Săptămâna spaţiului cosmic

Sărbătorită în fiecare an din 1999, când a fost instituită de către Adunarea Generală a ONU, Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic este cel mai mare eveniment de popularizare a activităţilor spaţiale dedicate publicului larg. Astfel, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a declarat că World Space Week va avea loc în fiecare an în aceeaşi perioadă: 4-10 octombrie, aceste date amintind de două evenimente importante: 4 octombrie 1957 - lansarea primului satelit realizat de om, Sputnik 1, deschizând calea spre explorarea spaţiului cosmic şi 10 octombrie 1967 - când a avut loc Semnarea Tratatului privind principiile ce guvernează activitatea statelor în domeniul explorării şi utilizării paşnice a spaţiului cosmic, inclusiv a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti. Prin urmare, săptămâna mondială a spaţiului cosmic a devenit cel mai mare eveniment public dedicat celebrării spaţiului, sărbătorit la nivel mondial. Spaţiul este foarte mare. Pământul, planeta pe care locuim este numai una dintre cele opt planete ale sistemului nostru solar. Pământul orbitează o pitică galbenă - Soarele care este doar unul din miliardele de sori care formează o galaxie de spirală, numită Calea Lactee. Soarele nu este doar o stea obişnuită, este şi centrul enorm al sistemului solar, cu o familie de obiecte orbitând în jurul lui. Această familie conţine opt planete principale, inclusiv planeta noastră şi alte trei planete pitice care le includ pe Ceres şi Pluto. Planetele, la rândul lor, orbitează în jurul Soarelui. Mercur, Venus, Pământul şi Marte orbitează în apropierea lui. Giganţii Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun orbitează mult mai departe de Soare. În locul în care s-au format este atât de frig, încât au păstrat foarte multă gheaţă şi gaze. Spaţiul cosmic este ocupat în cea mai mare parte şi de stelele care apar pe cerul nopţii. Stelele s-au format din nori rotitori de gaz rece, care s-au strâns sub efectul gravitaţiei pentru a crea stele fierbinţi şi strălucitoare. Stelele de culoare roşie sunt cele mai reci, în timp ce stelele albe-albăstrui sunt extrem de fierbinţi. Majoritatea stelelor din univers aparţin unui grup de miliarde de stele numite galaxii. Universul vizibil conţine cel puţin 100 de miliarde de galaxii, fiecare cu miliarde de stele şi nebuloase. 

Dintre milioanele de galaxii din univers, Calea Lactee este specială pentru că locuim în ea. Ea conţine între 200 şi 400 de miliarde de stele, fiecare orbitând în jurul unui nucleu galactic. Astronomii cred că în centrul galaxiei se găseşte o imensă gaură neagră, care înghite orice stea ce se apropie prea mult de puternica ei atracţie gravitaţională.

Din timpuri străvechi, oamenii au privit cerul şi şi-au imaginat stelele unite împreună în anumite forme, denumite constelaţii. Astfel, oamenii îşi puteau găsi drumul în timpul nopţii. Cele mai multe dintre constelaţiile pe care le folosim astăzi au fost descoperite acum 4000 de ani în Orientul Mijlociu, şi au ajuns la noi prin intermediul civilizaţiilor greacă şi romană, acum 2000 de ani. Civilizaţiile antice foloseau cerul drept calendar sau ceas, urmărind mişcările Soarelui, Lunii sau ale stelelor. Din momentul în care Galileo a folosit primul telescop, acum 400 de ani, telescoape din ce în ce mai mari au privit departe în spaţiu, arătând un univers mai vast decât ne-am fi imaginat. 

Spaţiul cosmic este şi un loc periculos întrucât este lipsit de viaţă. În spaţiu nu există oxigen, astfel încât astronauţii trebuie să poarte un costum special atunci când ies din navă, prevăzut cu rezerve de oxigen şi apă. Astronauţii ies în afara navei pentru a repara sateliţi, pentru a asambla staţii orbitale sau pentru a-şi controla nava. La ieşirea în spaţiu, Soarele trimite raze mai fierbinţi decât apa care fierbe, iar când nava se află pe partea neluminată de Soare, temperatura scade mult sub zero grade Celsius. Staţiile spaţiale sunt cămine în spaţiu, din care astronauţii pot cerceta Terra şi pot face experimente. Se poate trăi câteva luni într-o staţie. 

Oamenii s-au aventurat, pentru prima dată, în spaţiu în anii 1960, cu scurte zboruri în jurul Pământului. Din 1969 în 1972, programul Apollo a trimis oamenii pe Lună pentru perioade de câteva zile. De atunci, astronauţii s-au ţinut aproape de casă, construind staţii spaţiale orbitale, cum ar fi Skylab, Mir şi Staţia Spaţială Internaţională (SSI). Încă în construcţie, Staţia Spaţială Internaţională este un proiect a 5 agenţii spaţiale, reprezentând 16 naţiuni. 

Câteva curiozităţi despre spaţiul cosmic:

• Lucy, o stea din constelaţia Centaurului, este un diamant enorm, având în jur de 10 la puterea 30 karate
• Pe Titan, satelitul lui Saturn, există oceane de metan
• Luna plină este de 9 ori mai strălucitoare decât Luna nouă
• Suprafaţa panetei Marte este acoperită cu rugină
• Sweeps-10 este planeta cu cea mai mare viteză orbitală descoperită. Un an pe ea durează 10 ore
• Cea mai mare structură observată în spaţiu este Marele Zid Sloan. Acesta este un super roi de galaxii care se întinde pe mai bine de 1.37 de miliarde de ani lumină
• Pământul se roteşte în jurul propriei axe, în jurul Soarelui, alături de el în jurul centrului galaxiei şi împreună cu toată galaxia se îndreaptă spre Andromeda
• Neil Armstrong a păşit pe Lună cu stângul
• Steaua Polară este singura de pe cer care nu pare a se mişca de la o noapte la alta
• În constelaţia Lebăda se află cea mai mare stea descoperită până acum. Aceasta este de aproximativ un milion de ori mai mare decât Soarele nostru
• Cel mai înalt munte din sistemul nostru solar este Olympus Mons şi se găseşte pe Marte. Acesta eate de peste 3 ori mai înalt decât Everestul
• Cea mai mare lună din sistemul nostru solar este Ganymede, luna lui Saturn
• Se crede că Europa, satelitul lui Jupiter, ar avea oceane de apă sub suprafaţa sa de gheaţă
• Jupiter are cele mai multe luni din întregul sistem solar - 63
• Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun sunt alcătuite din gaz, motiv pentru care nu se poate ateriza pe ele
• Cea mai caldă planetă din sistemul nostru solar nu este Mercur, ci Venus. Deşi se află mai departe de Soare, aceasta are o temperatură mai ridicată din pricina atmosferei bogate în dioxid de carbon, care dă naştere efectului de seră
• O stea se naşte în Calea Lactee la fiecare 18 zile
• Pe Venus nu există anotimpuri
• Spre centrul galaxiei nu există noapte. Cerul este atât de înţesat de stele încât este în permanenţă lumină
• Luna este de un milion de ori mai uscată decât deşertul Sahara
• Pe lângă cele opt planete, există în Sistemul Solar şi cinci planete pitice: Pluto, Ceres, Eris, Makemake şi Haumea
• Sirius este mult mai strălucitoare decât Soarele. Dar este şi mult mai departe
• Un anotimp durează 21 de ani pe Uranus
• Un an pe Mercur durează mai puţin de o zi
• De pe Mercur, Soarele se poate vedea răsărind, urcând pe cer, apoi oprindu-se, întorcându-se şi apunând de unde a răsărit