii ghiocei, vestitorii primăverii, zambilele care sunt simbolul jocurilor sportive, narcisele și, nu în ultimul rând, toporașii de martie. Este, totodată, anotimpul când păsările migratoare se întorc din țările clade, care ne vor încânta auzul cu trilurile lor vesele, gâzele vor zumzăi și vor dansa în aer. Freamătul lor se va contopi cu freamătul naturii renăscute la viață.
An de an, de 1 Martie ne recăpătăm speranța, optimismul, credința în mai bine și sporul în toate. Acest triumf al reînvierii și renașterii naturii este invocat prin Mărțișorul pe care-l dăruim celor dragi, ca mic semn că ne dorim să le aducă fericire și noroc.
Semnificația mărțișorului a rămas aceeași de-a lungul timpului. Mărțișorul reprezintă, de asemenea, binele și bunăstarea, iar culorile alb și roșu simbolizează lupta dintre iarnă și primăvară. Astfel, sărbătoarea mărțișorului reprezintă victoria soarelui asupra iernii, precum și victoria primăverii asupra naturii. Mărțișorul e oferit ca simbol al sosirii primăverii.
În unele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine înseamnă că și copilului îi va merge bine în viață. În alte cazuri, mărțișorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb și curat ca florile acestor arbuști. Șnurul mărțișorului exprimă împletirea inseparabilă a două principii: roșul este atribuit vital femeii, iar albul este specific înțelepciunii bărbatului.

Legenda ghiocelului

Undeva departe în timp, când florile stăpâneau pământul, iar oamenii nici măcar nu erau gândiți, darămite făcuți, o floare mare și albă trebuia să anunțe venirea primăverii. Ăsta era rostul ei pe lume, hărăzit de Dumnezeu. Pe numele său, Floare-Albă-de-Primăvară, floarea aceasta era înaltă ca o gladiolă. Atunci când apărea, toată natura o vedea și știa că iarna trebuia să-și facă bagajele și să plece. Din acest motiv ea era ca un ghimpe în coasta iernii.
Supărată foc pe floarea zveltă, care anunța negreșit venirea primăverii, iarna s- a vorbit cu crivățul și au gândit o strategie. De cum va începe să răsară planta, crivățul să meargă repede la ea, dis-de-dimineață și să sufle asupra-i urgie. Floarea să cadă răpusă, fără să o vadă cineva, iar astfel, Iarna va poposi după bunul plac pe întreg întinsul naturii. Exact așa s-a întâmplat, an după an.
Bunul soare, paznicul Pământului, observă tărășenia și a fost nemulțumit de conspirația Florii-Albe-de-Primăvară. Așteptă momentul oportun, la cei mai devreme zori ai dimineții, și vorbi cu mândra floare. Află de la ea că și ea e nemulțumită că nu-și poate împlini menirea, de vestire a primăverii, și că ar da orice ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. Soarele i se destăinui, că a avut multe nopți nedormite, gândindu-se la rezolvare. Oricât a întors problema pe toate părțile, rezolvarea era doar una. I-o împărtăși Florii-Albe, iar ea bucuroasă că-și va putea îndeplini destinul, acceptă! Soarele, cu razele-i magice, o transformă pe loc, într-o floricică plăpândă, ca un fulg de nea, dar puternică precum o pânză de păianjen. Și cum numele vechi nu i se mai potrivea, a botezat-o suav, precum îi era ființa: Ghiocel.
Dimineața veni, iar crivățul, ca de obicei, încercă să rupă floarea. Iute, cu trupul mititel, Ghiocelul se feri și se ascunde după zăpadă. Și o ținu așa până când crivățul se retrase obosit. Bucuros că a învins, Ghiocelul mititel scoase capul la lumină și strigă, cât îl ținu clopoțelul gingaș, că e vremea ca iarna să plece!
Și la fel face până în zilele noastre: stă pitit, iar când îi e lumea mai dragă iernii, o anunță că trebuie să plece!

 
      

luni, 17 februarie 2020

Povestea lupului Hoinar, de Rosanne Parry


O altă recomandare pe care v-o propun spre lectură este cartea ,,Povestea lupului Hoinar'', scrisă de autoarea britanică Rosanne Parry. De mică, Rosanne a scris într-un chioșc aflat într-un copac din grădină și îi plăcea să cânte la vioară și să danseze. Ultimul ei roman, Povestea lupului hoinar, a produs senzație la nivel internațional, fiind vândut rapid în Marea Britanie, Germania, Franța, China, Japonia și o mulțime de alte țări.
Această poveste este inspirată de viața și călătoria unui lup adevărat, Oregon 7, care s-a născut în haita Imnaha din Munții Wallowa, în nord-estul Oregonului, SUA.
În septembrie 2011, la vârsta de aproximativ doi ani, Oregon 7, și-a părăsit teritoriul natal și a călătorit 1600 de km prin estul și sudul Oregonului, precum și nordul Californiei. Deși în drumul lui a întâlnit ferme de vite și de ovine, nu a ucis niciun animal domestic. Lupul și-a încheiat călătoria în munții Siskiyou, o regiune bogată în cerbi și elani.
Iute trăiește fericit în munți, cu haita lui: Mama și Tata, Ager, Năvală, Codiță și Cald. Dar o haită rivală le invadează teritoriul și Iute se trezește dintr-odată ...singur! Deși e doar un puiandru, se vede nevoit să plece în lumea mare, în căutarea unui nou cămin. Dar călătoriile lungi sunt pline de primejdii pentru un lup tânăr și singur ... asta presupune să treci cu bine de vânători, autostrăzi și incendii. În plus, dorul de părinți și frați nu e ușor de îndurat și, când singurul aliat e un corb, vânatul poate deveni o problemă serioasă. Cum poate supraviețui un lupușor?
Vă invit să citiți această carte interesantă și plină de aventuri.

Lectură plăcută!


Prințesa cerului, de Rino Alaimo


Azi, 18 februarie vă propun ca lectură pentru cei mici cartea ,,Prințesa cerului'', scrisă de Rino Alaimo, un cunoscut scriitor și ilustrator italian.
Într-un castel înălțat dincolo de nori, trăiește Luna, fiica regelui Umbră și a reginei Lumină. Părule ei, ca o semilună sclipitoare, luminează tot cerul.
 Invidios pe această strălucire care rezistă întunericului său, Umbră o capturează pe prințesă și o ascunde departe de palatul ei ... Va putea cineva s-o ajute să găsească drumul înapoi? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, vă invit să pătrundeți în tainele acestei frumoase povești despre Prințesa Cerului.

Lectură plăcută!

luni, 10 februarie 2020

Ziua iubitorilor bibliotecilor (cititori, bibliotecari și șoareci ) :))

                                                       

   ,,Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie''.
                                                                                                                 (Marcus Tullius Cicero)

Pe 14 februarie se sărbătorește pe lângă Valentine's Day și Ziua Internațională a iubitorilor de biblioteci (cititori, bibliotecari și șoareci 😂) așa cum este notată în calendarul cultural. În această zi, trebuie să ne arătăm dragostea pentru toți iubitorii de biblioteci. Astfel, se pune întrebarea: ,,de ce unii oameni iubesc bibliotecile?'' Pentru că bibliotecile au un farmec aparte. Azi putem găsi o carte căutând în baza de date computerizată după autor, titlu și să mergem direct la raft, să luăm cartea, s-o înregistrăm în fișa de cititori și să plecăm. E liniște, doar din când în când se mai aude foșnetul ușor al paginilor întoarse. Uneori, cineva mai scapă pe jos un obiect mai greu și toți cei prezenți în sală tresar, smulși ca din visare, dar nimeni nu comentează nimic.
Cum își arată dragostea pentru biblioteci cei care le iubesc? Cei care au tradiții vechi în a dona bani sau cărți diferitelor instituții de cultură, donează bani bibliotecilor locale sau cărți. Alții merg la bibliotecă în această zi și împrumută cărți la sala de lectură sau vizionează filme, ascultă muzică, etc. - e un mod prin care, mărind numărul ,,vizitatorilor'' se justifică existența bibliotecilor în comunitatea respectivă. Deși se spune că trăim în ,,era Internetului'', nu tot ce este stocat digital poate fi accesat în rețeaua publică, în sensul că bibliotecile dețin o mare cantitate de date ,,digitalizate'', informații pe care nu le găsim oriunde online. Totodată, bibliotecile oferă asistență cititorilor în a găsi informații din cele mai diverse și rare în orice domeniu, informații care se poate să nu fie găsite într-o carte cumpărată sau online. Această zi este și una potrivită pentru a-i încuraja să treacă pragul unei biblioteci pe cei care nu sunt obișnuiți să o facă - unii neștiind că se află o bibliotecă în localitatea lor de reședință.
O bibliotecă e mai mult decât un spațiu unde găsești informații. Biblioteca este un univers care conține mii de universuri. Bibliotecile sunt ca un sanctuar, o oază de liniște, departe de agitația vieții cotidiene, oferind un loc în care pot fi acumulate noi cunoștințe despre lume și viață, unde sunt oameni care se aseamănă. Biblioteca mai este un loc unde se întâlnesc membri unei comunități, un loc unde pot împărtăși gânduri și idei, unde pot afla lucruri noi. Pentru acestea și pentru multe altele, unii oameni iubesc bibliotecile.
Tot pe 14 februarie sărbătorim și Ziua Îndrăgostiților. De ce să nu arătăm puțină dragoste și bibliotecilor, în această zi a iubirii? De ce n-ar petrece și îndrăgostiții o oră-două, într-o bibliotecă locală, consultând măcar titlurile romanelor în care sunt descrise mari iubiri?

La mulți ani tuturor celor care iubesc bibliotecile! Mai puțin șoriceilor! :))