Adevărata poveste a lui Charlotte Doyle, de Avi

 

O recomandare, pentru cei de peste 10 ani, vine de la editura Arthur și se intitulează ,,Adevărata poveste a lui Charlotte Doyle'', de autorul de origine americană, Avi. Pe când era tânăr, profesorii îi spuneau adesea că scrisul lui nu prea avea sens. Ulterior, a aflat că avea simptome de dislexie, o problemă frustrantă care îngreunează scrierea, dar Avi nu s-a dat bătut. 
Și-a început cariera scriind piese de teatru în timp ce lucra ca bibliotecar. Când i s-a născut primul copil, a început să scrie pentru copii. A fost premiat cu toate premiile mai importante. A câștigat, de asemenea, multe premii Children's Choices și vizitează adesea școli din toată țara pentru a sta de vorbă cu cititorii săi. La ora actuală, Avi locuiește în Denver, Colorado cu familia sa.
E anul 1832. Charlotte Doyle are 13 ani, a fost la studii în Anglia și urmează să se întoarcă în Rhode Island. Deși trebuia să fie însoțită de două familii, acestea își anulează plecarea, iar fata se trezește singură într-o lungă călătorie pe mare. Echipajul navei nu-i pare de încredere, așa că se împrietenește cu Jaggery, căpitanul corabiei Seahawk, un domn elegant, în jurul căruia plutește însă o legendă de tiran.
La scurt timp de la începerea călătoriei, Charlotte descoperă că un conflict mocnește între membri echipajului. Fata încearcă din răsputeri să rămână de partea dreptății, dar nu mai știe în cine să aibă încredere. Legile marinărești sunt foarte stricte, iar împrejurările încurcate fac ca Charlotte să fie acuzată de crimă.
 

Un cățeluș în furtună, de Guojing

 

Azi vă propun spre lectură o carte plină de duioșie și de gingășie a autoarei și ilustratoarei originară din China. Ea a început să deseneze de la o vârstă fragedă, de asemenea, ea a lucrat ca artist concept la jocuri și emisiuni de televiziune pentru copii și a conceput ideea pentru singurul copil în timp ce lucra în animație în Singapore. 
Astfel, în paginile acestei povești înduioșătoare, cititorii vor descoperi emoția, teama și bucuria unei prime întâlniri între două suflete pline de iubire: un cățeluș abandonat și o fată cu inimă bună. Cu pași timizi, cu o răbdare nesfârșită, dar și cu multă afecțiune, între ei se leagă o prietenie pe viață. ,,Un cățeluș în furtună'' este o carte fără cuvinte - ilustrații nespus de expresive îi invită pe cei mici și pe părinți să-și folosească imaginația, să descopere detaliile drăgălașe de pe fiecare pagină și să țeasă la fiecare lectură o nouă și încântătoare poveste. 
O carte irezistibil de frumoasă, printre ale cărei ilustrații captivante se ascund lecții prețioase despre prietenie, generozitate, iubire și speranță. 
Cu această carte, Guojing reușește să creeze o poveste de un suspans și o emoție deosebite, datorită talentului ei uluitor, aproape nemilos, cu o măiestrie demnă de Disney sau de Pixar.   

Cea mai bună înghețată din lume. Delfina și Tomtitel descoperă un mare secret, de Ioana Chicet-Macoveiciuc

 

Azi vin cu o recomandare nouă pentru cei mici, a binecunoscutei autoare de origine română Ioana Chicet-Macoveiciuc, care, de altfel este foarte îndrăgită atât de copii, cât și de părinți. 

Cartea intitulată ,,Cea mai bună înghețată din lume. Delfina și Tomtitel descoperă un mare secret'' este o poveste plină de culoare și surprize, scrisă cu drag de înghețată 😋 de autoarea Ioana Chicet - Macoveiciuc și ilustrată cu delicatețe și magie de Mariana Kalacheva, artistă internațională cu lucrări expuse în țări precum: Italia, Franța, Spania, Belgia, S.U.A. (și, printr-o coincidență, căsătorită cu un domn care deține un atelier de înghețată artizanală). 

Delfina și Tomtitel, buni prieteni, sunt înnebuniți după înghețată. Când cresc, deschid o fabrică de înghețată și-și construiesc o casă în care totul seamănă cu înghețata. Dar într-o zi află de la un băiețel ceva neașteptat. Oare dragostea de înghețată ar putea însemna și altceva decât au crezut ei toată viața? Si care e, de fapt, cea mai bună înghețată din lume? Nu cea de vanilie? Nici cea de ciocolată? 

Dacă vreți să aflați care e cea mai bună, vă invit să citiți această poveste drăguță și hazlie. 
Lectură plăcută!

O altă recomandare, de data aceasta pentru cei mari ( peste 10 ani) este cartea intitulată ,,Insula orfanilor'', a autoarei Laurel Snyder, care a fost și o mare poetă și eseistă americană, născută la Baltimore, Maryland, în 1974. A absolvit Iowa Writers Workshop și predă cursuri de scriere creativă la universitățile Hamline și Emory. În prezent, autoarea trăiește în Atlanta, alături de familie. 
Printre cele mai populare cărți pentru copii scrise de Laurel Snyder se numără: Orphan Island (2017), Bigger than a Bread Box (2011), Seven Stories Up (2014) și seria Charlie and Mouse (2017).

Despre această carte, Rick Riordan, autorul seriei Percy Jackson spune ,,Este o carte care îți rămâne în minte: incitantă și plină de magie.''

Pe insulă totul este perfect. Vântul, apa și copacii îi protejează pe locuitori. Atunci când vine ora somnului, cei nouă copii se duc în cabanele lor sătui și bucuroși. 

Doar un lucru se schimbă mereu: în fiecare an, în aceeași zi, o barcă apare din neguri, aducând un nou copil care se va alătura grupului. Pe ea va fi luat înapoi cel mai mare dintre ei - nu va mai fi văzut niciodată.

Noua Schimbare nu e cu nimic diferită. Barca vine și îl ia pe Deen, înlocuindu-l cu o nouă fetiță, iar Jinny devine astfel noua persoană Matură. Rămâne de văzut dacă e pregătită pentru ziua în care barca se va întoarce și o va întoarce și o va lua și pe ea de acolo pentru totdeauna. 

,,Camera cu minuni'', de Sergio Ruzzier

 

Dragi copii, vă place să adunați lucruri? Ei bine, hârciogul Pius se dă în vânt după după colecționat. Fie vară, fie iarnă, din lungile sale plimbări și călătorii, Pius nu se întoarce niciodată cu mâna goală. Oriunde s-ar afla, tot găsește câte un lucrușor, cât o fi el de mic - pietricică, crenguță, nasture sau, mai știi, un pantofior pierdut - parcă îi strălucește în fața ochilor și îi șoptește să-l ia cu el acasă. Și uite așa, Pius a reușit să adune o mulțime de lucruri pe care le-a așezat frumos pe rafturi, într-o cameră numai a lor. A numit-o ,,Camera cu minuni''. Aruncați și voi o privire! Ce de lucruri, de toate formele, culorile și texturile!

În mijlocul camerei stătea regește, într-o cutie de sticlă, piesa cea mai prețioasă din colecție: o pietricică cenușie. Toate animalele care treceau pragul Camerei cu minuni, se întrebau nedumerite: ,,Oare ce o fi văzut Pius la această pietricică neînsemnată, încât să merite o asemenea onoare?'' Dacă ar fi fost în locul lui, ar fi aruncat-o numaidecât. Asta îl și sfătuiesc să facă. Iar într-o bună zi, micuțul hârciog aruncă pietricica în râu. Deodată, parcă fiecare lucrușor din Camera cu minuni își pierde valoarea. Parcă și-ar fi pierdut cea mai bună prietenă ... Oare va reuși Pius să recupereze pietricica?  

Plimbați-vă prin paginile acestei cărți ca printr-un muzeu și veți descoperi un secret la fel de simplu și de vechi precum pietricica lui Pius: lucrurile devin mai frumoase atunci când poveștile despre ele sunt frumoase. 

Ziua dragostei și a bunăvoinței la români - ,,Dragobetele'', tradiții, obiceiuri

Se știe că pe data de 24 februarie, sărbătorim, cu mic, cu mare, ,,Dragobetele'', simbolul iubirii, dar și al tinereții și al revigorării naturii. Tot de Dragobete, se obișnuia ca fetele și băieții să se îmbrace în haine de sărbătoare și să pornească în grupuri către păduri și lunci, în căutarea primelor flori de primăvară. În această zi, fetele culeg ghiocei, viorele și tămâioase, pe care le pun apoi la icoane. Iar florile se păstrează până la sărbătoarea de Sânziene, zi în care sunt aruncate în apele curgătoare. De asemenea, de Dragobete, fetele și băieții satului se adunau mai mulți într-o casă, se veseleau și petreceau împreună. 

Erau convinși că astfel, ei vor fi îndrăgostiți tot anul, până la Dragobetele de anul viitor. Tot de această sărbătoare, tinerii se întâlneau pentru a-și face jurăminte de prietenie și pentru a deveni frați de cruce.
Dragobetele este o sărbătoare veche românească, plină de obiceiuri și tradiții. Astfel, în unele zone din țară, dacă auzi în dimineața de Dragobete pupăza, se spune că vei fi harnic tot anul.

Dacă plouă, primăvara va veni devreme și va fi frumoasă.
Tradiția mai spune că cei care se sărutau în această zi erau sortiți să rămână împreună tot restul anului. 
Totodată, în această zi, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, în schimb se face curățenie în toată casa pentru ca zilele ce vor urma să fie pline de spor și prospețime. 

Dragobete este fiul Babei Dochia, un bărbat frumos și iubăreț. Legenda ne spune că el a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu același nume. La daci era zeul ce oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În mitologia greacă, păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, ,,pasăre'', în grecește însemnând ,,mesaj al cerului'', iar în timp, această tradiție s-a răspândit și la oameni. 
De asemenea, se considera că Dragobetele ocrotea și purta noroc îndrăgostiților, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc. 

Sursa: https://orapovesteicaie.wordpress.com/category/dragobete/

 

Șoricel mititel, luna răsare, vine ora de culcare, de Sophie Schoenwald

Azi, 22 ianuarie 2022, vă propun ca lectură pentru cei mici cartea ,,Șoricel mititel, luna răsare, vine ora de culcare'', scrisă de autoarea de origine germană Sophie Schoenwald, născută în anul 1980 în Bavaria și care trăiește și lucrează în Koln. A studiat Știința Comunicării, îi plac animalele și călătoriile. Încă de copil îi plăcea să meargă în natură sau se scufunda în lectura unei cărți îndrăgite, pe care adesea o termina de citit noaptea târziu, sub pătură, la lumina lanternei. Pe atunci nici nu visa că într-o zi va scrie chiar ea cărți ilustrate cu povești despre animale. Așa a luat nașterea această frumoasă poveste de adormit micii șoricei somnoroși. 

În curând o să se facă întuneric și toți șoarecii se duc acasă. Numai șoricelul cel mai mititel nu are chef să se culce, mai vrea să se joace. Sunt atâtea lucruri noi de văzut! Dar când simte că i se închid ochii de somn, drumul spre pătuțul lui de acasă i se pare foarte lung. Oare o să reușească să găsească la alte animale un loc unde să poată să doarmă? 

Pentru a afla ce se va întâmpla în continuare cu șoricelul mititel, vă invit să lecturați cartea.

Lectură plăcută!

 

Mihai Eminescu (15.01.1850 - 15.06.1889)

 

Despre Eminescu

Mihai Eminescu, poetul nostru ,,nepereche'' sau cum l-au numit și alții ,,Luceafărul'' poeziei românești, reprezintă culmea strălucitoare a literaturii române.

Frumusețea și trăinicia operei sale se află în folclor în ,,izvorul pururea reîntineritor'', cum îl numea poetul, al creației populare. 

Opera sa reprezintă îmbinarea desăvârșită dintre gândirea și sensibilitatea poetului de geniu, precum și bogăția de simțire a creatorilor populari anonimi, ale căror producții le-a cules și le-a cercetat permanent cu o mare dragoste, cu un înflăcărat interes însetat de a vorbi tot ceea ce poporul nostru a creat de-a lungul secolelor. 

Citind poezia lui Mihai Eminescu, ne simțim în același timp departe și aproape, nostalgici și încântați de o minune.

Așa cum ne arată poetul, natura este o sursă permanentă de inspirație. Dragi copii, dacă vremea vă permite, faceți o plimbare printr-o zonă cu păduri și lacuri, luați cu voi și un volum de poezii de Eminescu și lăsați-vă cuprinși de farmecul naturii într-un cadru feeric îndrăgit de către poet. Poate fi o experiență de neuitat! 

În continuare, vom spicui din poeziile sale postume, mai puțin cunoscute nouă:

Doi aștri                                                                                                                                                                                                                                                  

,,Am văzut doi aștri,                                       

Strălucind albaștri                                

Sub o frunte-n vis;                                        

M-a-necat seninul                                     

Când privii divinul,                                            

Blândul lor surâs.                                             

                                                                          

Și mi-am zis în mine:                                         

,,Înger cu lumine                                        

De-un adânc noroc ...                                                            

Din a vieții tale                                                                                                 

Înflorită cale

Cum nu stai în loc?''                

Stelele-n cer                                                     Rugăciune 

Stelele-n cer                                          Crăiasă alegându-te  

Deasupra mărilor                                 Îngenunchem rugându-te, 

Ard depărtărilor,                                  Înalță-ne, ne mântuie

        Până ce pier.                                  Din valul ce ne bântuie

                                                                Fii scut de întărire

După un semn                                       Și zid de mântuire,                                 

Clătind catargele,                                 Privirea-ți adorată, 

Tremură largele,                                   Asupră-ne coboară, 

Vase de lemn;                                        O, maică prea curată, 

                                                                Și pururea fecioară,   

Niște cetăți                                                                    Marie!

Plutind pe marile                                 

Și mișcătoarele                                     Noi, cei din mila sfântului 

Pustietăți.                                              Umbră facem pământului, 

 Rugămu-ne-ndurărilor,

Stol de cocori                                          Luceafărului mărilor;

Apucă-ntinsele                                      Ascultă-a noastre plângeri,

Și necuprinsele                                      Regină peste îngeri,

            Drumuri de nori.                       Din neguri te arată,

Zboară ce pot                                        Lumină dulce clară,

Și-a lor întrecere,                                  O, maică preacurată,   

Vecinică trecere -                                  Și pururea fecioară,

Asta e tot...                                                                   Marie!

Floare de crâng,

Astfel viețile

Și tinerețile

Trec și se stâng.

.......

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

 Ce ni s-a dat?

 

Cronicile Crăciunului, de John Townsend

Cu ocazia apropierii Crăciunului, vă propun spre lecturare o carte frumos ilustrată, pentru copii, a autorului american de autoajutorare, consultant de afaceri și psiholog John Townsend. El a scris de-a lungul vieții peste 300 de cărți pentru copii de toate vârstele. După mulți ani de predat și povestit la școală, are ambiție și vrea să devină următorul Moș Crăciun. Până acum nu a reușit nici să ridice o sanie de la sol, nici să-și crească o barbă mare și stufoasă. Dar niciodată nu e prea târziu!

Totodată, el dedică această carte tuturor copiilor care se află în spital de Crăciun.

În această carte, intitulată ,,Cronicile Crăciunului'', John Townsend ne amintește de renii pofticioși ai moșului, de spiridușii magici, de urșii polari prietenoși, tot felul de boroboațe și o sumedenie de aventuri hazlii!

Vă invit, dragi copii, să descoperiți în fiecare zi a acestei luni (decembrie) o aventură interesantă și plină de umor a lui Moș Crăciun și a prietenilor care îl ajută să ducă daruri celor care îl așteaptă nerăbdători. 

Lectură plăcută!

Crăciunul - sărbătoarea nașterii Domnului

 

Vine Crăciunul! Pentru cei mai mulți dintre noi, sărbătorile sunt un prilej de bucurie, întrucât Crăciunul este pentru copii cea mai așteptată sărbătoare. Și pe măsură ce creștem, îi descoperim sfințenia și veșnicia. Colindele, bradul cu steaua în vârf, steaua care nu se stinge niciodată, vestind marea bucurie și taina îmbelșugată: Nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Și colindele care ne umplu inimile și ni-L aduc pe Pruncul Ceresc în casă. ,,O, ce veste minunată'' și ,,Florile dalbe'', binecunoscutele colinde ne umplu casele de lumină, de blândețe și pace. 

Sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul, este cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare a creștinătății, de mare încărcătură sufletească, ce ne aduce în suflet multă bucurie prilejuită de atâtea datini și obiceiuri. Totuși, pentru copii, această sărbătoare vine cu o serie de nedumeriri și frământări din partea copiilor. De ce se numește Crăciun? Ce s-a întâmplat la Nașterea Domnului? De ce împodobim brăduți? De ce vine Moș Crăciun cu cadouri? De ce cântăm colinde? Și câte și mai câte ...

La serbările organizate în grădinițe și în școli, cu ocazia sărbătoririi Crăciunului, în costume specifice, copiii interpretează cu măiestrie și bucurie roluri din scenete ce au la bază obiceiuri și tradiții populare. Astfel, prin intermediul lor, copiii își amplifică trăirile afective, dau frâu liber imaginației, acestea constituind momente de neuitat din viața fiecăruia, copil și adult.   

Vom încerca să trecem în revistă numeroase tradiții românești (și sunt multe, căci vorba aceea, ,,câte bordeie, atâtea obiceie''), oferind locul de cinste Nașterii Domnului. Să ne bucurăm cu toții de această sărbătoare, începutul mântuirii noastre. Să ne bucurăm de frumoasele noastre obiceiuri care împodobesc sărbătoarea creștină nu atât material, cât și duhovnicește, prin evlavia și bucuria din care s-a născut. Și să nu uităm că, dacă noi împodobim sărbătoarea cu lumini și culori, decoruri și daruri, Dumnezeu o împodobește cu lumina Dumnezeirii și cu lumina îngerilor Săi, care înconjoară un Prunc Sfânt așezat într-o iesle săracă și o Mamă Fecioară ...

Surse: Pascu, Ana - Tradiții legate de nașterea Domnului: o poveste despre Pruncul - Dumnezeu, editura Meteor Publishing, București, 2017;

Bal, Delia - Crăciunul copiilor: între tradițional și modern, editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007           

Recomandări de lectură

 

Dragi copii, mai sunt 20 de zile până la Crăciun, iar în întâmpinarea acestei frumoase și sfinte sărbători de iarnă, vă invit să citiți două cărți interesante, frumos ilustrate având ca tematică Crăciunul, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

Prima carte, pe care am ales-o cu drag pentru voi, copiii se numește ,,Ne pregătim de Crăciun!'' și este scrisă de autoarea de origine germană Sandra Grimm, care de-a lungul vieții ei a scris povești colorate, lungi, amuzante, scurte, palpitante, frumoase care îți dau fiori, pentru copiii mici și mai măricei deopotrivă. Această carte cuprinde trei povești de Crăciun, ilustrate cu pricepere și migală, incluzând și o selecție de colinde cunoscute. Iată ingredientele secrete care îi pregătesc pe copii să intre în atmosfera magică a Sărbătorilor de iarnă! 

Mai e puțin și vine Crăciunul! Prințesa Maria e tare nerăbdătoare și deja a început pregătirile. În ajutor îi sar spiridușii. Însă vine și rândul ei să primească un cadou unic ... În fiecare dimineață Cristian așteaptă cu nerăbdare cadoul de la bunica. Însă Cristian are parte de o surpriză cu totul și cu totul specială....

Când se trezește într-o dimineață, Magda observă că totul strălucește în jur. Chiar și borcanul cu dulceață are sclipici! Magda are parte de o experiență unică. 

A doua carte, de data acesta pentru cei mari, se intitulează ,,Crăciunozaurul și vrăjitoarea iarnă'', scrisă de scriitorul britanic Tom Fletcher și este, totodată, dedicată părinților săi cărora le spune: ,,Vă mulțumesc că faceți mereu Crăciunul magic.'' Este o carte ce ne trimite într-o aventură captivantă și este, de asemenea, o celebrare a prieteniei și a dragostei pentru familie.

Magia este pe cale să pună din nou stăpânire pe viața lui William Trundle. Hai să ne întoarcem la Polul Nord, unde ne așteaptă:

Însăși William Trundle, cel care iubește dinozaurii.

Brenda Payne, care era obraznică din cale-afară, dar acum s-a cumințit.

Pamela Payne, mama Brendei, care i-a promis că se va strădui să-i placă Crăciunul, anul ăsta.

Bob Trundle, tatăl lui William, care iubește în continuare Crăciunul.

Crăciunozaurul - unicul și irepetabilul, cel aproape dispărut de pa fața pământului, zburătorul, mugitorul, prietenosul, cel mai grozav dinozaur, care trage mândru sania pentru ...

Moș Crăciun - cel mai magic masiv, cel mai masiv magic om din univers, omul care străbate lumea în lung și-n lat ducând cadouri în Ajunul Crăciunului, mulțumită unei vrăjitoare...

Spiridușii lui Moș Crăciun - cei cu vervă, cei cu vers, cei mai iuți din univers ...

Barry Payne - stați cu ochii pe tipul ăsta cu nasul pe sus, ar putea aduce necazuri în viitor ...

Vrăjitoarea Iarnă - mai bătrână decât timpul și totuși la fel de tânără ca ziua de mâine, glacială, misterioasă, magică, ea are puterea de a îngheța până și timpul.

Iar când William află că soarta Crăciunului atârnă de-un fir de păr, el și Crăciunozaurul trebuie să își riște viețile ca să-l salveze ...

Povestea lui Moș Crăciun, personajul îndrăgit al copiilor

Pentru cei mici, dar și pentru cei mari, personajul preferat și îndrăgit este nimeni altul decât Moș Crăciun. 

