Încondeierea sau ,,împistrițul'' ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția românească. Astfel, ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale. Întrucât oul roșu este purtătorul unor semnificații profunde legate de Învierea lui Hristos și de reînnoirea naturii, creștinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceara motive decorative ancestrale de o rară frumusețe. Oul văzut ca un simbol primordial, sămânța vieții, potrivit tradiției, este vopsit și încondeiat în zilele de joi și sâmbăta din Săptămâna Mare. Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împăcare, având ca simboluri soare, lună, cruce, modele din natură (plante, animale, obiecte casnice), precum și modele de țesături populare. Motivele ornamentației ouălor încondeiate sunt numeroase și fiecare motiv este prezentat în mai multe variante în funcție de regiune. Nicăieri, însă, mai mult ca în Bucovina acest obicei nu este ridicat la nivel de artă. Motivele folclorice folosite sunt: spicul de grâu, soarele, frunza și bineînțeles nelipsitul simbol creștin, crucea.În Muntenia și Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai puține culori.
În Transilvania și Banat se remarcă încondeierea printr-o mare varietate de modele și culori, iar Țara Bârsei este renumită pentru desenul și compoziția ornamentală și cromatică de o mare finețe. Oamenii, chiar și copiii, au simțit nevoia de a decora oul prin diverse metode, cum ar fi: ceară colorată, vopsele, mărgele, etc. Decorarea ouălor cu ceară colorată se face cu ajutorul unui instrument special, care poartă numele de chișiță (un fel de condei), care constă într-o bucățică de lemn care are în capăt un mic tub de metal (cupru) prin care trece ceara topită, colorată prin numeroase procedee. Decorarea ouălor cu vopsele se face tot cu ajutorul cerii, prin procedeul ,,batic''. Oul alb, golit de conținut, se decorează cu ceara pe spațiile ce urmează să rămână albe. Se scufundă oul în vopsea galbenă, se scoate, se usucă și se aplică ceara pe spațiile care vor rămâne, în final, galbene. După care oul se va scufunda totodată în vopsea roșie. Procedeul se repetă în funcție de numărul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise până la cele mai intense. În final oul se dă cu un strat de lac care va da strălucire oului.
Iată câteva simboluri și semnificații utilizate: linia dreaptă verticală = viață; linia dreaptă orizontală = moarte; linia dublă dreaptă = eternitate; linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea; linia ușor ondulată = apa, purificarea; spirală = timpul; spirala dublă = legătura dintre viață și moarte.
Dintre cele mai utilizate motive amintesc următoarele:
- Crucea - semnul creștinătății- în județul Muscel apare o cruce mică în punctul de încrucișare a două bețe și în cele patru compartimente câte o figură, care pe alte ouă se numește ,,argeșeanca'' sau ,,goanga''.
- Crucea Paștelui - crucea cu care creștinii împodobesc pasca pe care o duc la biserică, în noaptea Învierii, numit în unele zone și ,,Ziua Paștelor''.
- Crucea românească și crucea rusească sau crucea moldovenească - este reprezentată printr-o cruce cu alte cruciulițe la capete
- Crucea nafurei - crucea încrestată pe pâinea din care se împarte nafura la slujba bisericească
- Steaua - un alt motiv răspândit în Bucovina și în tot vechiul Regat, Vâlcea.
Sărat, acest motiv este întâlnit și cu numele de ,,floarea stachinei'' sau ,,steaua ciobanului''.
- Mănăstirea - tot un simbol al creștinătății
- Regnul animal: albina, broasca, șarpele, spicul grâului;
- Motive vegetale: frunza bradului, garoafa, spicul grâului;
- Unelte casnice și de câmp: grebla, lopata, fierul plugului;
- Motive luate din industria casnică: clinul, ce se formează la croirea cămășilor și mânecilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu