SECŢIA PENTRU COPII ŞI TINERET

A
BIBLIOTECII JUDEŢENE ,,GHEORGHE ŞINCAI'' ORADEA

Bun venit!

Dragii noştri cititori,

Dorim să împărtăşim cu voi lucruri cât mai bune, experienţe noi şi plăcute. Încercăm să vă oferim informaţii pe care nu le găsiţi în altă parte şi care vă privesc în mod direct. Credem că o să vă placă şi vă încurajăm să luaţi legătura cu noi.

Informaţii zilnice

Pentru a efectua prelungiri ale termenelor de împrumut pentru carte, formaţi numărul de telefon 0359 800363, tasta 2 sau scrieţi-ne un e-mail la adresa sectiatineret_prelungiri_somatii@yahoo.com

marți, 21 decembrie 2021

Cronicile Crăciunului, de John Townsend



Cu ocazia apropierii Crăciunului, vă propun spre lecturare o carte frumos ilustrată, pentru copii, a autorului american de autoajutorare, consultant de afaceri și psiholog John Townsend. El a scris de-a lungul vieții peste 300 de cărți pentru copii de toate vârstele. După mulți ani de predat și povestit la școală, are ambiție și vrea să devină următorul Moș Crăciun. Până acum nu a reușit nici să ridice o sanie de la sol, nici să-și crească o barbă mare și stufoasă. Dar niciodată nu e prea târziu!

Totodată, el dedică această carte tuturor copiilor care se află în spital de Crăciun.

În această carte, intitulată ,,Cronicile Crăciunului'', John Townsend ne amintește de renii pofticioși ai moșului, de spiridușii magici, de urșii polari prietenoși, tot felul de boroboațe și o sumedenie de aventuri hazlii!

Vă invit, dragi copii, să descoperiți în fiecare zi a acestei luni (decembrie) o aventură interesantă și plină de umor a lui Moș Crăciun și a prietenilor care îl ajută să ducă daruri celor care îl așteaptă nerăbdători. 

Lectură plăcută!


Crăciunul - sărbătoarea nașterii Domnului

 



Vine Crăciunul! Pentru cei mai mulți dintre noi, sărbătorile sunt un prilej de bucurie, întrucât Crăciunul este pentru copii cea mai așteptată sărbătoare. Și pe măsură ce creștem, îi descoperim sfințenia și veșnicia. Colindele, bradul cu steaua în vârf, steaua care nu se stinge niciodată, vestind marea bucurie și taina îmbelșugată: Nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Și colindele care ne umplu inimile și ni-L aduc pe Pruncul Ceresc în casă. ,,O, ce veste minunată'' și ,,Florile dalbe'', binecunoscutele colinde ne umplu casele de lumină, de blândețe și pace. 

Sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul, este cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare a creștinătății, de mare încărcătură sufletească, ce ne aduce în suflet multă bucurie prilejuită de atâtea datini și obiceiuri. Totuși, pentru copii, această sărbătoare vine cu o serie de nedumeriri și frământări din partea copiilor. De ce se numește Crăciun? Ce s-a întâmplat la Nașterea Domnului? De ce împodobim brăduți? De ce vine Moș Crăciun cu cadouri? De ce cântăm colinde? Și câte și mai câte ...

La serbările organizate în grădinițe și în școli, cu ocazia sărbătoririi Crăciunului, în costume specifice, copiii interpretează cu măiestrie și bucurie roluri din scenete ce au la bază obiceiuri și tradiții populare. Astfel, prin intermediul lor, copiii își amplifică trăirile afective, dau frâu liber imaginației, acestea constituind momente de neuitat din viața fiecăruia, copil și adult.   

Vom încerca să trecem în revistă numeroase tradiții românești (și sunt multe, căci vorba aceea, ,,câte bordeie, atâtea obiceie''), oferind locul de cinste Nașterii Domnului. Să ne bucurăm cu toții de această sărbătoare, începutul mântuirii noastre. Să ne bucurăm de frumoasele noastre obiceiuri care împodobesc sărbătoarea creștină nu atât material, cât și duhovnicește, prin evlavia și bucuria din care s-a născut. Și să nu uităm că, dacă noi împodobim sărbătoarea cu lumini și culori, decoruri și daruri, Dumnezeu o împodobește cu lumina Dumnezeirii și cu lumina îngerilor Săi, care înconjoară un Prunc Sfânt așezat într-o iesle săracă și o Mamă Fecioară ...


Surse: Pascu, Ana - Tradiții legate de nașterea Domnului: o poveste despre Pruncul - Dumnezeu, editura Meteor Publishing, București, 2017;

Bal, Delia - Crăciunul copiilor: între tradițional și modern, editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007           

sâmbătă, 4 decembrie 2021

Recomandări de lectură

 














Dragi copii, mai sunt 20 de zile până la Crăciun, iar în întâmpinarea acestei frumoase și sfinte sărbători de iarnă, vă invit să citiți două cărți interesante, frumos ilustrate având ca tematică Crăciunul, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

Prima carte, pe care am ales-o cu drag pentru voi, copiii se numește ,,Ne pregătim de Crăciun!'' și este scrisă de autoarea de origine germană Sandra Grimm, care de-a lungul vieții ei a scris povești colorate, lungi, amuzante, scurte, palpitante, frumoase care îți dau fiori, pentru copiii mici și mai măricei deopotrivă. Această carte cuprinde trei povești de Crăciun, ilustrate cu pricepere și migală, incluzând și o selecție de colinde cunoscute. Iată ingredientele secrete care îi pregătesc pe copii să intre în atmosfera magică a Sărbătorilor de iarnă! 

Mai e puțin și vine Crăciunul! Prințesa Maria e tare nerăbdătoare și deja a început pregătirile. În ajutor îi sar spiridușii. Însă vine și rândul ei să primească un cadou unic ... În fiecare dimineață Cristian așteaptă cu nerăbdare cadoul de la bunica. Însă Cristian are parte de o surpriză cu totul și cu totul specială....

Când se trezește într-o dimineață, Magda observă că totul strălucește în jur. Chiar și borcanul cu dulceață are sclipici! Magda are parte de o experiență unică. 




A doua carte, de data acesta pentru cei mari, se intitulează ,,Crăciunozaurul și vrăjitoarea iarnă'', scrisă de scriitorul britanic Tom Fletcher și este, totodată, dedicată părinților săi cărora le spune: ,,Vă mulțumesc că faceți mereu Crăciunul magic.'' Este o carte ce ne trimite într-o aventură captivantă și este, de asemenea, o celebrare a prieteniei și a dragostei pentru familie.

Magia este pe cale să pună din nou stăpânire pe viața lui William Trundle. Hai să ne întoarcem la Polul Nord, unde ne așteaptă:

Însăși William Trundle, cel care iubește dinozaurii.

Brenda Payne, care era obraznică din cale-afară, dar acum s-a cumințit.

Pamela Payne, mama Brendei, care i-a promis că se va strădui să-i placă Crăciunul, anul ăsta.

Bob Trundle, tatăl lui William, care iubește în continuare Crăciunul.

Crăciunozaurul - unicul și irepetabilul, cel aproape dispărut de pa fața pământului, zburătorul, mugitorul, prietenosul, cel mai grozav dinozaur, care trage mândru sania pentru ...

Moș Crăciun - cel mai magic masiv, cel mai masiv magic om din univers, omul care străbate lumea în lung și-n lat ducând cadouri în Ajunul Crăciunului, mulțumită unei vrăjitoare...

Spiridușii lui Moș Crăciun - cei cu vervă, cei cu vers, cei mai iuți din univers ...

Barry Payne - stați cu ochii pe tipul ăsta cu nasul pe sus, ar putea aduce necazuri în viitor ...

Vrăjitoarea Iarnă - mai bătrână decât timpul și totuși la fel de tânără ca ziua de mâine, glacială, misterioasă, magică, ea are puterea de a îngheța până și timpul.

Iar când William află că soarta Crăciunului atârnă de-un fir de păr, el și Crăciunozaurul trebuie să își riște viețile ca să-l salveze ...


Povestea lui Moș Crăciun, personajul îndrăgit al copiilor



Pentru cei mici, dar și pentru cei mari, personajul preferat și îndrăgit este nimeni altul decât Moș Crăciun. 
Povestea lui Moș Crăciun ne spune că acesta a trăit cu mult timp în urmă, într-un loc numit Asia Mică, iar numele său adevărat era Nicolae. Părinții lui Nicolae au murit când el era încă un adolescent. Drept moștenire, părinții i-au lăsat o avere impresionantă care, peste noapte, l-au transformat într-un tânăr foarte bogat. Rămas singur, Nicolae a plecat să locuiască împreună cu unchiul său care era preot. 
Într-o zi, Nicolae a auzit despre un om care-și pierduse toți banii și omul acela avea trei fiice de măritat, însă în acele vremuri, fiecare fată ajunsă la vârsta măritișului trebuia să aibă bani mulți pentru a se putea căsători. Dar problema era că tatăl și cele trei fete erau atât de săraci, încât nu aveau nici ce să mănânce. Fetele erau foarte triste, nu își puteau întemeia propriile lor familii, urmând să fie vândute ca sclave pentru a putea trăi. 
Cu o noapte înainte să fie vândută ca sclavă, fiica cea mare și-a spălat ciorapii și i-a pus în fața focului să se usuce. Apoi tatăl și celelalte trei surori s-au dus la culcare. Dimineața când s-a trezit, fiica cea mare a văzut un nod la ciorapi și, uitându-se mai cu băgare de seamă, a găsit un săculeț greu, plin cu bănuți de aur, suficienți pentru a-i scoate din sărăcia în care se aflau și de a-i asigura zestrea necesară pentru a se putea căsători. 
Dimineața următoare au găsit un alt săculeț cu bănuți de aur. Văzând toate astea, tatăl fetelor și-a pus în gând să stea treaz pentru a vedea cine le ajută pe fete. De oboseală, tatăl fetelor a ațipit, dar deodată, un clinchet ca și când un alt săculeț cu bani a căzut pe podea, l-a trezit. A sărit imediat și a fugit afară după el ,și ce să vezi .... era chiar Nicolae, tânărul care locuia cu unchiul său. Tatăl i-a mulțumit tânărului, iar acesta i-a zis să-i mulțumească Domnului că rugăciunile lui au fost ascultate. Și l-a rugat pe tatăl fetelor să nu spună nimănui despre întâlnirea cu el. 
Minunile nu s-au oprit. Nicolae a continuat să-și ajute semenii, dar întotdeauna o făcea în secret. Nu își dorea atenție sau mulțumiri. Anii au trecut, iar Nicolae a fost ales episcop, iar după cum bine știm, episcopii au grijă de semenii lor așa cum păstorii au grijă de oile lor. Așa și el, întotdeauna i-a ajutat pe cei săraci și i-a învățat pe oameni și pe copii să-l iubească pe Domnul și să aibă grijă unii de alții. 
Toată lumea l-a iubit pe Nicolae. Iar după ce a murit, poveștile despre binele și lucrurile bune pe care Nicolae le-a făcut, au ajuns în fiecare colțișor al lumii. Unele povestiri vorbeau despre grija lui deosebită pentru copii, pe care i-a ajutat și protejat atunci când aceștia se aflau în pericol, necaz, suferință. Astfel, putem spune că Nicolae este un exemplu de cum ar trebui să fim cu toții. De aceea, el a devenit sfânt. 
Aceasta a fost povestea lui Moș Nicolae, cel drag și bun. 


Sursa: https://unica.md/mama-si-copilul/povestea-lui-mos-craciun-pe-intelesul-copiilor/  

joi, 28 octombrie 2021

Povești cu căpcăuni și vrăjitoare. 50 de basme și legende din lumea întreagă, de Angela McAllister

 



Autoarea americană Angela McAllister, ne propune cu ocazia apropierii sărbătorilor de Halloween o carte interesantă pentru copii intitulată ,,Povești cu căpcăuni și vrăjitoare. 50 de basme și legende din lumea întreagă''. Fantome, căpcăuni, vrăjitoare, goblini, strigoi - pregătiți-vă să descoperiți o lume întreagă de personaje supranaturale, într-o superbă carte-cadou numai bună de citit de Halloween sau în nopțile cu lună plină! 50 de povești adunate de pe toate continentele îți aduc mai aproape făpturile legendare care, de-a lungul timpului, au înflăcărat imaginația oamenilor: frumoasa Vasilisa și înfricoșătoarea Baba Iaga din Rusia, grozavul Prinț Șarpe din India, fiorosul cal-de-apă din Scoția, fantomatica Doamnă de Gheață din Japonia. 
Minunatele desene ale ilustratoarei Mădălina Andronic dau culoare poveștilor și le adâncesc misterul.









Binecunoscutul autor britanic de cărți cu personajul controversat Sherlock Holmes, pentru adolescenți, Andrew Lane, ne invită într-o aventură plină de mister în cele două cărți ale sale intitulate ,,Tânărul Sherlock Holmes. Gheața neagră'', precum și ,,Tânărul Sherlock Holmes. Norul morții''. Pasiunea lui pentru romanele lui Sir Arthur Connan Doyle și ambiția de a crea un portret autentic al tânărului Sherlock au dus la reinventarea faimosului personaj într-o serie de cărți dedicate copiilor. 
Anul 1868. Tânărul Sherlock Holmes are paisprezece ani. Fiu de ofițer în armata britanică, el studiază într-un internat, exersează bunele maniere și primește o educație clasică. Dar lucrurile iau o întorsătură cu totul nouă când este trimis să-și petreacă vara în casa de la țară a unchiului său, în Hampshire. Acolo, tânărul Sherlock intră într-o aventură teribilă, cu morți suspecte, răpiri, incendii, spionaj, un complot bine ticluit și un personaj malefic cu intenții criminale. Va fi primul mister dezlegat de cel care va deveni cel mai celebru detectiv al tuturor timpurilor.

In această nouă aventură, Sherlock trebuie să-și pună strălucitoarea intuiție în slujba fratelui său mai mare, Mycroft .... Suspect într-un caz de crimă, acesta riscă să ajungă la închisoare. Pentru a-i dovedi nevinovăția, tânărul detectiv călătorește la Moscova, pe urmele singurei piste pe care o are la dispoziție pentru a-l descoperi pe adevăratul criminal înainte de a fi prea târziu. 

Crezi că-l cunoști? Gândește-te mai bine!


 

Halloween - pe înțelesul copiilor. Simboluri

 


Halloween-ul este o sărbătoare cu vechi tradiții, fiind celebrată în fiecare an, pe data de 31 octombrie și este, totodată, o ocazie bună de distracție, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Această sărbătoare urmărește alungarea spiritelor rele despre care se spune că aduc stricăciuni recoltelor. Copiii se costumează și merg din casă în casă, cerând dulciuri, iar celor aflați în casă și care nu s-au pregătit din timp cu așa ceva, gălăgioșii le va face o farsă. 

Tradiția merge în urmă, însă, până în vremea celților, un popor care era încredințat că morții se întorceau pentru a cere de mâncare. Morții puteau arunca un descântec sau un blestem pe vecie asupra acelora care nu le dădeau de mâncare. 

După cum povestește legenda, unuia pe nume Jack i-a fost interzisă intrarea în Rai, cât și cea în Iad. Din pricina aceasta a și început să bântuie prin orașul în care trăise, ducând cu el un felinar și căutând un loc în care să se odihnească. De-aici și tradiția bostanului cu o lumânare aprinsă în interior. 
Tot în noaptea de Halloween, stafiile vizitează casele fostelor lor familii. Cei de la țară obișnuiesc să pună câte o lumânare aprinsă pentru fiecare dintre cei care au trecut în lumea de dincolo.

Simboluri de Halloween

Pe lângă dovlecii cu lumânări, costumele și măștile înfricoșătoare, Halloween-ul e plin de multe alte simboluri. Se spune că fiecare casă trebuie să fie decorată cu sperietori și coceni de porumb pentru a alunga spiritele rele.

Luna plină este locul în care sufletele se retrag, iar serile cu lună plină reprezintă momentul ideal pentru poveștile de groază cu vârcolaci, vrăjitoare, vampiri, păianjeni uriași, etc. 

Liliecii sunt simboluri ale acestei sărbători, întrucât trăiesc în locuri izolate, departe de ochii oamenilor. De asemenea, se spune că și vrăjitoarele se transformă în aceste creaturi ale nopții pentru a se deplasa mai mult și mai repede și pentru a face rău.

Pisica neagră apare și ea ca simbol al Halloween-ului. Această pisică neagră simte energiile pozitive sau negative, iar spiritul celui care în noaptea de Halloween o întâlnește, se va reîncarna în pisică, ea făcând astfel trecerea între viață și moarte.

Cu toate acestea, putem afirma faptul că Halloween-ul rămâne, în cele din urmă, o sărbătaore a copilăriei, a basmelor, a imaginației și bucuriei inocente.


Surse: Caută în cartea terorii, Francisca Valiente, Editura Girasol, București, 2009
https://www.qbebe.ro/psihologie/jocuri_si_activitati/halloween_sarbatoarea_unei_copilarii_fericite

miercuri, 20 octombrie 2021

Portret literar - Edmondo de Amicis, Silvia Kerim

 





Cine a fost Edmondo de Amicis?







Scriitorul italian, cunoscut pentru romanul ,,Cuore, inimă de copil’’, cartea copilăriei noastre, s-a născut pe 21 octombrie 1846, la Oneglia în Italia și s-a stins din viață pe data de 11 martie 1908, la Liguria, fiind de-a lungul vieții renumit scriitor de cărți pentru copii, jurnalist și pedagog italian. Avea 62 de ani, iar ultimii lui ani au fost marcați de moartea mamei sale și de conflictele avute cu soția sa. 

Edmondo de Amicis provine dintr-o familie de mici burghezi, tatăl fiind un funcționar. Studiază la Cuneo, apoi pleacă în 1862 în Turin, capitala regatului italian, pentru a-și urma studiile superioare. La 16 ani, intră la Academia Militară din Modena, devenind ofițer în armată. 



Cum a devenit De Amicis scriitor?

Mai târziu, stabilindu-se la Florența a scris primele schițe ce aveau ca model experiența sa de pe front. Părăsește definitiv armata în 1871 pentru a se consacra scrisului. Scrie numeroase cărți de călătorie, povestiri pentru copii și poezii. Cea mai importantă lucrare a sa este însă ,,Cuore, inimă de copil’’, o poveste sentimentală scrisă sub forma unui jurnal al unui școlar. Cartea a fost publicată în anul 1886 și tradusă în peste 200 de limbi. Cartea, bogată în valori morale, reutilizează miturile din jurul Renașterii italiene și face elogiul creației Italiei în deceniile anterioare.

,,Această carte e, mai cu seamă, închinată copiilor din școlile primare, care sunt în vârstă de la nouă până la treisprezece ani; ea s-ar putea intitula: Istoria unui an de școală, scrisă de un elev din clasa a III-a al unei școli orășenești din Italia.

Când spunem că e scrisă de un elev din clasa a III-a, nu voim să zicem că el a scris-o întocmai cum este aici tipărită. Dânsul însemna zi cu zi într-un caiet, după cum se pricepea, tot ce văzuse, simțise, cugetase: în școală și afară din școală; iar la sfârșitul anului, tatăl său scrie aceste pagini după notele lui, silindu-se a nu schimba nimic din gânduri, ci a păstra, pe cât se poate, cuvintele fiului său. 

Patru ani în urmă, acesta fiind în gimnaziu, își reciti manuscrisul și mai adăuga prin el câte ceva de la sine, folosindu-se de amintirile sale încă vii, despre persoanele și faptele din trecut. 

Acum, copii, citiți și voi această carte, și trag nădejde că veți fi mulțumiți, ba chiar cred că vă va fi de folos.’’






Prin ce se remarcă opera scriitorului?

Scriitorul nu și-a lăsat deoparte vocația de pedagog în niciunul dintre romanele scrise, nici măcar atunci când tema centrală era iubirea. 

Dintre alte opere amintim: ,,Viața militară’’, ,,Amintiri din Londra’’, ,,Romanul unui învățător’’, ,,Căruța tuturor’’. 

Scriitorul afirma cu tărie că ,,Educația unui popor se judecă după ținuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă ești sigur că o vei găsi ți în casă. Soarta multor oameni a atârnat de faptul că în casa părinților lor a fost sau nu o bibliotecă. Casa fără cărți e o casă fără demnitate. 

Iată un citat din cartea preferată a copilăriei sale – Cuore, inimă de copil- un volum inimitabil, plin de sfaturi bune care cultivă dragostea pentru părinți, pentru propria țară, pentru orice om necăjit.

,,Da, dragul meu Enrico, bine zicea mama, că ţi-e grea cartea! Văd că nu mergi la şcoală cu toată inima, cum mi-ar plăcea mie; şi-mi pare rău! Nu ştii cât de urâtă şi lungă ar fi toată ziua dacă n-ai merge la şcoală! După o săptămână, dezgustat de lenevia ta, n-ai să ştii ce să te faci de urât şi cum să te mai rogi de noi să te trimitem iar la şcoală. Toată lumea învaţă acum, fătul meu! Uită-te la meseriaşii care se duc la şcoală seara, după ce au muncit ziua întreagă; uită-te la femeile şi fetele din popor, care se duc să înveţe duminica, după ce au lucrat toată săptămâna; uită-te la soldaţii care-şi iau cărţile şi caietele în mână, când se întorc de la exerciţii zdrobiţi de osteneală. Gândeşte-te la copiii muţi, la cei orbi, căci şi ei învaţă. Puşcăriaşii chiar, sunt siliţi să înveţe, să citească şi să scrie. Închipuieşte-ţi că dimineaţa, când ieşi de acasă, aici, în oraşul tău, alţi treizeci de mii de băieţi se duc, ca şi tine, să se închidă, vreme de trei ceasuri, într-o clasă, ca să înveţe. Mai mult! Gândeşte-te la sumedenia de copii care, aproape în aceeaşi oră, merg la şcoală în toate ţările din lume. Urmăreşte-i cu închipuirea cum se duc, străbătând potecile satelor, străzile zgomotoase ale oraşelor, mergând de-a lungul mărilor şi al lacurilor, când sub arşiţa unui soare dogoritor, când prin negură; în bărci, prin ţările străbătute de canaturi; călări, prin câmpiile întinse; cu sania, prin ţinuturile troienite de zăpadă; prin văi şi pe dealuri; prin păduri şi pâraie, suindu-se pe cărările singuratice ale munţilor; singuri sau mai mulţi împreună, toţi cu cărţile în mână îmbrăcaţi în mii de feluri, vorbind mii de limbi; din cele din urmă şcoli ale Rusiei, ca şi pierdute prin zăpezi, până la şcolile Arabiei umbrite de palmieri. Mii şi milioane, toţi merg să înveţe, într-o sută de chipuri deosebite, cam aceleaşi lucruri. Închipuieşte-ţi acel furnicar de copii a o sută de popoare, acea nemărginită mişcare din care faci şi tu parte, şi gândeşte-te că, dacă ar înceta acea mişcare, omenirea ar recădea în barbarie, căci această mişcare e însuşi progresul, speranţa şi fala lumii! Înainte dar! Soldăţel al armatei celei mari! Cărţile sunt armele tale, clasa e escadronul tău, câmpul de bătaie e lumea întreagă şi izbânda e propăşirea omenirii. Ia seama, Enrico dragă, să n-ajungi un soldat netrebnic! Tatăl tău. 


