S-ar putea să găsiți oarecum incomodă cartea pe care v-o supun atenției azi. Purtând un titlu atât de sugestiv pentru lumea în care trăim și pentru cel puțin un moment de mare impact din viața fiecăruia, ea este opera unei fetițe, Bana Alabed, și tratează tema refugiaților din Siria, o țară lovită de un cumplit război civil în ultimul deceniu, fapt care a dus la distrugerea a numeroase orașe și la uriașe dislocări de populație spre Turcia și Europa.
”Am nevoie de pace” este replica Banei după ce viața lor este complet dată peste cap de raidurile și bombardamentele guvernamentale. Cu bagajele gata făcute, familiile se refugiază în subsolurile blocurilor. Frigul, foamea, setea, teama și pericolul sunt peste tot. Oameni dragi mor și spitalele sunt bombardate pentru a nu putea fi tratați.
Cu toate acestea, viața trebuie să continue. Se nasc încă doi frați. Bana își meșterește parc și piscină în bucătărie, femeile din cartier încropesc o școală într-una dintre clădiri pentru ca educația copiilor să nu sufere și timpul să nu treacă fără folos.
Pentru o perioadă de timp se așterne o relativă acalmie, dar echilibrul este fragil. Rețelele de socializare și limba engleză, pe care o învață alături de mama ei, o ajută pe fetiță să transmită informații către lumea întreagă. Uneori se întreabă dacă lumii îi pasă de soarta lor. De ce nu intervine nimeni? Oare nu îi crede nimeni? Și atunci face noi poze, colaje și filmulețe în care arată greutățile prin care trec familiile siriene.
Din loc în loc, în carte sunt inserate pasaje scrise de mama Banei, sub forma unor scrisori adresate acesteia, însă și nouă, ca atunci când explică că a avea copii în acele condiții nu e o prioritate, însă așa este viața, chiar dacă cineva ar putea spune că este o nesăbuință să aduci pe lume copii în vremuri de război.
Urmează plecarea în Turcia și exilul.
Vă invit să citiți o altfel de istorie. Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu