Sfântul Nicolae este sărbătorit pe 6 decembrie și e considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar și al marinarilor, al brutarilor și al celor acuzați pe nedrept. Sfântul Nicolae este cel de la care a pornit tradiția oferirii de cadouri. S-a născut în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Încă de mic, Sfântul Nicolae a avut o chemare spre viața religioasă, întrucât, rămânând orfan, a folosit averea rămasă de la părinții săi pentru a-i ajuta pe cei săraci și, totodată, pentru a ridica o biserică. După mai multe fapte bune pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae a salvat și cetatea Myra, tot din Lichia, de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-și vândă grâul acolo.
De asemenea, în credința populară, Sfântul Nicolae mai este cunoscut și sub numele de San-Nicoară. Se spune că el păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină. În unele zone ale țării, în ziua de Sfântul Nicolae, oamenii aduc în casă crenguțe de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă lângă icoane ca să înflorească până de Anul Nou. Dacă aceste crenguțe vor înflori până când Anul Nou se sfârșește, anul care vine va fi unul foarte roditor și plin de satisfacții. În popor, se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna cu adevărat, iar în această zi, Moșul își scutură barba sură și începe să ningă, dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
Conform tradiției populare, în noaptea sfântă de sărbători, când cerurile se deschid și pentru noi, muritorii de rând, se spune că timp de o secundă, Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în drepta Domnului.
Tradiția ne spune ca în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii să-și pregătească ghetuțele, să fie curate, pentru a primi daruri, iar pe cei obraznici și neascultători îi așteaptă o surpriză neplăcută: să primească în loc de cadouri, o nuielușă. Aceasta având rolul de a le aminti să devină ascultători. Astfel, povestea nuielușei lui Moș Nicolae a devenit celebră în lume, dar a plecat tot de la o faptă făcută de Nicolae în timpul vieții. Sfântul Nicolae, pe atunci episcop de Myra, i-a dat o palmă ereticului Arie, care a îndrăznit să hulească cele bisericești, de aici rămânând tradiția, conform căreia, celor care nu ascultă, Moș Nicolae să nu le aducă daruri, ci o nuielușă din ram de măr. Nuielușa lui Moș Nicolae are și o parte bună, întrucât dacă e pusă-n apă și înflorește până la Crăciun, înseamnă că Sfântul l-a iertat, iar dacă nu, înseamnă că supărarea lui e mult prea mare.
Povestea străveche ne amintește că Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărace din orașul în care locuiau, aducându-le noaptea o pungă cu galbeni, drept zestre, în timp ce fetele dormeau. Fetele stăteau într-o casă foarte sărăcăcioasă, iar tatăl lor se gândea chiar să-și vândă copilele pentru a se îmbogăți.
Sfântul Nicolae a auzit, însă, despre această nenorocire ce se petrecea în orașul acela și, noaptea, pe furiș, a aruncat o pungă cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Așa, fata a reușit să se mărite foarte repede. La fel a procedat Moș Nicolae și cu celelalte două surori în următorii doi ani și toate trei s-au măritat cu zestrea primită cu ajutorul Sfântului Nicolae.
De asemenea, creștinii din acele vremuri au păstrat memoria a numeroase minuni făcute de Sfântul Ierarh Nicolae - mare făcător de minuni. A adus la viață un corăbier căzut de pe catarg, a oprit prin rugăciune și post furtuna de pe mare sau a vindecat boli incurabile.
În Franța, Sfântul Nicolae este însoțit de un personaj numit Le Pere Fouettad. În Germania, vine împreună cu un aghiotant. El are un sac în spate și un băț în mână, iar aghiotantul este o ființă înfricoșătoare. În Danemarca, acela care aduce daruri cară un sac în spinare și este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranța că va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că-l ajută pe cel care aduce cadouri. Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce maghiarii spun că ele sunt aduse de îngeri. Tradiția moșului care aduce cadouri copiilor a apărut în Scandinavia, cu multe mii de ani înainte de Hristos. Zeul Odin al vikingilor călătorea în timpul iernii prin toată lumea, călare pe un cal cu opt picioare, oferindu-le daruri celor buni și pedepsindu-i pe cei răi. În creștinism, această tradiție a fost înlocuită de Sfântul Nicolae și Moș Crăciun. În Siria, cadourile vin cu o cămilă tânără în data de 6 ianuarie, la creștinii din Ghana moșul care aduce daruri vine din junglă, iar în Hawaii el coboară din barcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu