Rochița lui Bill, de Anne Fine

Autoarea britanică Anne Fine este foarte cunoscută pentru cartea sa ”Copiii de făină”, pentru care a și câștigat o medalie Carnegie, dar și pentru multe alte scrieri pentru copiii de diferite vârste sau pentru adulți. Scrie prima carte la vârsta de 24 de ani și continuă să creeze punându-și talentul în sprijinul sufletului de copil.

Cartea ”Rochița lui Bill” a apărut în anul 1989, ilustrată de Philippe Dupasquier, și tratează o temă deosebit de interesantă: diferențele de gen. 

Oare ”a te pune în pielea celuilalt” nu este calea cea mai simplă de a-l înțelege pe acela?

 Așa că modalitatea prin care, pe parcursul cărții, Anne Fine evidențiază unele dintre cele mai comune stereotipuri cu privire la gen prezente la vârsta copilăriei și pubertății este traversarea unei zile obișnuite de școală de la un capăt la altul având atașată propriei identități o imagine nereprezentativă.

Personajul principal, Bill Simpson, este băiat, dar se trezește într-o zi în fața oglinzii, înainte de plecarea la școală, îmbrăcat într-o rochiță roz. Toată lumea din jurul lui pare că nu observă neobișnuitul situației, astfel că Bill petrece o zi întreagă, o foarte lungă zi, în postura de fetiță.

Frustrarea de a nu putea face lucruri banale precum folosirea buzunarelor (pe care rochia nu le avea) sau de a nu putea juca fotbal cu (și de la egal la egal cu) băieții sunt doar două din elementele care alcătuiesc tabloul limitărilor feminine la vârsta copilăriei. 

Sunt surprinse diferențele între preocupările fetelor și băieților, dar și aspecte ale alterității ce țin de poziționarea în spațiul școlar fizic sau nivelul crescut al cerințelor profesorilor cu privire la aspectul scrisului fetelor. 

Sunt și alte simptome ale realității diferențelor de gen care se văd în paginile cărții. Bill nu trage însă concluzii, trăiește acea zi în așteptarea sfârșitului ei și nu spune nimănui nimic. Nu întreabă pe nimeni cum s-a schimbat din băiat în fată. Dar înregistrează toate acele întâmplări care au fost ALTFEL decât se aștepta băiatul din el. Concluziile aparțin cititorului. Și pot fi foarte bogate și semnificative pentru înțelegerea celuilalt.

Bill se bucură doar atunci când își revine: ”INDIFERENT ce-a fost, s-a terminat!”

Lectură plăcută!