Dacă vă este dor de istorii trecute, cu iz de povești spuse de bunica, cărora le poți găsi totuși sâmburele de posibil adevăr, undeva în timp și spațiu, în care să te simți vrăjit de o înțelepciune ce pare să întoarcă răul din drum și să transforme personaje obișnuite în eroi, vă recomand cu drag această carte.
Autoarea, la origini - o muziciană, se documentează foarte temeinic pentru a ne spune și a ne face părtași misterelor locurilor din Viena.
Așa aflăm povestea unui lăutar vienez celebru în vremea epidemiei de ciumă de la sfârșitul secolului al XVII-lea, care scapă de îmbolnăvire deși petrecuse o noapte întreagă alături de ciumați în groapa comună. Talentul lui artistic și exemplul cu groapa au dat un imbold cetățenilor în direcția înfruntării bolii și găsirii de soluții, sanitare și de salubritate publică, în special.
În alt loc ni se spune despre Martin, un meșter fierar care lucra fără să țină cont de sărbători și duminici, într-o vreme în care religiozitatea era foarte apreciată. Pârât de contemporanii săi regelui, își expune filozofia sa de viață în fața acestuia: el vrea să câștige 4 bani pe zi, nici mai mult, nici mai puțin; unul îl dă cadou, altul îl dă înapoi, pe unul îl risipește, iar pe unul îl folosește pentru întreținerea casei. Adică pe unul îl dă de pomană, pe altul îl dă tatălui său care s-a străduit să-l educe, pe altul soției spre a fi cheltuit pe fleacuri feminine, iar cu celălalt asigură existența gospodăriei.
Cucerit de explicațiile fierarului, regele îi interzice să spună cuiva despre această discuție (până ce fierarul nu-i va fi văzut fața regală de 100 de ori) și își chestionează, la rându-și, înțelepții, pentru a afla de la ei ce-ar face cu 4 bani. Unul dintre acești sfătuitori regali, aflând de vizita fierarului la rege, exact în ziua când a fost lansată întrebarea pentru ei, s-a dus la fierar și după i-a dus acestuia 100 de monede, a aflat secretul împărțirii celor 4 bani. Supărat, regele îl cheamă pe Martin și-i cere socoteală pentru încălcarea poruncii, însă acesta îi spune, senin, că nu și-a încălcat interdicția, fiindcă înainte să-i spună înțeleptului secretul , s-a uitat atent la chipul regelui de pe cele 100 de monede cerute și i le arată. Încântat de logica minunată a meșterului, regele îi propune să-i fie sfătuitor.
Alte istorioare ne vorbesc despre bunătate și dreptate, despre locuri și monumente ale Vienei care-au păstrat memoria unor oameni și întâmplări valoroase care i-au pus pe reflecție pe locuitorii și vizitatorii orașului, de-a lungul timpului.
Un umor și-o fină ironie la adresa lucrurilor și oamenilor ce nu sunt așa cum vor să pară, a falselor valori străbat fiecare istorisire. Luați cartea în mână, lăsați-vă conduși de autoare pe străzile capitalei austriece și veți fi încântați.
Lectură plăcută!
