În succesiunea generaţiilor, tineretul a reprezentat întotdeauna viitorul societăţilor umane. A construi viitorul optim înseamnă, înainte de toate, a modela generaţia tânără, a-i orienta paşii pe magistralele istoriei, a-i racorda potenţialul de generozitate şi creativitate la temperatura celor mai înălţătoare idealuri de adevăr şi frumuseţe. Ceea ce predomină în conştiinţa tineretului contemporan este sporirea interesului pentru valorile sociale revoluţionare, o stare de spirit contestatară faţă de ceea ce, într-o anumită societate, îl falsifică pe om, îl urâţeşte moral, îl frustrează de valorile omeniei, autenticităţii şi demnităţii. Tineretul din ziua de azi nu mai este ca şi tineretul de odinioară. E mai deschis spre nou, e mai rebel, mai emancipat, mai îndrăzneţ, e fără prejudecăţi, e mai ,,necioplit’’ din cauza educaţiei primite, precum şi a anturajelor pe care le frecventează. În ziua de azi, tinerii au alte preocupări. Internetul reprezintă o preocupare de bază a multor tineri, unde pot împărtăşi multe lucruri legate de viaţa lor, unde pot socializa, unde se pot relaxa accesând tot felul de site-uri cu jocuri.
Există, desigur, şi stări de derută care, de fapt, nu se datorează unor conflicte fatale între generaţii, ci unor nedrepte întocmiri sociale care provoacă o adevărată criză de încredere. Prin urmare, o societate bolnavă produce, parţial, şi un tineret bolnav şi o societate care nu mai crede în viitor, nu mai crede nici în tineret. Dar tineretul are nevoie de ideal, are nevoie de adevăr, are nevoie de aspiraţii şi sentimente frumoase, de ceva în care să creadă, aşa cum un însetat, în deşert, are nevoie de apă. În ceea ce priveşte vârsta omului, la cei mai mulţi oameni există un decalaj între vârsta fiziologică, cea mentală, emotivă şi educaţională. Sunt indivizi care ,,nu-şi arată vârsta’’, după cum alţii ,,se trec înainte de vreme’’. Copilăria şi tinereţea ne apar ca stadii a căror ordine, succesiune este constantă şi care pot fi uşor definite prin câteva trăsături esenţiale, dar care au adesea un caracter static, stereotip, exterior.
Astfel, tinereţea desemnează cea mai importantă perioadă de acumulare şi dezvoltare pe care o parcurge individul, pe plan fizic, psihic şi social, de la încheierea copilăriei şi debutul pubertăţii până la maturizarea deplină. Gândirea tânărului atinge, încă din ultima parte a adolescenţei, stadiul inteligenţei reflexive, devine critică şi meditativă. Este perioada când tânărul îşi formează puncte de vedere personale şi ,,filosofează’’. De asemenea, tot acum creşte capacitatea de a lua decizii, de autoconducere şi autoeducare, iar voinţa devine mai fermă şi mai puternică. Tânărul trăieşte intens evenimentele vieţii, simte nevoia angajării şi participării sociale utile, viaţa sa sentimentală se dezvoltă în profunzime, tânărul devenind deosebit de sensibil şi selectiv.
Totodată, tinereţea este şi vârsta marilor performanţe şi realizări, în toate domeniile de activitate, a unor valoroase idei, proiecte, creaţii şi descoperiri. Tinereţea este o perioadă de puternică expansiune, transformare şi maturizare a personalităţii, trebuie abordată din toate dimensiunile şi sub toate aspectele sale. În structura de conţinut a personalităţii tânărului, dragostea şi munca ocupă un loc central, iar aspiraţiile lui sunt puternic orientate spre autorealizare, fericire şi independenţă. Vigoarea fizică şi intelectuală, dublate de aptitudini şi de un randament superior în muncă, dau tânărului un sentiment de plinătate şi de stăpânire perfectă a propriilor forţe, precum şi posibilităţi angajate în lupta pentru realizarea scopurilor propuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu