Aniversările culturale ale lunii ianuarie

Luna ianuarie a acestui an este destul de bogată în evenimente culturale. Astfel, această lună debutează cu aniversarea unor personalităţi de seamă din cultura română, precum: Ion Heliade-Rădulescu, Ionel Teodoreanu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale.

Primul sărbătorit în această lună este Ion Heliade - Rădulescu. El s-a născut la  ianuarie 1802, la Târgovişte şi a murit pe 27 aprilie 1872, în Bucureşti, fiind fiul Eufrosinei şi al lui Ilie Rădulescu (căpitan). În 1811, Heliade se pregăteşte în particular cu dascălul Alexe, de la care va învăţa greaca. Între anii 1813 - 1815 revine la Bucureşti unde îşi continuă studiile de greacă, beneficiind de sprijinul călugărului Naum Râmniceanu. Între anii 1815 - 1818, Heliade urmează cursurile Şcolii greceşti de la Schitu Măgureanu. Aici i se va spune pentru prima dată ,,Eliad'' sau ,,Eliade'' (numele grecizat al tatălui).
De asemenea, nefiind de acord cu atitudinea grecilor faţă de români, el se va muta la şcoala românească de la Sf. Sava, condusă de Gh. Lazăr, unde se va remarca drept ca profesor de aritmetică şi geometrie.
În 1828, tipăreşte la Sibiu ,,Gramatica românească'', iar un an mai târziu, va edita primul ziar apărut în Ţara Românească ,,Curierul românesc''. Totodată, în 1831 îi apare lucrarea ,,Regulile sau gramatica poeziei'', în 1833 participă, alături de I. Câmpineanu, la fondarea Societăţii filarmonice.
Între anii 1835 - 1836 editează ,,Gazeta Teatrului Naţional''. Apare şi primul volum de scrieri ,,Culegere din scrierile lui I. Eliad de proze şi poezie''.
Opera sa cuprinde: proză, poezie (,,Epigramă'', ,,Cântarea dimineţii'', ,,O noapte pe ruinele Târgoviştii'', ,,Calul, vulpea, lupul'', ,,Epitafe'', ,,Zburătorul'', ,,Mihaida'').

Un alt sărbătorit al acestei luni este Ionel Teodoreanu, care s-a născut pe  ianuarie 1897, la Iaşi şi a murit în 3 februarie 1954, la Bucureşti), el fiind al doilea dintre cei trei fii ai avocatului Osvald Teodoreanu; fiul mai mare Alexandru va deveni scriitor, iar mezinul, Laurentziu - Gabriel (Puiuţ), aviator. Părinţii săi fac parte din elita personalităţilor ieşene: tatăl, Osvald Teodoreanu, un avocat renputat, iar mama, Sofia Teodoreanu (născută Muzicescu), este profesoară de pian la Conservatorul din Iaşi.
Între anii 1904 - 1906, I. Teodoreanu se va înscrie la Şcoala primară germană Pitar -Moş din Bucureşti. În 1907, Teodoreanu Hipolit Ion, cum i se mai spunea, revine la Iaşi unde termină cursurile şcolii primare. Între 1908 - 1916, Teodoreanu ca elev al Liceului Naţional din Iaşi manifestă un interes deosebit pentru disciplinele sportive.
În 1918, în perioada refugiului, tânărul Teodoreanu o cunoaşte la Iaşi, pe Maria - Ştefana Lupaşcu - ,,Lily'', cu care se va şi căsători, doi ani mai târziu. Fiică a juristului şi diplomatului Ştefan Lupaşcu şi al Mariei Mazurier, franţuzoaică, Maria - Ştefana va deveni o subtilă prozatoare şi traducătoare prolifică sub numele de Ştefana Velisar - Teodoreanu.
Debutează în revista ,,Însemnări literare'' din Iaşi cu poemele în proză ,,jucării pentru Lily''. La 15 februarie, la Iaşi, scriitorul se va căsători cu Maria - Ştefana Lupaşcu.
Opera scriitorului cuprinde: proză (,,Uliţa copilăriei''); romane (,,La Medeleni'', în 3 volume: primul volum ,,Hotarul nestatornic'', al doilea volum ,,Drumuri'', iar al treilea volum ,,Între vânturi''); ,,Turnul Milenei'', ,,Bal mascat'', ,,Golia'' (vol. I - II), ,,Crăciunul de la Silvestri'', ,,Lorelei'', ,,Arca lui Noe'' (vol. I - II), volumul ,,În casa bunicilor'', ce cuprinde 3 capitole: ,,În casa bunicilor'', ,,Curcubeul din sipet'' şi ,,Octave''; binecunoscutul roman pentru cei mici ,,Prăvale - Baba''.
La numai 28 de zile de la împlinirea vârstei de 57 de ani, Ionel Teodoreanu îşi dă subit sfârşitul, în urma unei sincope cardiace.

O altă mare personalitate importantă din această lună este marele ,,Luceafăr'' al poeziei româneşti cum a fost supranumit Mihai Eminescu.
Mihai eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti şi a murit în 15 iunie 1889, la Bucureşti), fiind al şaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Juraşcu, fiica stolnicului Juraşcu din Joldeşti.
În 1860, Eminescu va urma liceul german din Cernăuţi, Ober Gymnasium, unde îl va avea ca profesor de română pe Aron Pumnul, autorul crestomaţiei de texte româneşti în 4 volume ,,Lepturariu românesc''. Va rămâne repetent în clasa a II-a. În 1866, debutează cu poezia ,,La mormântul lui Aron Pumnul'', inclusă în volumaşul ,,Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti''. Un al doilea debut are loc în februarie, în revista ,,Familia'' a lui Iosif Vulcan, scoasă la Pesta, cu poezia ,,De-aş avea''.
În revista ,,Familia'' îi apar, totodată poeziile ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie'', şi ,,La Heliade''. În 1870, apare în ,,Convorbiri literare'', revista din Ia;i a grupului ,,Junimea'', poezia ,,Venere şi Madonă'', mai apar tot acolo şi ,,Epigonii'' şi basmul ,,Făt-Frumos din lacrimă''. Tot în revista ,,Convorbiri literare'' publică poeziile ,,Înger de pază'' şi  ,,Noaptea''.
În octombrie se va înscrie la Facultatea de Drept din Viena. De asemenea, la Viena o va cunoaşte pe Veronica Micle căreia îi va dedica cele mai multe din poeziile sale. Citeşte, totodată, la ,,Junimea'', nuvela fantastică ,,Sărmanul Dionis'' şi poemele ,,Egipetul'', ,,Înger şi demon'' şi ,,Floare albastră''. Tot în ,,Convorbiri literare'' îi apar poeziile ,,Melancolie'', ,,Crăiasa din poveşti'', ,,Lacul'', ,,Dorinţa'', ,,Călin (file din poveste)'', ,,De câte ori, iubito'', ,,Rugăciunea unui dac'', ,,Atât de fragedă'', ,,Freamăt de codru'', ,,Revedere'', ,,Despărţire'', ,,O, mamă'', ,,Scrisoarea I, II, III''. Este numit redactor-şef la ziarul ,,Timpul''. La ,,Junimea'' citeşte poemul ,,Luceafărul''. Alte poezii publicate în revista ,,Familia'' sunt: ,,S-a dus amorul'', ,,Ce e amoru?'', ,,Pe lângă plopii fără soţ'', ,,Şi dacă...''.
Mai târziu va fi numit în funcţia de bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi.
Tot în ,,Convorbiri literare'' apar şi poeziile ,,Sara pe deal'', ,,La steaua''. Boala revine către sfârşitul anului, fiind internat la ospiciul Mănăstirii Neamţ. În anul 1887, ieşind după câteva luni de la Mănăstirea Neamţ, se mută la Botoşani, în grija surorii sale Harieta.
În 1888, în aprilie se reîntoarce la Bucureşti, alături de Veronica Micle. În februarie 1889, e internat din nou la ospiciul Mărcuţa şi apoi la Caritas. Se stinge din viaţă pe 15 iunie, la Ospiciul Caritas.

Un alt scriitor important sărbătorit în această lună este Ion Luca Caragiale care s-a născut la 30 ianuarie 1852, în Haimanale, judeţul Prahova şi a murit în 9 iunie 1912, la Berlin, fiind fiul lui Luca Caragiale şi al elenei.
În 1860 - 1864, Caragiale urmează clasele primare la Şcoala domnească din oraş, iar în 1864 îşi face studiile gimnaziale la Gimnaziul ,,Sfinţii Petru şi Pavel''. Va ocupa şi funcţia de sufleor şi copist de roluri la Teatrul Naţional. În 1879 are loc premiera piesei ,, O noapte furtunoasă'', pe scena Teatrului Naţional. Citeşte la ,,Junimea'' a doua sa comedie ,,Conul Leonida faţă cu Reacţiunea''. De asemenea, citeşte în cadrul ,,Junimii'', cu mare succes, piesa ,,O scrisoare pierdută''.
În 1885 i se decernează un premiu pentru comedia ,,D'ale carnavalului''. În acest an i se naşte fiul său natural, Mateiu, viitorul autor al romanului ,,Craii de curtea veche''.
În 1890, la 3 februarie are loc premiera dramei ,,Năpasta'', în 1892 îi apare volumul de proză ,,Note şi schiţe'', nuvelele ,,Păcat'', ,,O făclie de Paşti'', ,,La hanul lui Mânjoală'', ,,Kir Ianulea'', ,,Abu-Hassan'', ,,Calul dracului''. ,,În vreme de război''.
În 1901, în luna octombrie apare volumul ,,Momente şi schiţe''. Călătoreşte cu familia în Italia, Franţa, Germania, unde se şi stabileşte, la Berlin. De asemenea, desfăşoară o bogată activitate publicistică, scriind foiletoane, schiţe, povestiri.
În 1912, pe 8 iunie, moare subit şi este înmormântat provizoriu în capela cimitirului preotestant Schonberger Friedhof în prezenţa familiei. La 27 noiembrie, Caragiale este reînhumat la Bellu, lângă Eminescu şi Coşbuc.