Povestea lui Moș Crăciun ne spune că acesta a trăit cu mult timp în urmă, într-un loc numit Asia Mică, iar numele său adevărat era Nicolae. Părinții lui Nicolae au murit când el era încă un adolescent. Drept moștenire, părinții i-au lăsat o avere impresionantă care, peste noapte, l-au transformat într-un tânăr foarte bogat. Rămas singur, Nicolae a plecat să locuiască împreună cu unchiul său care era preot. 
Într-o zi, Nicolae a auzit despre un om care-și pierduse toți banii și omul acela avea trei fiice de măritat, însă în acele vremuri, fiecare fată ajunsă la vârsta măritișului trebuia să aibă bani mulți pentru a se putea căsători. Dar problema era că tatăl și cele trei fete erau atât de săraci, încât nu aveau nici ce să mănânce. Fetele erau foarte triste, nu își puteau întemeia propriile lor familii, urmând să fie vândute ca sclave pentru a putea trăi. 
Cu o noapte înainte să fie vândută ca sclavă, fiica cea mare și-a spălat ciorapii și i-a pus în fața focului să se usuce. Apoi tatăl și celelalte trei surori s-au dus la culcare. Dimineața când s-a trezit, fiica cea mare a văzut un nod la ciorapi și, uitându-se mai cu băgare de seamă, a găsit un săculeț greu, plin cu bănuți de aur, suficienți pentru a-i scoate din sărăcia în care se aflau și de a-i asigura zestrea necesară pentru a se putea căsători. 
Dimineața următoare au găsit un alt săculeț cu bănuți de aur. Văzând toate astea, tatăl fetelor și-a pus în gând să stea treaz pentru a vedea cine le ajută pe fete. De oboseală, tatăl fetelor a ațipit, dar deodată, un clinchet ca și când un alt săculeț cu bani a căzut pe podea, l-a trezit. A sărit imediat și a fugit afară după el ,și ce să vezi .... era chiar Nicolae, tânărul care locuia cu unchiul său. Tatăl i-a mulțumit tânărului, iar acesta i-a zis să-i mulțumească Domnului că rugăciunile lui au fost ascultate. Și l-a rugat pe tatăl fetelor să nu spună nimănui despre întâlnirea cu el. 
Minunile nu s-au oprit. Nicolae a continuat să-și ajute semenii, dar întotdeauna o făcea în secret. Nu își dorea atenție sau mulțumiri. Anii au trecut, iar Nicolae a fost ales episcop, iar după cum bine știm, episcopii au grijă de semenii lor așa cum păstorii au grijă de oile lor. Așa și el, întotdeauna i-a ajutat pe cei săraci și i-a învățat pe oameni și pe copii să-l iubească pe Domnul și să aibă grijă unii de alții. 
Toată lumea l-a iubit pe Nicolae. Iar după ce a murit, poveștile despre binele și lucrurile bune pe care Nicolae le-a făcut, au ajuns în fiecare colțișor al lumii. Unele povestiri vorbeau despre grija lui deosebită pentru copii, pe care i-a ajutat și protejat atunci când aceștia se aflau în pericol, necaz, suferință. Astfel, putem spune că Nicolae este un exemplu de cum ar trebui să fim cu toții. De aceea, el a devenit sfânt. 
Aceasta a fost povestea lui Moș Nicolae, cel drag și bun. 

Sursa: https://unica.md/mama-si-copilul/povestea-lui-mos-craciun-pe-intelesul-copiilor/  

Povești cu căpcăuni și vrăjitoare. 50 de basme și legende din lumea întreagă, de Angela McAllister

 

Autoarea americană Angela McAllister, ne propune cu ocazia apropierii sărbătorilor de Halloween o carte interesantă pentru copii intitulată ,,Povești cu căpcăuni și vrăjitoare. 50 de basme și legende din lumea întreagă''. Fantome, căpcăuni, vrăjitoare, goblini, strigoi - pregătiți-vă să descoperiți o lume întreagă de personaje supranaturale, într-o superbă carte-cadou numai bună de citit de Halloween sau în nopțile cu lună plină! 50 de povești adunate de pe toate continentele îți aduc mai aproape făpturile legendare care, de-a lungul timpului, au înflăcărat imaginația oamenilor: frumoasa Vasilisa și înfricoșătoarea Baba Iaga din Rusia, grozavul Prinț Șarpe din India, fiorosul cal-de-apă din Scoția, fantomatica Doamnă de Gheață din Japonia. 

Minunatele desene ale ilustratoarei Mădălina Andronic dau culoare poveștilor și le adâncesc misterul.

Binecunoscutul autor britanic de cărți cu personajul controversat Sherlock Holmes, pentru adolescenți, Andrew Lane, ne invită într-o aventură plină de mister în cele două cărți ale sale intitulate ,,Tânărul Sherlock Holmes. Gheața neagră'', precum și ,,Tânărul Sherlock Holmes. Norul morții''. Pasiunea lui pentru romanele lui Sir Arthur Connan Doyle și ambiția de a crea un portret autentic al tânărului Sherlock au dus la reinventarea faimosului personaj într-o serie de cărți dedicate copiilor. 

Anul 1868. Tânărul Sherlock Holmes are paisprezece ani. Fiu de ofițer în armata britanică, el studiază într-un internat, exersează bunele maniere și primește o educație clasică. Dar lucrurile iau o întorsătură cu totul nouă când este trimis să-și petreacă vara în casa de la țară a unchiului său, în Hampshire. Acolo, tânărul Sherlock intră într-o aventură teribilă, cu morți suspecte, răpiri, incendii, spionaj, un complot bine ticluit și un personaj malefic cu intenții criminale. Va fi primul mister dezlegat de cel care va deveni cel mai celebru detectiv al tuturor timpurilor.

In această nouă aventură, Sherlock trebuie să-și pună strălucitoarea intuiție în slujba fratelui său mai mare, Mycroft .... Suspect într-un caz de crimă, acesta riscă să ajungă la închisoare. Pentru a-i dovedi nevinovăția, tânărul detectiv călătorește la Moscova, pe urmele singurei piste pe care o are la dispoziție pentru a-l descoperi pe adevăratul criminal înainte de a fi prea târziu. 

Crezi că-l cunoști? Gândește-te mai bine!

 

Halloween - pe înțelesul copiilor. Simboluri

 

Halloween-ul este o sărbătoare cu vechi tradiții, fiind celebrată în fiecare an, pe data de 31 octombrie și este, totodată, o ocazie bună de distracție, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Această sărbătoare urmărește alungarea spiritelor rele despre care se spune că aduc stricăciuni recoltelor. Copiii se costumează și merg din casă în casă, cerând dulciuri, iar celor aflați în casă și care nu s-au pregătit din timp cu așa ceva, gălăgioșii le va face o farsă. 

Tradiția merge în urmă, însă, până în vremea celților, un popor care era încredințat că morții se întorceau pentru a cere de mâncare. Morții puteau arunca un descântec sau un blestem pe vecie asupra acelora care nu le dădeau de mâncare. 

După cum povestește legenda, unuia pe nume Jack i-a fost interzisă intrarea în Rai, cât și cea în Iad. Din pricina aceasta a și început să bântuie prin orașul în care trăise, ducând cu el un felinar și căutând un loc în care să se odihnească. De-aici și tradiția bostanului cu o lumânare aprinsă în interior. 
Tot în noaptea de Halloween, stafiile vizitează casele fostelor lor familii. Cei de la țară obișnuiesc să pună câte o lumânare aprinsă pentru fiecare dintre cei care au trecut în lumea de dincolo.

Simboluri de Halloween

Pe lângă dovlecii cu lumânări, costumele și măștile înfricoșătoare, Halloween-ul e plin de multe alte simboluri. Se spune că fiecare casă trebuie să fie decorată cu sperietori și coceni de porumb pentru a alunga spiritele rele.

Luna plină este locul în care sufletele se retrag, iar serile cu lună plină reprezintă momentul ideal pentru poveștile de groază cu vârcolaci, vrăjitoare, vampiri, păianjeni uriași, etc. 

Liliecii sunt simboluri ale acestei sărbători, întrucât trăiesc în locuri izolate, departe de ochii oamenilor. De asemenea, se spune că și vrăjitoarele se transformă în aceste creaturi ale nopții pentru a se deplasa mai mult și mai repede și pentru a face rău.

Pisica neagră apare și ea ca simbol al Halloween-ului. Această pisică neagră simte energiile pozitive sau negative, iar spiritul celui care în noaptea de Halloween o întâlnește, se va reîncarna în pisică, ea făcând astfel trecerea între viață și moarte.

Cu toate acestea, putem afirma faptul că Halloween-ul rămâne, în cele din urmă, o sărbătaore a copilăriei, a basmelor, a imaginației și bucuriei inocente.

Surse: Caută în cartea terorii, Francisca Valiente, Editura Girasol, București, 2009
https://www.qbebe.ro/psihologie/jocuri_si_activitati/halloween_sarbatoarea_unei_copilarii_fericite

Portret literar - Edmondo de Amicis, Silvia Kerim

 

Cine a fost Edmondo de Amicis?

Scriitorul italian, cunoscut pentru romanul ,,Cuore, inimă de copil’’, cartea copilăriei noastre, s-a născut pe 21 octombrie 1846, la Oneglia în Italia și s-a stins din viață pe data de 11 martie 1908, la Liguria, fiind de-a lungul vieții renumit scriitor de cărți pentru copii, jurnalist și pedagog italian. Avea 62 de ani, iar ultimii lui ani au fost marcați de moartea mamei sale și de conflictele avute cu soția sa. 

Edmondo de Amicis provine dintr-o familie de mici burghezi, tatăl fiind un funcționar. Studiază la Cuneo, apoi pleacă în 1862 în Turin, capitala regatului italian, pentru a-și urma studiile superioare. La 16 ani, intră la Academia Militară din Modena, devenind ofițer în armată. 

Cum a devenit De Amicis scriitor?

Mai târziu, stabilindu-se la Florența a scris primele schițe ce aveau ca model experiența sa de pe front. Părăsește definitiv armata în 1871 pentru a se consacra scrisului. Scrie numeroase cărți de călătorie, povestiri pentru copii și poezii. Cea mai importantă lucrare a sa este însă ,,Cuore, inimă de copil’’, o poveste sentimentală scrisă sub forma unui jurnal al unui școlar. Cartea a fost publicată în anul 1886 și tradusă în peste 200 de limbi. Cartea, bogată în valori morale, reutilizează miturile din jurul Renașterii italiene și face elogiul creației Italiei în deceniile anterioare.

,,Această carte e, mai cu seamă, închinată copiilor din școlile primare, care sunt în vârstă de la nouă până la treisprezece ani; ea s-ar putea intitula: Istoria unui an de școală, scrisă de un elev din clasa a III-a al unei școli orășenești din Italia.

Când spunem că e scrisă de un elev din clasa a III-a, nu voim să zicem că el a scris-o întocmai cum este aici tipărită. Dânsul însemna zi cu zi într-un caiet, după cum se pricepea, tot ce văzuse, simțise, cugetase: în școală și afară din școală; iar la sfârșitul anului, tatăl său scrie aceste pagini după notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din gânduri, ci a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său. 

Patru ani în urmă, acesta fiind în gimnaziu, își reciti manuscrisul și mai adăuga prin el câte ceva de la sine, folosindu-se de amintirile sale încă vii, despre persoanele și faptele din trecut. 

Acum, copii, citiți și voi această carte, și trag nădejde că veți fi mulțumiți, ba chiar cred că vă va fi de folos.’’

Prin ce se remarcă opera scriitorului?

Scriitorul nu și-a lăsat deoparte vocația de pedagog în niciunul dintre romanele scrise, nici măcar atunci când tema centrală era iubirea. 

Dintre alte opere amintim: ,,Viața militară’’, ,,Amintiri din Londra’’, ,,Romanul unui învățător’’, ,,Căruța tuturor’’. 

Scriitorul afirma cu tărie că ,,Educația unui popor se judecă după ținuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă ești sigur că o vei găsi ți în casă. Soarta multor oameni a atârnat de faptul că în casa părinților lor a fost sau nu o bibliotecă. Casa fără cărți e o casă fără demnitate. 

Iată un citat din cartea preferată a copilăriei sale – Cuore, inimă de copil- un volum inimitabil, plin de sfaturi bune care cultivă dragostea pentru părinți, pentru propria țară, pentru orice om necăjit.

,,Da, dragul meu Enrico, bine zicea mama, că ţi-e grea cartea! Văd că nu mergi la şcoală cu toată inima, cum mi-ar plăcea mie; şi-mi pare rău! Nu ştii cât de urâtă şi lungă ar fi toată ziua dacă n-ai merge la şcoală! După o săptămână, dezgustat de lenevia ta, n-ai să ştii ce să te faci de urât şi cum să te mai rogi de noi să te trimitem iar la şcoală. Toată lumea învaţă acum, fătul meu! Uită-te la meseriaşii care se duc la şcoală seara, după ce au muncit ziua întreagă; uită-te la femeile şi fetele din popor, care se duc să înveţe duminica, după ce au lucrat toată săptămâna; uită-te la soldaţii care-şi iau cărţile şi caietele în mână, când se întorc de la exerciţii zdrobiţi de osteneală. Gândeşte-te la copiii muţi, la cei orbi, căci şi ei învaţă. Puşcăriaşii chiar, sunt siliţi să înveţe, să citească şi să scrie. Închipuieşte-ţi că dimineaţa, când ieşi de acasă, aici, în oraşul tău, alţi treizeci de mii de băieţi se duc, ca şi tine, să se închidă, vreme de trei ceasuri, într-o clasă, ca să înveţe. Mai mult! Gândeşte-te la sumedenia de copii care, aproape în aceeaşi oră, merg la şcoală în toate ţările din lume. Urmăreşte-i cu închipuirea cum se duc, străbătând potecile satelor, străzile zgomotoase ale oraşelor, mergând de-a lungul mărilor şi al lacurilor, când sub arşiţa unui soare dogoritor, când prin negură; în bărci, prin ţările străbătute de canaturi; călări, prin câmpiile întinse; cu sania, prin ţinuturile troienite de zăpadă; prin văi şi pe dealuri; prin păduri şi pâraie, suindu-se pe cărările singuratice ale munţilor; singuri sau mai mulţi împreună, toţi cu cărţile în mână îmbrăcaţi în mii de feluri, vorbind mii de limbi; din cele din urmă şcoli ale Rusiei, ca şi pierdute prin zăpezi, până la şcolile Arabiei umbrite de palmieri. Mii şi milioane, toţi merg să înveţe, într-o sută de chipuri deosebite, cam aceleaşi lucruri. Închipuieşte-ţi acel furnicar de copii a o sută de popoare, acea nemărginită mişcare din care faci şi tu parte, şi gândeşte-te că, dacă ar înceta acea mişcare, omenirea ar recădea în barbarie, căci această mişcare e însuşi progresul, speranţa şi fala lumii! Înainte dar! Soldăţel al armatei celei mari! Cărţile sunt armele tale, clasa e escadronul tău, câmpul de bătaie e lumea întreagă şi izbânda e propăşirea omenirii. Ia seama, Enrico dragă, să n-ajungi un soldat netrebnic! Tatăl tău. 

Surse:

https://www.ziuaconstanta.ro/divertisment/stiati-ca/scriitorul-italian-edmondo-de-amicis-cunoscut-pentru-romanul-cuore-inima-de-copil-536572.html

https://www.facebook.com/bibliotecametropolitana.dimitrie.cantemir/posts/510856542419073/

Cuore, inimă de copil- colecția ,,Cărțile elevului smart’’, București, Cartex 2000, 2019

Cine a fost Silvia Kerim?

S-a născut la 21 octombrie, la București și se împlinesc 90 de ani de la nașterea prozatoarei române.

A fost și absolventa Facultății de Limba și Literatura Franceză. A debutat ca ziaristă la revista ,,Contemporanul’’, ,,România liberă’’, precum și la revista ,,Cinema’’ și prestigioasa revistă ,,Secolul 20’’.

A mai funcționat apoi la Radio România la Direcția Culturală, în redacția ,,Teatru la microfon pentru copii’’. A fost, de asemenea, șef al Secției Arte. A lucrat ca producător delegat la Casele de Filme din Cadrul Consiliului Culturii semnând în acestă calitate. A mai colaborat cu regizori ca: Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Sergiu Nicolaescu. Ulterior, a lucrat la Anima Film, în funcția de redactor-șef al secției de scenarii. A creat serialul pentru copii ,,Căsuța cu povești’’ (scenariu și regie), difuzat la TVR1 și TVR2 în anii 1995-1996.

Cum a devenit Silvia Kerim scriitoare?

Silvia Kerim s-a mai remarcat de-a lungul vieții și ca autoarea musicalurilor pentru copii ,,Mary Poppins’’, ,,Frumoasa din pădurea adormită’’, ,,Micuța Doroty’’, ,,Gulliver’’, muzica, compusă de către Marius Țeicu. Totodată, ea scrie și cărți apreciate de memorialistică: ,,Ponica, o legendă’’, ,,Vedere din Parfumerie’’, ,,Fereastra de la Veneția’’, ,,Amintirea ca un parfum...’’.

Este autoarea a numeroase cărți pentru copii, premiate toate: ,,Bunica albă’’, ,,Poarta de sticlă’’, ,,Semnul de iarbă’’, ,,Povestiri depre Prietenii mei’’, ,,O poveste cu nouă povești’’, ,,Puf’’.

Din 1997 este redactor al revistei ,,Formula AS’’, unde publică săptămânal articole pe teme culturale (teatru, film, muzică).

Iată ce afirma autoarea în cartea sa renumită ,,Povestiri despre Prietenii mei’’:

,,Poveștile – adevărate sau imaginare – nu se sfârșesc niciodată. Nici poveștile din sufletul nostru nu se sfârșesc. Ele au continuări, cel mai adesea trandafirii, țesute din speranța că, pe undeva, într-un rai al animalelor – împărățit de Sfântul Petru – bietele necuvântătoare, lipsite unele de ocrotirea noastră sau victime ale neputinței noastre de a le prelungi viața, trăiesc acum fericite, cu sufletul aninat de dorul nostru. Un dor mereu viu, care le urmărește până dincolo de zare, ca un curcubeu incandescent ...’’

Prin ce distincții s-a făcut remarcată autoarea?

Autoarea Silvia Kerim a fost răsplătită cu premiile Uniunii Scriitorilor, ,,Premiul special al Președintelui’’ UNITER; este nominalizată de Ministerul Culturii pentru ,,Premiul Național al categoriei ARTE’’. De asemenea, deține Ordinul ,,Meritul Cultural – în grad de Cavaler’’, acordat de președintele României în anul 2004. 

Aprecieri critice:

,,Cea mai importantă creatoare de feerii din literatura română’’.

(Eugen Negrici)

Surse:

https://romania.wikia.org/wiki/Silvia_Kerim

,,Povestiri despre Prietenii mei’’, ediția a II-a, Silvia Kerim – București: Aramis Prinț, 2009

Vizită

 Azi, 8 octombrie 2021, am avut o altă clasă de vizitatori de la Liceul Teologic Baptist ,,Emanuel'', cls. I A, însoțiți de prof. înv. primar Emilia Petruș.
Copiii, în vizita lor la secția copii, s-au mai oprit și pe la Mediateca, unde dna bibliotecară le-a prezentat secția. 

Vizită

 Azi, 6 octombrie 2021, am mai avut o vizită a elevilor de la Liceul Teologic Baptist ,,Emanuel'', însoțiți de dna. prof. Moțoc Mariana.

 

Vizită

 Azi, 5 octombrie 2021, ne-au vizitat o altă grupă de elevi, din clasele II, III și IV, de la Școala Gimnazială ,,Winnie Academy'', însoțiți de dna prof. Tăut Stela. Elevii au făcut cunoștință cu fondul de carte existent la Secția Copii și Tineret, dar au vizitat și alte secții.

    

Vizită

 Ieri, 4 octombrie 2021, ne-au vizitat elevii clasei a V-a, de la Liceul Teoretic German ,,Friedrich Schiller'', însoțiți de dna prof. Pășcuță Alina.

Iată și câteva imagini: 

 

Ziua Internațională a Alfabetizării

 

,,Alfabetizarea este mijlocul de identificare, înțelegere, interpretare, creație și comunicare, toate acestea într-o lume aflată în schimbare rapidă și într-un proces accelerat de mediatizare și digitalizare’’.

În anul 1966, Conferința Generală UNESCO a declarat data de 8 septembrie drept ,,Ziua Internațională a Alfabetizării’’, prilej cu care a fost introdusă și noțiunea de ,,alfabetism funcțional’’.

În 1975, UNESCO organizează Simpozionul pentru Alfabetizare și adoptă, totodată, Declarația Persepolis, alfabetizarea fiind descrisă ca o condiție necesară eliberării omului, și nu doar ca limitându-se la ,,procesul de-a deprinde abilitățile de citire, scriere și calcul matematic’’.

Astfel, anul 1990 este declarat Anul internațional al alfabetizării, iar rolul critic al alfabetizării este subliniat prin Conferința Mondială a Educației pentru Toți, precum și prin actul intitulat Cadrul de Acțiune pentru Întrunirea Nevoilor de Bază în Învățare. În următorii 15 ani se înființează Institutul UNESCO pentru Învățarea Continuă, sunt organizate, de asemenea, o serie de întruniri și sunt adoptate declarații care să promoveze educația universală de calitate, echitabilă și incluzivă.

Considerată a fi un promotor al dezvoltării sustenabile a individului, permițându-i acestuia accesul la educație, oportunități de muncă și condiții de trai mai bune, alfabetizarea în viziunea UNESCO reprezintă mai mult decât o sumă de abilități de bază ce vizează, cititul, scrisul și calculul matematic.

Cu toate acestea, la nivel global se estimează un număr de cel puțin 750 de milioane de tineri și adulți care nu știu să citească sau să scrie și de 250 de milioane de copii care nu reușesc să atingă un nivel minim, de bază, al abilităților de alfabetizare – ceea ce are drept consecință excluderea, a tuturor și a fiecăruia dintre ei, de la posibilitatea participării sociale și comunitare.

Alfabetizarea reprezintă primul pas către libertate, către eliberarea de constrângerile sociale și economice. Este percheziția dezvoltării, atât individuale, cât și colective. Reduce nivelurile sărăciei și ale inegalităților, creează bunăstarea și ajută la eradicarea problemelor de nutriție și de sănătate publică.      

sursa: https://cronicadepsihologie.ro/ziua-internationala-a-alfabetizarii/

Uită-te pe unde mergi, de Jason Reynolds

 

Autorul american de romane și poezie pentru publicul tânăr, pentru adulți și clasele medii, inclusiv Ghost, finalist al Premiului Național al Cărții pentru literatura pentru tineri și Look Both Ways, câștigător al Medaliei Carnegie, Jason Reynolds ne propune o carte intitulată ,,Uită-te pe unde mergi''. 

Cartea aceasta trebuia să înceapă în stil mare, afirmă autorul. Mai exact, trebuia să înceapă cu povestea autobuzului școlar care a picat din cer. Dar n-a văzut nimeni faza. N-a auzit nimeni nimic. Toată lumea era ocupată să vorbească despre urși de apă, să-i buzunărească pe trecători, să facă liste, să-i înfrunte pe bătăuși, să execute saluturi complicate, să pună la cale o evadare, să inventeze poante, să se dea cu cremă, să depășească situații dificile, dar mai ales să se întoarcă acasă de la școală. 

O carte curajoasă, cât zece cartiere diferite, despre ce se întâmplă după ce sună ultimul clopoțel la sfârșitul ultimei ore, dar și despre ocolurile pe care le facem uneori nu doar în drum spre casă, ci și în viață.