SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, interior 119 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

marți, 24 octombrie 2017

Aniversările culturale ale lunii octombrie


În luna octombrie, aniversăm alți mari scriitori din literatura română, precum: Eusebiu Camilar, Ștefan Octavian Iosif.

Primul dintre cei sărbătoriți în această este Eusebiu Camilar, care s-a născut pe 7 octombrie 1910 în satul Udești (județul Suceava) ca fiu al unor țărani săraci: tatăl, Ion și mama, Natalia, născută Motrici. La 1 ianuarie 1917, Eusebiu Camilar a urmat cursurile Școlii primare din Udești. În 1924, urmează cursurile Liceului ,,Ștefan cel Mare'' din Suceava, iar după terminarea liceului, se va înscrie la Universitatea din Iași. Mai târziu, Camilar o va cunoaște pe frumoasa Magda Isanos cu care se va și căsători. Prin 1937, Eusebiu publică primul volum: ,,Chemarea cumpenelor''. Pe timpul celui de-al doilea război mondial, prin 1940 familia Magdei Isanos se refugiază de la Chișinău la Iași, apoi loa București. În 8 iulie 1941 se naște fiica lor, Elisabeta care va fi o scriitoare desăvârșită, ducând mai departe tradiția din familia ei. 
Prin 1942, Camilar publică volumul ,,Cordun''. La 1 ianuarie 1950, publică volumul ,,Negura'' care este unul dintre primele romane românești despre cel de-al doilea război mondial. Cinci ani mai târziu, Eusebiu este ales membru al Academiei Române. În 27 august 1965 scriitorul Eusebiu Camilar se îmbolnăvește și moare, la vârsta de 55 de ani. Va fi înmormântat la cimitirul Bellu. 

Alt mare scriitor aniversat în această lună este Ștefan Octavian Iosif, care s-a născut la 11 octombrie 1875 la Brașov, fiind al cincilea copil al profesorului Ștefan Iosif și al Paraschivei, născută Mihălțeanu. Prin 1885, Ștefan Octavian Iosif va fi înscris la ,,Gimnaziul mare public român'', dovedind niște aptitudini deosebite la învățarea limbilor străine: latina, maghiara, germana, franceza. În 1889, în toamnă, profesorul Ștefan Iosif se mută cu familia la Sibiu, unde Octavian Iosif va fi înscris în clasa a V-a a liceului maghiar.
Mai târziu, prin 1892, în mai, Iosif Debutează la Revista școalei din Craiova, cu o poezie originală ,,Izvorul''.
În timpul verii, Ștefan Octavian Iosif se află la Iași, unde îl va cunoaște pe Ioan Păun-Pincio de care va lega o strânsă prietenie. Pe 3 ianuarie, Iosif va lua parte la înmormântarea prietenului său pe care o va evoca în poezia ,,Elegie''. Poetul își definitivează bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, însă nu urmează cursurile și nu se prezintă la examen.
În 1900, Iosif pleacă la Paris unde-l va cunoaște pe Dimitrie Anghel care îi va deveni, de asemenea, prieten apropiat. Paralel cu crearea a numeroase poezii originale, traduce intens din Heine. Scrierile lui apar în ,,Convorbiri literare'', ,,Pagini lietrare'', ,,Curierul literar''. Primăvara și vara, Iosif și le petrece în Bavaria, la Munchen și la Neuburg pe Dunăre, unde-și continuă activitatea literară. Ștefan Octavian Iosif devine redactor al revistei ,,Sămănătorul''. Mai târziu, în septembrie, Iosif este numit custode al Bibliotecii Fundației Universitare. La Bibliotecă, poetul o cunoaște pe Natalia Negru cu care, de altfel, se și logodește. Apoi, la stăruințele logodnicei, se înscrie la Facultatea de litere și filosofie. În iulie, poetul se căsătorește cu Natalia și se instalează în locuința ce i se asigură la muzeul ,,Theodor Aman''. În 1905 apare, în volum, poemul ,,Din zile mari''. Poetul își tipărește al șaselea volum de poezii originale ,,Credințe'' și publică în colaborare cu Dimitrie Anghel, culegerea de traduceri din Henrik Ibsen, ,,Poezii''.
În seara zilei de 21 iunie, Ștefan Octavian Iosif se simte rău și se intrenează la spitalul Colțea, unde moare spre zorii zilei de 22 iunie. A doua zi, duminică 23 iunie, e înmormântat la cimitirul Bellu. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu