Iluzia iubirii

Manuela Fazecaş, profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu'', colaboratoarea noastră în atragerea elevilor spre bibliotecă, spre carte şi lectură, are o afinitate deosebită faţă de opera criticului şi istoricului literar Garabet Ibrăileanu. În Iluzia iubirii, autoarea realizează o analiză şi o retrospecţie psihologică a ficţiunii din romanul Adela. Valentin Chifor, profesor universitar doctor la Universitatea din Oradea, spunea: ,,Lucrarea glosează cărţi ale lui Schopenhauer (Viaţa. Amorul. Moartea), Sonata Krautzer a lui Lev N. Tolstoi, Jurnalul seducătorului a lui Kirkegaard, Adela, romanul de analiză al criticului G. Ibrăileanu, capodopera lui Sadoveanu, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, pe Shakespeare, T. de Molina sau pe B. Shaw etc., se întemeiază pe Biblie - Marele cod, în relaţie cu literatura şi convoacă în demersul critic o bibliografie referenţială de bun nivel, din care nu lipsesc G. Călinescu, N. Manolescu, I. Biberi, E. Fromm, C. Ciopraga, M. Papahagi, Monica Spiridon etc. Iluzia iubirii este un studiu dens, temeinic, nuanţat, oferind înterpretări fertile în spinoasa problematică a unei teme “eterne”, care cunoaşte multiple chipuri, faţete existenţiale şi literare. ''
Precum există un spectru al culorilor, iubirea are şi ea un spectru al ei, de culori, căreia pentru a-i putea înţelege şi recunoaşte binefacerile trebuie privită şi în neîmplinirea ei.
Lucrarea de faţă aceasta face. Am putea-o numi chiar „Neîmplinirea iubirii”, căci fiecare operă aleasă şi cercetată la „microscopul” geloziei, idealului, seducerii îşi dezvăluie culorile reci şi dureroase a neîmplinirii, a iubirii „descompusă” de gelozie, de iluzie, de orgoliu sau seducere.
Introducerea lucrării demonstrează necesitatea iubirii, mai mult chiar, rolul ei existenţialist. Orice om încearcă a-şi salva nemurirea – iubind. Felul în care omul percepe iubirea, cum se comportă ajuns în posesia iubirii, care odată descoperită necesită un efort mult mai mare pentru a fi păstrată şi a-i pătrunde în continuare tainele, este hotărâtor pentru orice destin.
Iubirea... „este faptul fundamental al existenţei, voinţa de a trăi sau, mai bine de a nu muri.[...] În strigătul de iubire, bărbatul cere ajutor femeii împotriva morţii. De aceea, „amorul” e tare ca moartea. [...] Voinţa de a nu muri, exprimată în fiecare zâmbet, în fiecare inflexiune a vocii, în fiecare gest al celor doi, ştiinţa a identificat-o cu elementul etern - plasma originală - viaţa în sine [...]
Amorul este absenţă a răului suprem - adică a morţii, este deci senzaţia supremă: aceea a existenţei”, spunea G. Ibrăileanu, în romanul Adela. (romanul-jurnal, care i-a adus Premiul Naţional pentru Proză).
Şi pentru că iubirea înseamnă existenţă, nimeni, niciodată nu a scăpat şi nu va putea scăpa de această stare, greu de exprimat în cuvinte...
Într-un aforism semnificativ găsim anticipată ezitarea lui Garabet Ibrăileanu de a destina tiparului romanul Adela: „în scrisul tău destinat publicului pune ideile tale, dar niciodată sentimentele tale”. Emil Codrescu - eroul romanului - la fel ca şi autorul este victima fatalităţii, a lipsei de dragoste maternă - care-şi va pune amprenta în atitudinile, reflecţiile lui în faţa iubirii, a vieţii şi de ce nu şi a morţii. Pentru că Adela este o carte despre poezia acestor mari neînţelesuri: viaţa, iubirea şi moartea. Manuela Fazecaş