Înainte de a face
următoarea oprire pe tărâmul lecturii, vreau să reproduc aici câteva rânduri
dintr-un interviu cu scriitorul Elwyn Brooks White: "Copiii
sunt pretenţioşi. Sunt cititorii cei mai atenţi, curioşi, pasionaţi, sensibili,
rapizi şi empatici. Cine coboară nivelul atunci când scrie pentru copii, îşi
pierde vremea. Trebuie să ridici nivelul, nu să-l cobori.
Citatul
nu este ales întâmplător, pentru că volumul care face obiectul invitaţiei
noastre la lectură din această săptămână este opera acestui scriitor de origine
americană.
Scrisă în 1952, Pânza Charlottei a
fost plasată în 2012 de School Library Journal pe locul I în topul
preferinţelor cititorilor. Este captivantă şi provoacă fără îndoială reflecţii
asupra prieteniei şi destinului.
Porcul
Wilbur este salvat de Fern, o fetiţă de opt ani, de la moarte. Tatăl fetei
considera că şansele de supravieţuire ale lui Wilbur sunt nule, aşa că se
hotărăşte să-l omoare. După ce este salvat, hrănit şi crescut în casa Fernei,
ajunge în hambarul unui unchi pentru a fi îngrăşat şi tăiat de Crăciun. Dar o
prietenie adevărată care se leagă între el şi păienjeniţa Charlotte îl salvează
şi de această dată. Metoda găsită este ingenioasă. Charlotte ţese pe pânza ei
mesaje pozitive despre Wilbur, care atrag atenţia proprietarului şi îl
fac celebru pe porcuşor.
Care
era lucrul care îl făcea pe Wilbur atât de special? Cum şi-a atras preţuirea şi
devotamentul prietenilor?
„Din punctul meu de vedere eşti teribil, îi
răspunse dulce Charlotte, şi asta e tot ce contează. Eşti prietenul meu cel mai
bun şi cred că eşti senzaţional.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu