Halloween - pe înțelesul copiilor. Simboluri

 

Halloween-ul este o sărbătoare cu vechi tradiții, fiind celebrată în fiecare an, pe data de 31 octombrie și este, totodată, o ocazie bună de distracție, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Această sărbătoare urmărește alungarea spiritelor rele despre care se spune că aduc stricăciuni recoltelor. Copiii se costumează și merg din casă în casă, cerând dulciuri, iar celor aflați în casă și care nu s-au pregătit din timp cu așa ceva, gălăgioșii le va face o farsă. 

Tradiția merge în urmă, însă, până în vremea celților, un popor care era încredințat că morții se întorceau pentru a cere de mâncare. Morții puteau arunca un descântec sau un blestem pe vecie asupra acelora care nu le dădeau de mâncare. 

După cum povestește legenda, unuia pe nume Jack i-a fost interzisă intrarea în Rai, cât și cea în Iad. Din pricina aceasta a și început să bântuie prin orașul în care trăise, ducând cu el un felinar și căutând un loc în care să se odihnească. De-aici și tradiția bostanului cu o lumânare aprinsă în interior. 
Tot în noaptea de Halloween, stafiile vizitează casele fostelor lor familii. Cei de la țară obișnuiesc să pună câte o lumânare aprinsă pentru fiecare dintre cei care au trecut în lumea de dincolo.

Simboluri de Halloween

Pe lângă dovlecii cu lumânări, costumele și măștile înfricoșătoare, Halloween-ul e plin de multe alte simboluri. Se spune că fiecare casă trebuie să fie decorată cu sperietori și coceni de porumb pentru a alunga spiritele rele.

Luna plină este locul în care sufletele se retrag, iar serile cu lună plină reprezintă momentul ideal pentru poveștile de groază cu vârcolaci, vrăjitoare, vampiri, păianjeni uriași, etc. 

Liliecii sunt simboluri ale acestei sărbători, întrucât trăiesc în locuri izolate, departe de ochii oamenilor. De asemenea, se spune că și vrăjitoarele se transformă în aceste creaturi ale nopții pentru a se deplasa mai mult și mai repede și pentru a face rău.

Pisica neagră apare și ea ca simbol al Halloween-ului. Această pisică neagră simte energiile pozitive sau negative, iar spiritul celui care în noaptea de Halloween o întâlnește, se va reîncarna în pisică, ea făcând astfel trecerea între viață și moarte.

Cu toate acestea, putem afirma faptul că Halloween-ul rămâne, în cele din urmă, o sărbătaore a copilăriei, a basmelor, a imaginației și bucuriei inocente.

Surse: Caută în cartea terorii, Francisca Valiente, Editura Girasol, București, 2009
https://www.qbebe.ro/psihologie/jocuri_si_activitati/halloween_sarbatoarea_unei_copilarii_fericite

Paștele. Semnificația Paștelui și a Iepurașului pentru copii

 

Sărbătoarea Paștelui este încărcată de simboluri și tradiții păstrate cu sfințenie de-a lungul timpului. Pentru copii, Paștele înseamnă venirea Iepurașului cu multe cadouri, mai ales dacă au fost cuminți. Iepurașul le aduce ouă și iepurași de ciocolată, jucării, hăinuțe și pantofiori noi. Pentru a-l primi așa cum se cuvine pe Iepuraș, copiii se pregătesc din timp: cu ouă pictate, cu mai puține boacăne, cu ajutor dat mămicilor la gătirea celor de trebuință pentru sărbătoarea Paștelui și cu sufletul curat, așa cum numai copiii îl au.

Dar cine este, de fapt, acest Iepuraș? Și, căutând să răspundem la această întrebare, am descoperit că acest mic și misterios personaj este înconjurat de o multitudine de mituri și legende. Vă puteți imagina că iepurele nu e singurul care aduce ouă de Paște! În funcție de credințe și regiuni, sunt diferite animale care au misiunea de a le aduce copiilor ouă precum: barza, vulpea, cocoșul sau chiar cucul. Astfel, iepurele alb a fost întotdeauna un simbol al purității și fertilității. În mod similar, în tradițiile celtice și scandinave, iepurele era simbolul zeiței mamă. Totodată, legendele spun că iepurașul vine din vremuri străvechi și a avut prima căsuță pe meleagurile germane. Tot acolo s-au preparat pentru prima dată dulciurile în formă de iepurași, făcute din aluat și zahăr. Azi, iepurașul a devenit personajul cel mai îndrăgit de către cei mici, întrucât poate fi comparat cu venirea lui Moș Crăciun.

De asemenea, potrivit legendei lui Eostre și a iepurașului de Paște. Se spune că Eostre a găsit o pasăre cu aripi înghețate și a salvat-o transformând-o într-un iepure. Legenda iepurașului de Paște mai este legată și de povestea tristă a unei femei sărace , care nu-și permitea să le ofere dulciuri copiilor ei. Pentru a compensa acest lucru și a-i înveseli pe copii, aceasta a decorat ouă și le-a ascuns în grădină. A doua zi, copiii au văzut un iepure și au crezut că iepurașul a pus ouăle! De atunci, în fiecare an, copiii fac un cuib de frunze, mușchi sau iarbă pe care îl pun în grădină, sperând că iepurele de Paște îl va umple cu ouă peste noapte. Copiii trebuie învățați de mici că Paștele este o mare sărbătoare creștină care semnifică învierea Domnului Iisus Hristos. El a fost răstignit pe cruce pentru păcatele lumii, dar, printr-o minune, a înviat din morți. În Sfânta Noapte a Învierii, copiii trebuie să participe alături de întreaga familie la ritualurile specifice de Paște: să meargă la biserică, să ia lumină, să aducă lumina acasă, iar pe urmă, la masa de sărbătoare, să ciocnească ouă roșii cu cei dragi și să mănânce cozonac, pască și friptură de miel. Există obiceiul ca în Săptămâna Mare, părinții, bunicii sau învățătorii să-i ducă pe copii la biserică pentru a se împărtăși. Trebuie să le spunem copiilor că prin Sfânta împărtășanie, Hristos este cu ei și-i apără de toate relele.

Tot în preajma sărbătorilor pascale trebuie să-i încurajăm pe copii să facă fapte bune: să ofere din puținul lor altor copii care au și mai puțin decât ei, să-i ajute pe cei vârstnici, să se abțină de la răutăți și de la vorbe urâte. În acest fel, îi obișnuim de mici să fie buni și să le pese de cei din jurul lor.

Iepurele de Paște va rămâne pentru totdeauna un simbol iubit. Chiar dacă originea să rămâne misterioasă, are acest dar magic care aduce bucurie și stele în ochii noștri, ceea ce, în opinia noastră, este cel mai important!

 

Surse: https://a1.ro/lifestyle/family/semnificatia-pastelui-si-a-iepurasului-pentru-copii-id56854.html 

https://www.la-doi-pasi.ro/sfaturi/care-este-povestea-iepurasului-de-paste.html

 

Povestea lui Moș Crăciun

 

Sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul - este cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare a creștinătății, de mare încărcătură sufletească și care ne aduce multă bucurie prilejuită de atâtea datini și obiceiuri. În ce privește termenul de ,,moș'', acesta descrie vârsta zeului adorat, care trebuie să moară și să renască. 
Din vechime, se știe că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile nașterii, i-a cerut adăpost lui Moș Ajun, dar acesta a refuzat-o spunând că e sărac și a îndrumat-o să meargă să-i ceară ajutor fratelui său mai mic, Moș Crăciun. Ne întrebăm cine e acest ,,Moș Crăciun''? Ei bine, Moș Crăciun apare în cultura populară românească, drept un personaj cu puteri miraculoase, ca eroii și zeii din basme. El este bătrân (are o barbă lungă), e bogat și are avantajul că ,,s-a născut înaintea tuturor sfinților''. 
Potrivit folcloristului român Ion Ghinoiu, în cartea sa ,,Calendarul țăranului român. Zile și mituri'', Moș Crăciun și Moș Ajun, trăiau într-un sat pastoral și aveau case mari, cu multe grajduri. Într-o zi, pe neașteptate, apare în viața lor o femeie necunoscută care, simțind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Neștiind însă că femeia este chiar Maica Domnului, n-o primește în casă și o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa, nevasta lui Moș Crăciun, o ajută să nască, fără știrea soțului ei, care mai apoi află și o va pedepsi cu tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Isus, se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind ,,primul creștin'', ,,Sfântul cel mai bătrân'', ,,soțul femeii care a moșit-o pe Maria''. 
Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci, de unde și tradiția de a face daruri de Crăciun, mai ales celor mici. 

Povestea lui Moș Crăciun, ne mai amintește că acesta mai avea niște ajutoare de nădejde: cei 11 spiriduși ai Moșului și cei 9 reni (Rudolph, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer și Vixen). Spiridușii îl ajută pe Moșul în fabrica secretă de jucării, pentru a se asigura că toate dorințele copiilor sunt îndeplinite până în noaptea de Crăciun. Ideea de spiriduși de Crăciun vine din credința străveche, că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Percepția cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de a face, fiind fie răutăcioși, fie drăguți. În Evul Mediu, mai degrabă așteptau daruri decât să le facă. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridușii au devenit prieteni ai lui Moș Crăciun. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului și de-atunci e strălucitor și roșu. 

Unii spun că Moș Crăciun trăiește la Polul Nord, iar alții că ar trăi în Laponia. În fiecare an, milioane de copii îi trimit scrisori, spunându-i ceea ce ar vrea să primească în ciorăpei sau sub bradul de Crăciun. Moșul așează sacul plin de daruri în sania sa fermecată, trasă de reni și, pleacă să împartă cadouri copiilor din toată lumea. Cu foarte multă vreme în urmă, Moș Crăciun și spiridușii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care-i face să zboare. 

Și, iată, aceasta a fost povestea lui Moș Crăciun.

surse: ,,Crăciunul în lume'', de Lesley Sims, editura Didactica Publishing House, Buc., 2016

          ,,Crăciunul copiilor: între tradițional și modern, Delia Bal, editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007 

2 aprilie - Ziua Internațională a Cărții pentru Copii

                     

                                              ,,Nu e alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decît cetitul cărților'' (Miron Costin)

Pornind de la citatul cronicarului moldovean Miron Costin, putem afirma cu tărie acest adevăr - cartea este o comoară, un izvor nesecat de cunoștințe, o oglindă fermecată în care ne vedem precum eroii din basmele, poveștile, legendele pe care le citim cu drag. Cartea ne este un prieten credincios și de nădejde. Un mare critic și teoretician român, Paul Cornea afirma în lucrarea sa ,,Introducere în teoria lecturii'' că nici computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariția cărții, că lectura va continua să joace un rol important în viața oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoțită de remedierea compensatoare a unui spațiu liber pentru închipuire, visare și căutare de sens. Cred, vreau să cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai fi cărți, o vom face la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim și să producem bunuri simbolice.'' Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va căuta și își va găsi timp pentru această activitate de minte și suflet. Astfel, putem spune că persoane care s-au îndeletnicit cu cititul încă de la o vârstă fragedă, posedă un vocabular bogat, ceea ce le ajută să se exprime mai ușor, atât liber, cât și în relația cu ceilalți. Cartea poate fi, totodată, considerată și un bun profesor, deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi. Ea ne face să fim mai buni, ne ajută să trecem mai ușor peste greutățile vieții. Cartea ne ajută să înțelegem și să pătrundem în tainele lumii, a universului. O carte bună este o mângâiere pentru că ne alină, pentru că în filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înțelepciune. Ea ,,ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate și prejudecăți'' (Mihail Sadoveanu).

Locul adecvat pentru împrumutul cărților îl reprezintă biblioteca, loc prielnic pentru citit și documentare. Astfel, toți cei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternici sufletește. Cugetând la vorba înțeleaptă a bătrânilor ,,cine are carte, are parte'', nu-mi mai rămâne decât să vă adresez îndemnul de a citi cât mai multe cărți. 

În 1967, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură'' (UNESCO) a hotărât ca ziua de naștere a scriitorului Hans Christian Andersen, să fie asociată cu ,,Ziua Internațională a Cărții pentru Copii''. Sărbătorirea acestei zile este un omagiu adus marelui scriitor danez Andersen, cunoscut în întreaga lume pentru opera literară dedicată copiilor, dar, totodată, și o încercare în plus de a-i atrage pe cei mai mici cititori în universul minunat al cărților. 

Hans Christian Andersen a trăit între 2 aprilie 1805 și 4 august 1875, talentul literar fiindu-i remarcat încă de la 17 ani de un regizor al Teatrului Regal. În 1835 a publicat primul său volum de basme, intitulat ,,Povești istorisite copiilor.'' În perioada În perioada 1835-1850 a scris cele mai cunoscute și apreciate povești ale sale, care au fost traduse în numeroase limbi: ,,Soldățelul de plumb'' , ,,Rățușca cea urâtă'', ,,Povestea privighetorii'', ,,Crăiasa zăpezilor'', ,,Fetița cu chibriturile'', etc. 

                                     surse:  https://copiibjc.bjc.ro/?p=1685

                                      https://scoalacorbi.wordpress.com/2011/04/20/cartea-este-comoara-fara-pret/

1 Aprilie - Ziua umorului și a păcălelilor

În această perioadă greu încercată, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici, pentru dragii noștri părinți, frați, surori, secția de împrumut pentru copii încearcă, cu ajutorul cărților și al oamenilor binevoitori, care gestionează secția, să vă aducă zâmbetul pe buze și vă propune ca de 1 aprilie, dar nu numai, să ne aducem aminte să mai și zâmbim, să ne adunăm cu toții și să sărbătorim ,,Ziua umorului și a păcălelilor''.
Astfel, ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în SUA, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania și, nu în ultimul rând, Franța. În fiecare an, pe 1 aprilie, oamenii din întreaga lume marchează Ziua păcălelilor și a umorului, cunoscută și ca Ziua Păcălitului sau Ziua nebunilor este ziua când fiecare încearcă să-i facă o farsă colegului, prietenului, vecinului sau unui membru al familiei.
În ceea ce privește, originea acestui obicei se consideră că este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Astfel, obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, iar în anul 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar la noul calendar, care avea să-i poarte numele - calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie.
Prin urmare, cei care continuau să sărbătorească Anul Nou pe 1 aprilie au fost numiți ,,nebunii de aprilie''de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fool's Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, însă, felicitările trimise de Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind adeseori însoțite de cadouri haioase.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. În această zi se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului.
Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească de 1 aprilie, trebuie să fii prietenul ei. Totodată, copiii născuți la această dată vor avea succes pe aproape toate planurile.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa după cum afirma scriitorul american Mark Twain ,,ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului. ''
În Franța, cela care cade victima unei păcăleli este numit ,,poisson d'Avril'' (pește de aprilie), deoarece pe 1 aprilie în Franța se deschide sezonul pescuitului.
În Anglia este numită ,,noddy'', iar în Scoția acestuia i se mai spune ,,April qowk'' sau ,,April cuckoo'' (cuc de aprilie).
Un captivant festival al umorului intitulat Umorina are loc în fiecare an, de 1 aprilie, în orașul Odesa, un vechi leagăn al hazului și voii bune.
La noi, Păcală și Tândală ce se trag de pe timpurile Daciei lui Burebista, sunt niște eroi populari simpatici, atât de îndrăgiți de copii și care personifică simțul fin al umorului la neamul nostru daco-roman.
Iată câteva întrebări haioase:

,,De ce înmoaie Taurii pâinea în zeamă?''
    Ca să nu caște gura de două ori.

,,Prin ce se deosebește un om de cămilă?''
   Cămila poate să lucreze o săptămână fără să bea, iar omul poate să bea o săptămână fără să lucreze

,,Când o să fie mare foamete pe Pământ?''
   Când o să mănânce chinezii cu lingura.

,,Cum se obține lumina cu ajutorul apei?''
   Spălând geamurile.

,,Ce e roșie și strică dinții?''
   Cărămida.

,,Ce simbolizează ''S-ul''de pe pieptul lui Superman?''
  Trezirea Sufletului.

,,Când este momentul să culegem merele?''
   Când e câinele legat.


                                                         sursa: https://www.timpul.md/articol/astazi-este-ziua-umorului-sau-a-pacalelilor--cand-i-cum-a-aparut-aceasta-datina-128778.html

                                                               

1 Martie. Mărțișorul - simbolul primăverii. Legenda ghiocelului

Iată că încet, încet se duce și luna februarie ... mai întoarcem o filă din calendar și ne pregătim să întâmpinăm cu bucurie nemărginită primăvara, anotimpul când natura se trezește la viață, copacii înmuguresc și apar mlădițe noi, iarba începe și ea să încolțească, apar și primii ghiocei, vestitorii primăverii, zambilele care sunt simbolul jocurilor sportive, narcisele și, nu în ultimul rând, toporașii de martie. Este, totodată, anotimpul când păsările migratoare se întorc din țările clade, care ne vor încânta auzul cu trilurile lor vesele, gâzele vor zumzăi și vor dansa în aer. Freamătul lor se va contopi cu freamătul naturii renăscute la viață.
An de an, de 1 Martie ne recăpătăm speranța, optimismul, credința în mai bine și sporul în toate. Acest triumf al reînvierii și renașterii naturii este invocat prin Mărțișorul pe care-l dăruim celor dragi, ca mic semn că ne dorim să le aducă fericire și noroc.
Semnificația mărțișorului a rămas aceeași de-a lungul timpului. Mărțișorul reprezintă, de asemenea, binele și bunăstarea, iar culorile alb și roșu simbolizează lupta dintre iarnă și primăvară. Astfel, sărbătoarea mărțișorului reprezintă victoria soarelui asupra iernii, precum și victoria primăverii asupra naturii. Mărțișorul e oferit ca simbol al sosirii primăverii.
În unele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine înseamnă că și copilului îi va merge bine în viață. În alte cazuri, mărțișorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb și curat ca florile acestor arbuști. Șnurul mărțișorului exprimă împletirea inseparabilă a două principii: roșul este atribuit vital femeii, iar albul este specific înțelepciunii bărbatului.

Legenda ghiocelului

Undeva departe în timp, când florile stăpâneau pământul, iar oamenii nici măcar nu erau gândiți, darămite făcuți, o floare mare și albă trebuia să anunțe venirea primăverii. Ăsta era rostul ei pe lume, hărăzit de Dumnezeu. Pe numele său, Floare-Albă-de-Primăvară, floarea aceasta era înaltă ca o gladiolă. Atunci când apărea, toată natura o vedea și știa că iarna trebuia să-și facă bagajele și să plece. Din acest motiv ea era ca un ghimpe în coasta iernii.
Supărată foc pe floarea zveltă, care anunța negreșit venirea primăverii, iarna s- a vorbit cu crivățul și au gândit o strategie. De cum va începe să răsară planta, crivățul să meargă repede la ea, dis-de-dimineață și să sufle asupra-i urgie. Floarea să cadă răpusă, fără să o vadă cineva, iar astfel, Iarna va poposi după bunul plac pe întreg întinsul naturii. Exact așa s-a întâmplat, an după an.
Bunul soare, paznicul Pământului, observă tărășenia și a fost nemulțumit de conspirația Florii-Albe-de-Primăvară. Așteptă momentul oportun, la cei mai devreme zori ai dimineții, și vorbi cu mândra floare. Află de la ea că și ea e nemulțumită că nu-și poate împlini menirea, de vestire a primăverii, și că ar da orice ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. Soarele i se destăinui, că a avut multe nopți nedormite, gândindu-se la rezolvare. Oricât a întors problema pe toate părțile, rezolvarea era doar una. I-o împărtăși Florii-Albe, iar ea bucuroasă că-și va putea îndeplini destinul, acceptă! Soarele, cu razele-i magice, o transformă pe loc, într-o floricică plăpândă, ca un fulg de nea, dar puternică precum o pânză de păianjen. Și cum numele vechi nu i se mai potrivea, a botezat-o suav, precum îi era ființa: Ghiocel.
Dimineața veni, iar crivățul, ca de obicei, încercă să rupă floarea. Iute, cu trupul mititel, Ghiocelul se feri și se ascunde după zăpadă. Și o ținu așa până când crivățul se retrase obosit. Bucuros că a învins, Ghiocelul mititel scoase capul la lumină și strigă, cât îl ținu clopoțelul gingaș, că e vremea ca iarna să plece!
Și la fel face până în zilele noastre: stă pitit, iar când îi e lumea mai dragă iernii, o anunță că trebuie să plece!

 
      

Unirea Mică, sărbătorită la bibliotecă

Activitatea de astăzi face parte din Proiectul Educativ în cadrul programului național SNAC 2019-2020 „ACCEPTĂ-MĂ AŞA CUM SUNT” coordonat de prof. itinerant și de sprijin SUSA GABRIELA MARIA.

APLICANT: CSEI ORIZONT ORADEA (prof. Susa Gabriela Maria, Liliana Canalaș, Cărădan Adina, Popa Gina, Tocut Dorina, Indrecan Simona, Balint Ingrid)

PARTENER: ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.11 ORADEA (dir. Șaitos Alina, prof. Maghiar Sorina)

Scopul activității este acela ca pe lângă transmiterea de informații importante din trecutul nostru ca popor, să dezvoltăm și o mai bună colaborare între învăţământul de masă, învăţământul special și alte instituții importante din comunitatea nostră, în acest caz Biblioteca Județeană ,,Gheorghe Șincai” Oradea și formarea unei atitudini pozitive faţă de elevii cu nevoi speciale.

Profesorii vor desfășura schimburi de bune practici, o mai bună colaborare între învățământul de masă reprezentat de Șc Gimnazială nr 11 Oradea prin prof Maghiar Sorina și clasa a III-a A, învățământul special reprezentat de elevi din clasele V-VIII de la CSEI ,,Orizont” Oradea, cu profesorii: Canalaș Liliana, Cărădan Adina, Popa Gina, Indrecan Simona, Tocuț Maria Dorina, precum și cel integrat reprezentat de grupul elevilor care beneficiaza de profesorii de sprijin Susa Gabriela Maria și Balint Ingrid, din cadrul Școlii Gimaziale Nr 11 Oradea. Prin formarea unei atitudini pozitive față de elevii cu nevoi speciale, prin sensibilizarea comunităţii asupra problemelor copiilor cu nevoi speciale, vom câștiga progrese în asimilarea unor achiziții în plan senzorial, afectiv, social, le va crește stima de sine și vor deveni mai echilibrați.

Activitatea de astăzi a avut ca scop rememorarea actului de la 24 ianuarie 1859 cunoscut sub denumirea de “Mica Unire”. Unire, realizată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, fiind considerată primul pas important pe calea înfăptuirii statului unitar român. Continuând, cu omagierea celor 170 de ani de la nașterea marelui nostru poet Mihai Eminescu. Menirea noastră a cadrelor didactice este aceea de a nu lăsa în uitare și a menține conștiința trează a elevilor noștri chiar de la vârste fragede și indiferent de ce tip de școlarizare urmează aceștia.

Astfel activitatea a debutat cu interpretarea cântecului ,,Cântă cucu-n Bucovina” interpretare susținută de corului clasei a III-a A de la Șc Gimnazială Nr 11 Oradea care ne-a emoționat peste măsură. Am cântat cu toți în cor, copii și profesori. D-na prof. Canalaș Liliana de la CSEI ,,Orizont” Oradea ne-a vorbit despre actul istoric de la 24 ianuarie 1859, prezentând pe harta României regiunile istorice care s-au unit la acea dată (Moldova și Țara Românească), fotografia domnitorului Alexandru Ioan Cuza și fotografia unui personaj emblematic al acelei perioade – Moș Ion Roată..

Grupa copiilor de la CSEI Orizont Oradea, coordonată de prof. Tocuț Maria Dorina, prof. Cărădan Adina, prof. Popa Gina, prof. Indrecan Simona au pus în scenă o secvență din povestirea „Moș Ion Roată și Unirea”. Din acest grup de copii au făcut parte elevi cu dizabilități grave de vedere, motorii și cognitive.

Activitatea a continuat prin interpretarea cu ajutorul elevilor clasei a III-a A de la Șc. Gimn. Nr 11 Oradea sub coordonarea învățător prof. Maghiar Sorina, a unui cântec istoric despre Unire.

A doua etapă a activității de azi a constat în marcarea sărbătoririi nașterii poetului național Mihai Eminescu.

Am vizionat, citit și descoperit, împreună cu copiii, informații mai puțin cunoscute despre viața marelui poet.

În continuare elevii clasei a III-a au cântat piesa ,,Revedere”, a interpretului Gheorghe Sărac, pe versurile poetului Mihai Eminescu.

La încheierea activității doamna înv. prof. Maghiar Sorina a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți, elevi și cadre didactice care au făcut posibilă desfășurarea acestui moment și nu în ultimul rând reprezentanților bibliotecii municipale ,,Gheorghe Șincai” Oradea. (D-na Barna Mariana, Tirpe Ramona)

Finalul activității noastre a fost marcat prin Hora Unirii, cântată și jucată de copii, cadrele didactice și reprezentanții Bibliotecii Municipale în holul central al bibliotecii.

Prof. it. și de sprijin: SUSA GABRIELA MARIA

Istoria Halloween-ului și cum a luat naștere

Halloween-ul se sărbătorește în fiecare an, pe data de 31 octombrie fiind o sărbătoare de origine celtică, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din SUA. Este o sărbătoare extrem de distractivă, iar mulți locuitori obișnuiesc să-și decoreze casele cu dovleci și tot felul de ornamente specifice. Totodată, gospodinele pregătesc bucate din dovleac, iar copiii și tinerii, costumați în monștri, schelete, fantome, vrăjitoare, diavoli, merg din casă în casă întrebând ,,Trick or Treat?'' (Păcăleală sau dulciuri?) ca o amenințare dacă nu li se dau dulciuri, persoanei i se va juca o farsă. 

În alte țări, data sărbătorii variază. În Suedia, Halloween-ul se sărbătorește în prima sâmbătă din noiembrie. Specific acestei sărbători este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. De asemenea, Halloween-ul mai este serbat și prin parade și carnavaluri.
Referitor la originile acestei sărbători, istoricul Nicholas Rogers afirma că ,,în timp ce unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă ,,sfârșitul verii''. În Irlanda, la o petrecere de Halloween se sărbătorește sfârșitul ,,jumătății luminoase'' a anului și începutul ,,jumătății întunecate''.  Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă, iar oasele animalelor tăiate erau aruncate în foc. Uneori, se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.
În ce privește colindatul, în America de Nord ,,Trick-or-Treat for UNICEF'' a devenit o tradiție în perioada de Halloween. Astfel, tot în America e bine cunoscută drept ,,micuța cutie portocalie''.
Costumarea în tot felul de personaje bizare și înfricoșătoare era de actualitate în Scoția la sfârșitul secolului al XIX-lea. Celții obișnuiau să poarte măști înfricoșătoare pentru ca spiritele rele să-i confunde cu alte spirite și să-i lase în pace.

Ziua îndrăgostiților – o istorie a felicitărilor. Tradiții și obiceiuri de Sfântul Valentin

 

Se spune că sărbătoarea dragostei își are originile în Roma Antică, existând doi martiri cu numele de Valentin, care au murit în numele creștinismului: Valentin din Terni și Valentin din Roma. Legenda spune că Sfântul Valentin s-ar fi îndrăgostit de fiica unuia dintre paznici și i-ar fi trimis acesteia o scrisoare pe care s-a semnat ,,de la Valentinul tău’’.

În Franța, ziua de 14 februarie devine o festivitate a dragostei, sărbătorită anual. Prima felicitare scrisă pe un pergament datează din 1415, imediat după bătălia de la Agincourt, când închis în Turnul Londrei, Ducele de Orleans, îi scrie soției sale o scrisoare de dragoste care este și azi păstrată în colecția de manuscrise ale British Library. Tot aici găsim o altă scrisoare de dragoste în limba engleză trimisă de Margery Brews logodnicului ei, John Paston, scrisoare în care-și descrie iubitul ca fiind al ei,,mult iubit Valentin’’.

Prin urmare, primele felicitări de Sfântul Valentin au fost trimise în secolul al XVIII-lea, fiind realizate manual. Cei îndrăgostiți decorau hârtiile cu diverse simboluri ale dragostei, scriind câteva rânduri persoanei iubite, apoi erau lăsate în cutia poștală, strecurate pe sub ușă sau lăsate sub preșul de la intrare. În epoca georgiană a Marii Britanii au apărut pentru prima dată felicitările tipărite. Cel mai vechi exemplar datează din 1797 și este păstrat la York Castle Museum. Felicitarea a fost trimisă de către o femeie pe nume Catherine Mossday către Mr. Brown, în Londra.

În ceea ce privește tradițiile și obiceiurile de Sfântul Valentin, putem spune că această zi aduce multă bucurie în Statele Unite ale Americii, unde sărbătoarea este respectată cu strictețe de îndrăgostiți și chiar i s-a acordat o zi liberă pentru a putea fi sărbătorită așa cum se cuvine.

În Franța este sărbătorită cu mult entuziasm. Se spune că Charles, Duce de Orleans, a fost primul tânăr francez care a trimis prima scrisoare de dragoste de Ziua Îndrăgostiților – așa-numita ,,Valentine’’. Însă nu toți care doreau să trimită scrisori de dragoste nu aveau talent la scris, prin urmare ei au apelat la alte modalități, precum: cărți poștale, conținând mesaje elegante și, de asemenea, mai trimiteau și ciocolată.

În Marea Britanie, de Ziua Îndrăgostiților, un rol esențial îl aveau copiii care cântau câteva melodii speciale fiind astfel răsplătiți pentru gestul lor cu fructe și bani.

În Italia, fetele obișnuiesc să se trezească înainte de răsărit, iar legenda spune că primul bărbat pe care-l vor vedea pe fereastră, acela le este alesul.

În Vietnam, de Sfântul Valentin, cuplurile se îmbracă în aceeași culoare. În Japonia, Ziua Îndrăgostiților, se sărbătorește atât pe 14 februarie, cât și pe 14 martie. Pe 14 februarie, fetele sunt cele care le oferă băieților ciocolată neagră și cadouri. În martie, băieții le întorc favorul, oferindu-le fetelor ciocolată albă. Din acest motiv, ziua de 14 martie este numită și Ziua Albă. În Bangladesh, Nepal și India, nu toată lumea are voie să sărbătorească această zi. Studenții pot face ce vor, însă liceenii sunt pedepsiți dacă sunt prinși cu mesaje de dragoste. În Slovenia, de Sfântul Valentin, oamenii muncesc câmpul. Considerat unul din sfinții primăverii, acesta ajută la creșterea florilor și plantelor. În această țară, dragostea este sărbătorită pe 12 martie, de Sfântul Gregory. În Danemarca, se obișnuiește ca de această zi să trimiți ghiocei presați persoanelor dragi.

În Finlanda și Estonia, aceasta este mai mult o sărbătoare a prieteniei decât a îndrăgostiților. Pe 14 februarie se oferă multe cadouri, însă se fac și multe căsătorii.

În Portugalia, ziua de Valentine’s Day e similară cu cea din America, însă cadourile sunt ceva mai elaborate. În loc de ciocolată și flori, fetele primesc coșuri cu mâncare fină și brânză.

Paștele- semnificație și obiceiuri

Paștele este cea mai veche și importantă sărbătoare creștină, care a adus omenirii speranța mântuirii și-a vieții veșnice. Scopul acestei sărbători creștine este amintirea vie a patimii, a morții și a Învierii lui Isus Hristos. După intrarea solemnă în Ierusalim, Isus Mântuitorul a fost judecat și răstignit, murind pe cruce și înviind a treia zi după scripturi. La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de unul dintre apostolii săi, Iuda Iscarioteanul, înainte de a fi prins și arestat, Isus a instituit sărbătoarea Paștelui. 

Paștele este însoțit de anumite obicei populare și cuprinde câteva credințe legate de ciclul anotimpurilor și a treburilor gospodărești. 

În Vinerea Mare se obișnuiește să fie duse flori la biserică pentru Isus, iar în timpul desfășurării slujbei se trece de trei ori pe sub masă, acest gest simbolizând poticnirile lui Isus când și-a dus crucea. Tot în această zi, numită și Vinerea Seacă se obișnuiește să se țină post negru. 

Apoi, în Sâmbăta Mare se pregătește pasca și cozonacul ce se duc la biserică pentru a fi sfințite în noaptea de Înviere. Pasca este o prăjitură specifică Paștelui, de formă rotundă, cu o cruce în mijloc și aluat împletit pe margini, umplută cu brânză de vaci. Despre originea pascăi există o legendă care spune că, în timp ce Isus predica împreună cu apostolii, acesta a fost găzduit de un om foarte generos care, la plecare, i-a pus în traistă, pâine pentru drum. Apostolii l-au întrebat pe Isus când va fi Paștele, iar el le-a răspuns că atunci când vor găsi pâine în traistă. Așa s-a și întâmplat, au găsit pâine în traistă, precum le-a spus și Mântuitorul. De atunci e și obiceiul să se coacă pască de Paști. 

Totodată, seara, toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumină, pentru a lua tradiționalele Sfinte Paști, precum și flori sfințite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică. În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile și clopotele încep să bată din nou. 

În Duminica Învierii este obiceiul să fie luate haine noi ca semn de înnoire a trupului și a sufletului. 

În noaptea de Înviere, cei ce merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. De asemenea, se spune că în această noapte sfântă, porțile raiului rămân deschise, iar sufletele celor morți ajung în rai. 

Împreună cu duminica, Paștele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică. Această sărbătoare creștină, Paștele corespunde celor 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a șaptea a patimilor. Numărul 40 este pomenit în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente ce implică acest număr ar fi cele 40 de zile ale potopului, cele 40 de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele 40 de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului în care au intrat, cele 40 de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie pentru a ajunge la muntele Hore, cele 40 de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, pentru a se pocăi. În Noul Testament există anumite pasaje unde se amintește de cele 40 de zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele 40 de zile de la Înviere și până la Înălțare, timp în care Isus le dă apostolilor ultimele învățături. 

Sărbătoarea Învierii Domnului Isus Hristos este cea mai mărită, îmbucurătoare și solemnă dintre sărbătorile anului. Prin urmare, Duminica Învierii ne amintește de trecerea noastră de la întuneric la lumină și de la moarte la viață. Moartea lui Isus sau ,,Paștele Crucii'' era o zi de întristare, fiind sărbătorită cu post prelungit până în ziua Învierii. Învierea Domnului sau ,,Paștele Învierii'' era o zi a bucuriei și se sărbătorea, prin agape și cine. 

O parte din creștinii din Galia sărbătorea Paștele pe data de 25 martie, chiar 27 martie. Lumina sfântă a Învierii de la Mormântul Sfânt din Ierusalim se aprinde doar la Paștele ortodox. 

Astfel, Învierea din morți a lui Isus Hristos este semnul biruinței sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății.     

1 Martie, mărțișor

Pe vremuri, pe data de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor, tinerilor - fete și băieți, deopotrivă. 1Martie este potrivit calendarului ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită și Baba Dochia. Cuvântul ,,mărțișor'' are origini latine, fiind numele popular al lunii martie. La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte. La traci, martie purta numele zeului Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă și de vegetație. Mărțișorul are o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, ele erau înșirate pe ață și se purtau la gât. Când venea primăvara, oamenii obișnuiau să lege de copaci funii albe și roșii, pentru a alunga duhurile rele. Această măsură de precauție era luată pentru a împiedica vreun posibil dezastru care s-ar fi abătut asupra florilor copacilor și i-ar fi împiedicat să rodească.
La originile mărțișorului a stat, de asemenea, o monedă de aur la care se atașa o sfoară făcută din două părți răsucite, una roșie și alta albă, pe care copiii obișnuiau s-o poarte la gât. Exista credința, potrivit căreia, această amuletă aduce noroc și fericire. Fetele purtau acest mărțișor până când înfloreau copacii, moment în care, legau mărțișorul de trunchiul unui copac, iar cu moneda își cumpărau brânza, pentru a avea o față albă și frumoasă tot anul.
Simbolul șnurului a fost inițial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme șnurul era alcătuit din alte două culori: alb și negru, culoarea neagră semnificând lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, simbolizând întunericul iernii, întrucât culoarea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, potrivit legendei mărțișorului, din negru în alb prin sacrificiul fetei. În final, primăvara și mărțișorul vor birui întunericul cu ajutorul lui Isus.
De asemenea, există o zicală din bătrâni care spune că ,,dacă nu porți mărțișor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta. ''Conform credinței naționale, Baba Marta era o bătrână neputincioasă, despre care se spunea că atunci când baba zâmbea, soarele strălucea pe cer, iar atunci când era supărată pe cineva, vremea urâtă își făcea simțită prezența. Baba Marta avea cerințe specifice pentru cei cu care se întâlnea la începutul lunii martie. Astfel că, bătrânii nu trebuia să iasă niciodată prea devreme din casă pentru că bătrâna dorea să întâlnească doar fete tinere. Doar așa vremea va fi tot anul frumoasă și călduroasă. În anumite regiuni, în Bulgaria, de exemplu, mărțișoarele sunt asemănătoare cu cele de la noi, în sensul că sunt făcute din două bucăți de mătase, una albă, cealaltă roșie, răsucite între ele, în plus la aceste fire atașându-se monede, păr din coada de cal, mărgele, usturoi, carcase de melci.
Mărțișoarele se poartă o perioadă de timp bine determinată, după care se agață în copacii care urmează să înflorească. În sud, spre exemplu, oamenii cred că ar trebui să-ți dai jos mărțișorul doar atunci când vei observa un stol de berze. Fetele nemăritate își pun mărțișorul sub o piatră mare și încearcă să ghicească care le va fi ursitul.
Scoaterea mărțișorului, conform ritualurilor, are un scop bine întemeiat: să marcheze astfel tranziția dintre sfârșitul iernii și noul anotimp care începe: primăvara.     

Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români

Luna lui Făurar e pe sfârșite, iar primăvara își face simțită prezența. Acestei sărbători i se mai spune și Sântion de primăvară, care corespunde și cu Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Luna lui Făurar este considerată capricioasă (când plânge, când râde, când viscolește, când se năpustește gerul spunându-se că Februarie se luptă cu Martie. Dragobetele este întrupat de Năvalnic, el fiind simbolul dragostei curate a tinerilor, asociată cu ciripitul și unirea păsărilor de pădure. Numit și Cap de Primăvară, Dragobetele este asociat și cu zeul Cupidon din mitologia romană, cu Eros, din mitologia greacă. I se mai spune și Ioan Dragobete, Drăgostițele sau Logodna păsărilor. Este o sărbătoare a îndrăgostiților, de unde și expresia ,,Dragobetele sărută fetele. ''
Prin urmare, sărbătoarea dragostei sau ziua îndrăgostiților la români era văzută ca fiind una de bun augur, deoarece se credea că aduce gospodarilor un an mai îmbelșugat, liniște, noroc în dragoste și prosperitate.
Legenda Dragobetelui spune că acesta s-a numit inițial Dragomir, cel ce simboliza zeul iubirii, fiind considerat copilul Babei Dochia. Totodată, toți aceia care participau la petrecere în această zi erau feriți de boli, fiind foarte sănătoși. De asemenea, se mai spune că apa de pe fragi avea proprietăți magice.
De la Dragobete, exista obiceiul de a se aprinde în toate zilele prin casă rădăcina de iarbă mare, iar dacă timpul era frumos, fetele și băieții, adunați în cete ieșeau la pădure hăulind și chiuind pentru a culege primele flori de primăvară, ghiocelul și brândușa de primăvară. Dacă vremea era mohorâtă în această zi, dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strângeau, să petreacă, să lege prietenii, să se țină de jocuri și de ghidușii. Atât băieții, cât și fetele au datoria de-a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întregul an. Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care erau deja împreună trebuie să se sărute în această zi. Lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în această zi. În schimb, curățenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor și prospețime. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma. În unele zone ale țării, ajunul Dragobetelui este asemănător cu simbolistica nopții de Bobotează. Fetele tinere, curioase să-și afle ursitul, își pun busuioc sfințit sub pernă, având credința că Drgaobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Valentine's Day (Ziua Îndrăgostiților) - tradiții, obiceiuri, superstiții

Ca în fiecare an, pe 14 februarie, cu mic, cu mare sărbătorim Valentine's Day, sărbătoarea iubirii, o sărbătoare mult aștepatată de cei care se iubesc și cu această ocazie își oferă reciproc multe cadouri.
În mitologia romană, Cupidon, fiul lui Venus, este zeul dragostei, iar imaginea sa este asociată cu Ziua Îndrăgostiţilor. La naştere, Jupiter a vrut să scape de Cupidon, dar mama sa, Venus, l-a ascuns în pădure, unde acesta a învăţat să folosească arcul pe animale, înainte de a-l folosi pentru a lega destinul oamenilor.
Primele momente când ziua de 14 februarie a devenit una care celebrează dragostea se înregistrează în secolul al XIV-lea, când au apărut primele scrieri de dragoste. Convinşi că 14 februarie este ziua în care păsările se adună, englezii încep să trimită bileţele de dragoste pe care le numesc "My Valentine".
În Evul Mediu, de Ziua Îndrăgostiţilor, atât băieţii, cât şi fetele trăgeau la sorţi un nume dintr-un bol pe care trebuia să îl poarte pe mânecă toată săptămâna următoare.
O altă curiozitate despre această zi este din epoca medievală, când femeile consumau alimente considerate "bizare" de Ziua Îndrăgostiţilor, pentru că, potrivit superstiţiilor, le-ar fi ajutat să-şi viseze viitorul soţ.
De asemenea, în fiecare an, de 14 februarie, în casa Julietei, care se află în Verona, Italia, sunt trimise peste 1.000 de scrisori adresate Julietei Capulet, celebra eroină din opera shakespeariană.
De-a lungul timpului, de Ziua Îndrăgostiţilor, au fost dăruite o mulţime de cadouri impresionante. De exemplu, în 1557, Diane de Poitiers a primit din partea lui Henric al II-lea proprietatea regală din Chenonceau. De asemenea, în 1631, împăratul Shâh Jahân a construit Taj Mahal pentru soţia sa, Mumtaz Mahal, care a murit după ce a dat naştere celui de-al 14-lea copil.
Totodată, Ziua Îndrăgostiţilor este momentul pe care sute de mii de persoane îl aleg în fiecare an pentru a cere în căsătorie persoana iubită.
Iată și câteva obiceiuri și tradiții legate de această sărbătoare din întreaga lume.

1. Africa de Sud
În jurul datei de 14 februarie mii de turiști merg în Africa de Sud - unul dintre cele mai romantice locuri din lume, mai ales că are o bogăție de plaje. În unele regiuni, fetele tinere își coseau numele iubiților pe mâneci, obicei care a fost preluat de la un vechi festival roman.

2. India
În această țaraă sărbătoarea a fost adoptată de curând, dar, deși unii sunt încă reticenți, din ce în ce mai multe persoane sunt entuziaste în privința ei. Ca în multe alte țări, oamenii din India sărbătoresc în special printr-un schimb de cadouri și felicitări (adesea virtuale). Febra evenimentului poate fi însă simțită cu câteva săptămâni înainte, datorită ziarelor și televiziunilor în special, care dezvăluie noutățile legate de acesta. Unele magazine sunt decorate cu obiecte care simbolizează dragostea, cum ar fi trandafiri, cupidoni, baloane în formă de inimă, iar în orasele mari au loc chiar concursuri cu această temă.

3. Austria
În această țară nu există tradiții asociate în mod direct cu Valentine's Day, dar mulți băieți au obiceiul de a darui un buchet de flori fetelor iubite.

4. Australia
Cele mai extravagante obiecte din acest stat care simbolizau dragostea acum câteva zeci de ani, și care erau produse în număr mare și destinate vânzării, erau cărțile poștale cu benzi din satin, parfumate și ornate cu flori și scoici.

5. Statele Unite ale Americii
De-a lungul timpului au circulat numeroase modele de cărți poștale și felicitări legate de Ziua Sfântului Valentin, unele dintre ele destul de nepoliticoase. În timpul Războiului Civil American, acestea erau însoțite chiar și de motive patriotice și politice.

6. Marea Britanie
Și aici s-a sărbătorit și se sărbătorește în special prin oferirea de flori, cadouri, obiecte specifice, felicitări. Un obicei mai ieșit din comun însă, respectat în Țara Galilor, era acela de a oferi linguri de lemn sculptate în formă de inimă. De asemenea, erau dăruite și inimi sau chei din lemn, acestea din urmă având semnificația: "Tu îmi deschizi inima". În plus, în unele locuri copiii interpretau cântece care aveau legătură cu această zi, după care primeau bomboane, fructe sau bani.

7. Franța
La un moment dat, în Franța s-a născut o tradiție care a fost abandonată mai tarziu. Mai exact, persoane necăsătorite, tinere și nu numai, ieșeau la ferestre și își alegeau "jumătatea". Dacă băiatul nu era cucerit de fata care îl strigase, o abandonează. Iar femeile care făceau parte din categoria celor părăsite se adunau ulterior într-un loc public și aprindeau un foc în care ardeau fotografii cu băieții "nerecunoscători". La un moment dat însă, ritualul a fost chiar interzis de guvernul francez.

8. Danemarca
Un obicei al danezilor este de a trimite ghiocei presați persoanelor dragi. Totodată, unii băieți scriu o scrisoare cu câteva versuri de dragoste, dar nu o semnează decât cu puncte - câte un punct pentru fiecare literă a prenumelui băiatului. Dacă fata care primește scrisoarea ghicește prenumele, este recompensată cu un ou de Paște, anul următor.

9. Germania
În această țară a devenit un obicei pentru băieții care fac curte fetelor să le ofere acestora un buchet de flori pe 14 februarie. Iar cadourile specifice sunt, ca în multe alte state, în forme care sugereaza o inimă, completate cu diverse mesaje de afecțiune.

10. Italia
Ziua Îndrăgostiților a fost celebrată cândva ca un festival al primăverii, ținut în aer liber; oamenii se adunau în grădini ornamentale pentru a asculta muzică și a recita poezie. În timp însă, acest obicei s-a pierdut.
În Torino mai era și o altă tradiție, și anume ca perechile să își anunțe logodna pe 14 februarie.

11. Japonia
În această țară, Ziua Îndrăgostiților este celebrată la două date: 14 februarie și 14 martie. La prima dată, fetele fac daruri băieților, iar la a doua, care ar fi început să aibă o astfel de semnificație prin 1960, băieții întorc cadourile primite pe 14 februarie. Ciocolata este cel mai popular cadou în Japonia, iar multe femei japoneze cred că cea cumparată nu este o dovadă a dragostei adevărate, astfel că prepara ele ciocolata, pentru a o dărui.

12. Coreea
Și aici exista cele două celebrări însă, pe 14 martie, mulți băieți au obiceiul și de a mărturisi iubitelor dragostea ce le-o poartă, pentru prima dată, ziua aceasta fiind cunoscută sub denumirea de "Ziua Albă". În plus, pentru cei care nu au un partener la acea dată, coreenii au stabilit o altă "sărbătoare", cunoscută ca "Ziua Neagră" - pe 14 aprilie.

13. Scoția
Aici, Ziua Sfântului Valentin este celebrată cu un festival. La acesta participă un număr egal de fete necăsătorite și băieți necăsătoriți, iar fiecare își scrie numele pe un bilețel. Biletele cu numele fetelor sunt apoi puse într-o pălărie, iar cele cu numele băieților într-o altă pălărie. Ulterior, câte o femeie extrage un bilețel din pălăria cu numele băieților și invers. Astfel, cei prezenți formează perechi, sunt schimbate cadouri, se dansează, iar la sfârșit unele cupluri chiar se căsătoresc.

14. Spania
În această țară obiceiurile sunt clasice: partenerii care nu sunt căsătoriți își fac cadouri, iar soții dăruiesc buchete de trandafiri soțiilor.

15. China
Aici, Ziua Îndrăgostiților este sărbătorită în a șaptea zi din luna a șaptea. Seara, fetele pregătesc pepeni și alte fructe ca un fel de ofrandă, înainte de a se ruga pentru un mariaj bun.

16. Taiwan
În acest stat, Ziua Îndrăgostiților este sărbătorită atât pe 14 februarie, cât și în ziua a șaptea din luna a șaptea, după tradiția chineză, ambele zile fiind la fel de importante. Băieții cumpără buchete destul de scumpe de trandafiri, mai ales că aceștia au anumite semnificații, în funcție de culoare și de număr. Spre exemplu, un trandafir roșu înseamnă "o singură dragoste", 99 de trandafiri semnifică "pentru totdeauna", iar 108 trandafiri înseamnă: "căsătorește-te cu mine".

De asemenea, există și câteva superstiții legate de această sărbătoare:
Se spune că dacă în ziua de Sf. Valentin găsești o mănușă, cel a cărui mănușă este îți va fi alesul. Tot astfel, primul nume pe care îl auzi în această zi, va fi purtat de către cel sortit ţie.
Dacă pe de-asupra capului tău zboară o vrabie în această zi, te vei căsători cu un om sărac.
O altă superstiție este: alege o păpădie și suflă peste ea, câte pufuri rămân pe ea, atâția copii vei avea.

Paște - semnificații, obiceiuri, tradiții, superstiții

Paștele reprezintă, alături de sărbătoarea Nașterii Domnului, Crăciunul, una dintre cele mai importante sărbători creștine, plină de tradiții și semnificații străvechi ce s-au păstrat de-a lungul timpului. Această mare sărbătoare aduce cu ea speranța mântuirii oamenilor și a vieții veșnice, prin sacrificiul suprem al lui Iisus Hristos. Astfel, în tradiția ortodoxă, începutul sărbătorii este marcat odată cu postul de 7 săptămâni. O semnificație foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Tot în această zi sfântă de Joi, femeile încep să pregătească pasca și să vopsească ouăle. 

Potrivit tradiției, la miezul nopții, între zilele de sâmbătă și duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor, se spală cu apă curată, își pun haine noi, iau câte o lumânare și pornesc spre biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie și crucea în mână, iese cu lumânarea aprinsă și înconjoară de trei ori biserica, iar când preotul rostește ,,Christos a Înviat!'', toți cei prezenți la liturghia religioasă răspund: ,,Adevărat a Înviat!''Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă și face o cruce pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o păstrează tot restul anului. În această săptămână, înainte de Sfintele Paște, se pot mânca doar bucatele (pasca, pâinea, ouăle roșii, carnea de miel, drobul, sarea și vinul), după ce acestea se sfințesc și după ce fiecare persoană participă la Liturghie. 

În ceea ce privesc obiceiurile, la noi, cel mai cunoscut obicei este cel din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de ,,stropit''. Conform acestui obicei, preluat de la maghiari, băieții merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum ,,ca să nu se veștejească''. 

Un frumos obicei se păstrează în Maramureș, în zona Lăpușului, unde dimineața, în prima zi de Paști, copiii merg la prieteni și la vecini să le anunțe Învierea Domnului. La plecare, gazda dăruiește fiecărui copil un ou roșu, după care le mulțumește gazdei și le urează ,,Sărbători fericite!''

La Călărași, la slujba de Înviere, credincioșii aduc în coșul pascal, pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonac și cocoși albi. Cocoșii albi fiind crescuți anume pentru împlinirea acestor tradiții. Ei vestesc miezul nopții: datina din străbuni ne spune că, atunci când cocoșii cântă, Hristos a Înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoș cântă primul. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.

În Belgia, copiii urmăresc să-l vadă pe bătrânul ce zboară până la Roma, pentru a le aduce ouă de la Papa. 

În Bulgaria, există obiceiul ca, în ziua de Paște, fiecare membru al familiei aruncă oul de la unul la celălalt. Cel care ajunge la finalul jocului cu oul întreg, este cel care va avea cel mai mare succes în acest an. Tot la bulgari există un alt obicei: cea mai în vârstă femeie din familie să mângâie obrajii copiilor cu primul ou vopsit, astfel ei fiind fericiți și sănătoși tot anul. 

În China, ouăle de Paște sunt considerate sacre, adevărate simboluri ale fertilității și primăverii.

În Franța, în dimineața Paștelui, se bat clopotele în semn că Domnul a Înviat. La auzul clopotelor, oamenii se îmbrățișează în semn de bucurie. La trezire, copiii caută prin camere sau prin grădini ouăle ascunse de părinții lor, iar cel care va găsi mai multe, va avea noroc. 

În unele zone din Germania, de Paște, se ard brazii care au fost împodobiți de Crăciun. Focul se face într-un loc special ales, întrucât flăcările acestuia vor alunga ultimele semne ale iernii și vor face loc primăverii.

Paștele este sărbătorit până și în Hawaii, unde oamenii credeau în trecut, că lumea a fost creată dintr-un ou uriaș, gălbenușul simbolizând, de fapt, soarele. Când oul a fost spart, micile bucățele împrăștiate reprezintă, de fapt, insulele din Hawaii. 

În Polonia există obiceiul udatului. Oamenii aruncau cu apă unii pe alții pentru a fi sănătoși. 

Credințe și Superstiții de Paște

- La Înviere este bine să te îmbraci cu haine noi, întrucât, acestea, la fel ca apa, au un rol de purificare

- În ziua de Paști nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă și te va prinde ploaia ori de câte ori vei vrea să lucrezi câmpul

- Lumânarea de Înviere trebuie păstrată în casă și aprinsă în caz de bială, calamități naturale, supărări

- În dimineața Paștelui, e bine să privești prima dată într-o cofa cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea bună în restul anului

- În ziua de Paști, nu se mănâncă oul cu sare, deoarece se spune că vei transpira tot anul

- Pasca, crucea de pe ea sau anafura sunt considerate ca leac, de aceea se păstrează bucăți din ele peste veac

- Cocoșul, sfințit de Paști se credea a fi o sursă de belșug, sănătate și dragoste

- La masa de Paști e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi pește și pasăre, pentru a fi sprinteni precum peștele și ușor ca pasărea

Cu cine ciocnești ouăle vopsite în ziua de Paști, te vei întâlni în lumea cealaltă

- Dacă păstrezi un ou roșu 40 de zile după Paști și nu se strică, vei avea noroc tot anul

- De Paști se așează o bucățică de fier sub prag, ca o protecție pentru casă

- Copiii născuți de Paști sunt binecuvântați având o viață luminată și presărată cu noroc toată viața

- Dacă prima persoană care-ți intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul

De Paști, există, de asemenea, credința că cerurile se deschid, permițând sufletelor celor morți să se întoarcă acasă, pentru a-și proteja rudele dragi

- se spune că cei ce mor în duminica de Paști sunt scutiți de judecata divină, sufletele lor ajungând direct în Rai

Legenda ouălor roșii și legenda iepurașului de Paște

Cea mai cunoscută legendă este cea a Maicii Domnului care a așezat un coș la poalele crucii pe care era răstignit Iisus. Sângele Domnului a curs pe ouăle albe și le-a înroșit. O altă legendă povestește despre o credincioasă care se afla la târg încercând să vândă un coș cu ouă și care se târguia cu mușterii. La un moment dat, aceasta a spus: ,,Nu credeți?'' Veți crede când se vor înroși aceste ouă.Iar ouăle s-au înroșit.''

O altă variantă a legendei este că, atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, pietrele care-l atingeau s-au transformat în ouă roșii.

Cu mulți, foarte mulți ani în urmă, într-o poieniță dintr-o frumoasă pădure plină de animăluțe a apărut o pasăre. Această pasăre era deosebit de frumoasă, cu penele în toate culorile curcubeului și cu triluri angelice, cum nu se auziseră mai frumoase. Glasul ei era atât de cristalin, încât până și vântul se oprea, pentru a strânge minunatele triluri, ca să le poarte mai apoi printre frunze și flori prin toată pădurea, cât mai departe de lume.
Nimeni nu știa de unde a venit această pasăre și cât avea să rămână în acea poieniță, însă toate animăluțele din pădure o iubeau pentru că le încânta în fiecare zi cu cântecele ei fermecătaore. Frumoasa făptură și-a făcut cuib în mijlocul poieniței, în scorbura celui mai vechi copac. Acolo își ducea ea traiul, cântând în fiecare zi, de dimineața până seara, strângând în jurul copacului o mulțime de animale venite de departe să o asculte. Animalele erau deosebit de încântate de trilurile păsării. Așa decurgea fiecare zi în pădurice de când se instalase pasărea măiastră. Iarna tocmai trecuse și zilele cu soare erau tot mai dese, prilej de bucurie pentru întreaga pădure și de cântec pentru misterioasa pasăre. Însă, într-o zi, nimeni nu știe cum și când exact, animalele pădurii au găsit pasărea frumos colorată căzută lângă bătrânul copac, rănită, scoțând gemete de durere ...gata să moară! Speriate că s-ar putea întâmpla ce era mai rău, toate animăluțele au dat fuga la templul Zeiței Lunii, Eostre, rugându-se fiecare ca aceasta să facă o minune și să salveze măiastra pasăre. Eostre le-a auzit ruga și a coborât să vadă ce poate face și tare s-a mai întristat zeița! Dacă ar fi avut puteri tămăduitoare, ar fi vindecat-o pe loc. A îngrijit această pasăre cum s-a priceput ea mai bine. În fiecare zi îi spăla rănile și îi dădea să mănânce din mâncarea zeilor. Și, minune, după un timp, pasărea a început să prindă puteri. Zeița s-a bucurat nespus. După alte câteva zile, pasărea era complet refăcută. Atunci a luat-o și a aruncat-o spre cer. Dar pasărea a căzut la picioarele zeiței, pentru că nu mai putea să zboare. Fusese salvată, dar o așteptau alte primejdii: animalele înfometate ale pădurii.
Zeița a înțeles acest lucru și a transformat pasărea în iepuroaică. Nu mai putea zbura, în schimb se putea salva alergând foarte repede. Iepuroaica și-a păstrat însă obiceiul de a face ouă. Și, astfel, de atunci, în semn de mulțumire, în fiecare primăvară, când are loc echinocțiul, Iepurașul îi duce Zeiței Lunii un dar constând în ouăle sale pe care le pictează în culorile curcubeului. Și pentru că iepurașul este o ființă iubitoare, s-a gândit să împartă frumoasele sale ouă și alte daruri celor necăjiți și copiilor care au fost cuminți și care fac fapte bune.
Astfel, în fiecare an Iepurașul vine cu mici daruri pentru copii, lasă ouăle pe masa de Paște sau le ascunde în grădină printre flori ori le așează frumos în cuiburile ce sunt pregătite special pentru el. Și, fiindcă iubește copiii, Iepurașul aduce special pentru aceștia ouă din ciocolată și alte surprize, sperând ca și în anul ce vine să fie la fel de cuminți.
Iepurașul anunță venirea vremurilor frumoase, calde, reînvierea naturii, aduce noroc, bucurie, bogăție și mesajul creștin al Învierii lui Hristos.   

Martie, mărțișor. Semnificație, obiceiuri, tradiții și superstiții

Mărțișorul este oferit ca simbol al sosirii primăverii. Obiceiul mărțișorului este, de fapt, o secvență dintr-un scenariu, ritual de înnoire a timpului și anului, primăvara. Mărțișorul, dăruit celor dragi de 1 martie, simbolizează iarna și vara, dar și speranța totodată. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an și se celebra sărbătoarea ,,Matronalia'', la care se desfășurau serbările lui Marte, zeul forțelor naturii, al primăverii și-al agriculturii. An de an, de 1 martie ne recăpătăm speranța, optimismul, credința în mai bine și sporul în toate. Martie este momentul în care oamenii încep să caute primul ghiocel, ca semn al venirii cu adevărat a primăverii. Acum, frigul începe să se împletească cu razele soarelui, întunericul cu lumina și după o iarnă grea cu omăt mare, învinge viața, primăvara, soarele.

Probabil că puțini dintre noi cunosc povestea mărțișorului ori s-au întrebat ce simbolizează și de unde a pornit obiceiul ,,purtatului mărțișorului''...
Semnificația lui a rămas aceeași de-a lungul timpului, doar forma acestuia s-a schimbat în timp. La început, mărțișorul era simbolizat printr-o monedă, iar mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu, vopsite în alb și roșu, înșirate pe o ață. Acum, mărgelele frumos colorate, ceramica și florile le-au luat locul.
1 Martie, o zi ce zburdă pe aripi de primăvară, pictată în simboluri și alintată de gingășia ghioceilor. O zi în care bucuria, iubirea, norocul se strecoară prin firul alb-roșu, ce reprezintă firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca pe munte cu oile. În tradiție, se aseamănă cu firul vieții omului, stăpânit la naștere de ursitoare. Arghezi îl definea drept ,,sărutare și podoabă''. Fie că e trifoi cu patru foi, coșar, inimioară sau potcoavă, se poartă până când înfloresc cireșii sau trandafirii. Și atunci nu se aruncă, ci se leagă de un pom înflorit, ca să ne aducă tot binele din lume.

Povestea mărțișorului:
Iată povestea mărțișorului: ,,Odată, soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit și l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniță. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulți dintre pământeni l-au condus și i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu și să elibereze soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. A găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi, până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul elibera Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind și bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, apăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până și ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Murise. De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași: unul alb și altul roșu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați. Roșul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

Câteva superstiții legate de această lună:
Luna martie a născut de-a lungul timpului multe superstiții, mai ales despre vreme. Astfel, se zice că, dacă în luna martie bat vânturi, luna mai va fi mai frumoasă, dacă în luna martie tună și fulgeră, atunci anul va fi unul mănos. Dacă în Martie nu poți semăna ovăzul de ploi multe, nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe sau dacă va cânta cucul în această lună, anul va fi bogat. În această lună se culeg primele flori de primăvară bune de leac, dar mai ales se fac pregătiri pentru ritualurile de magie de peste an: se culege urzică, cea dintâi buruiană care te scapă de boală și iarbă-mare, iar șarpele prins în Martie este descântător și fermecător. Mai există superstiția că dacă cineva are ,,guturan'' (răceală, guturai) în martie, va fi sănătos peste an. O altă superstiție ne spune că dacă vremea este rea în aceste zile ale Babelor, înseamnă că Baba Dochia își scutură cojoacele. Ziua de 9 Martie este numită și Ziua Șarpelui, zi care înseamnă și activizarea practicilor vrăjitorești, ea mai este numită în popor Drăgostitele. Superstiția mai spune cine lucrează în această zi, va muri de veninul șarpelui sau cine nu ține această sărbătoare zace 40 de zile. Împotriva înnecului, superstiția spune că e bine să mănânci 40 de chitici (peștișori) în ziua de mucenici.
Pe 25 martie, când se sărbătoresc Blagoveșteniile, Buna Vestire, dar și Ziua Cucului, nimeni nu trebuie să se certe, că e de rău; să nu mai pui mâna pe ouă și pe cloște, deoarece puii vor ieși strâmbi și urâți.  

Halloween - origine, tradiție și obiceiuri

Originea sărbătorii, tradiții și obiceiuri

Halloween-ul este o sărbătoare de origine celtică, preluată azi de multe popoare din lumea occidentală, răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din SUA. De-a lungul secolelor, această sărbătoare s-a răspândit și la alte civilizații. Astfel, în Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celți era festivalul Samhain, iar la creștini era Sărbătoarea Tuturor Sfinților. Vechii celți credeau că, în acea zi, spiritele rele își făceau apariția. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. De asemenea, în Scoția, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb, cu fețele acoperite sau înnegrite. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, numită Sărbătoarea Tuturor Sfinților, așa-numita ,,Hallowmas’’ sau ,,All Hallows’’. Cu această ocazie, copiii erau mascați în vrăjitori, mumii sau alte personaje înfricoșătoare și colindă din casă în casă, întrebând ,,Trick or Treat’’ (Păcăleală sau Dulciuri).

Referitor la tradiții și obiceiuri, sculptarea dovleacului, acel ,,jack-o’-lantern’’, provine din obiceiul de modelare a unor napi sau dovleci pentru luminarea sufletelor din purgatoriu.

Costumele de Halloween înfățișează figuri supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli.

Totodată, imaginile specifice acestei sărbători provin din obiceiurile naționale, din operele literare de ficțiune gotică și horror sau din filmele horror clasice, precum Frankenstein, Dracula, Mumia, etc. Elemente ale toamnei, cum ar fi: dovlecii, cocenii de porumb și sperietorile de ciori sunt și ele omniprezente în casele celor care sărbătoresc Halloween-ul.

Dintre temele folosite de copii în compunerile lor despre  Halloween, se numără și tema morții. răului și ocultului, sau monștri legendari.

Culorile reprezentative care definesc această sărbătoare sunt: portocaliul și negrul

De Halloween sau ,,Mischef Night’’, în unele părți ale Regatului Unit oamenii obișnuiesc să-și scoată ușile din balamale. Legenda spune că pentru a fi feriți de spiritele rele, ușa ar trebui aruncată într-un iaz.

Mâncăruri asociate  Halloween-ului:

·      *  Barmbrack (o prăjitură ușoară cu fructe, în care era introdus un inel, o monedă sau alte ,,surprize’’ , Irlanda)

·       * Caramele (Marea Britanie)

·       * Măr caramelizat/glazurat (Marea Britanie și Irlanda)

·       * Porumb caramelizat

·       * Colcannon (Irlanda)

·       * Bomboane în formă de cranii, dovleci, lilieci, viermi, etc.

·       * Dovleac, plăcintă de dovleac, pâine de dovleac

·       * Semințe de dovleac prăjite

·       * Porumb dulce prăjit

·       *   Prăjituri Soul