Surse:

https://www.ziuaconstanta.ro/divertisment/stiati-ca/scriitorul-italian-edmondo-de-amicis-cunoscut-pentru-romanul-cuore-inima-de-copil-536572.html

https://www.facebook.com/bibliotecametropolitana.dimitrie.cantemir/posts/510856542419073/

Cuore, inimă de copil- colecția ,,Cărțile elevului smart’’, București, Cartex 2000, 2019





Cine a fost Silvia Kerim?












S-a născut la 21 octombrie, la București și se împlinesc 90 de ani de la nașterea prozatoarei române.

A fost și absolventa Facultății de Limba și Literatura Franceză. A debutat ca ziaristă la revista ,,Contemporanul’’, ,,România liberă’’, precum și la revista ,,Cinema’’ și prestigioasa revistă ,,Secolul 20’’.

A mai funcționat apoi la Radio România la Direcția Culturală, în redacția ,,Teatru la microfon pentru copii’’. A fost, de asemenea, șef al Secției Arte. A lucrat ca producător delegat la Casele de Filme din Cadrul Consiliului Culturii semnând în acestă calitate. A mai colaborat cu regizori ca: Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Sergiu Nicolaescu. Ulterior, a lucrat la Anima Film, în funcția de redactor-șef al secției de scenarii. A creat serialul pentru copii ,,Căsuța cu povești’’ (scenariu și regie), difuzat la TVR1 și TVR2 în anii 1995-1996.



Cum a devenit Silvia Kerim scriitoare?

Silvia Kerim s-a mai remarcat de-a lungul vieții și ca autoarea musicalurilor pentru copii ,,Mary Poppins’’, ,,Frumoasa din pădurea adormită’’, ,,Micuța Doroty’’, ,,Gulliver’’, muzica, compusă de către Marius Țeicu. Totodată, ea scrie și cărți apreciate de memorialistică: ,,Ponica, o legendă’’, ,,Vedere din Parfumerie’’, ,,Fereastra de la Veneția’’, ,,Amintirea ca un parfum...’’.

Este autoarea a numeroase cărți pentru copii, premiate toate: ,,Bunica albă’’, ,,Poarta de sticlă’’, ,,Semnul de iarbă’’, ,,Povestiri depre Prietenii mei’’, ,,O poveste cu nouă povești’’, ,,Puf’’.

Din 1997 este redactor al revistei ,,Formula AS’’, unde publică săptămânal articole pe teme culturale (teatru, film, muzică).

Iată ce afirma autoarea în cartea sa renumită ,,Povestiri despre Prietenii mei’’:

,,Poveștile – adevărate sau imaginare – nu se sfârșesc niciodată. Nici poveștile din sufletul nostru nu se sfârșesc. Ele au continuări, cel mai adesea trandafirii, țesute din speranța că, pe undeva, într-un rai al animalelor – împărățit de Sfântul Petru – bietele necuvântătoare, lipsite unele de ocrotirea noastră sau victime ale neputinței noastre de a le prelungi viața, trăiesc acum fericite, cu sufletul aninat de dorul nostru. Un dor mereu viu, care le urmărește până dincolo de zare, ca un curcubeu incandescent ...’’


Prin ce distincții s-a făcut remarcată autoarea?

Autoarea Silvia Kerim a fost răsplătită cu premiile Uniunii Scriitorilor, ,,Premiul special al Președintelui’’ UNITER; este nominalizată de Ministerul Culturii pentru ,,Premiul Național al categoriei ARTE’’. De asemenea, deține Ordinul ,,Meritul Cultural – în grad de Cavaler’’, acordat de președintele României în anul 2004. 


Aprecieri critice:

,,Cea mai importantă creatoare de feerii din literatura română’’.

(Eugen Negrici)


Surse:

https://romania.wikia.org/wiki/Silvia_Kerim

,,Povestiri despre Prietenii mei’’, ediția a II-a, Silvia Kerim – București: Aramis Prinț, 2009



vineri, 8 octombrie 2021

Vizită

 Azi, 8 octombrie 2021, am avut o altă clasă de vizitatori de la Liceul Teologic Baptist ,,Emanuel'', cls. I A, însoțiți de prof. înv. primar Emilia Petruș.
Copiii, în vizita lor la secția copii, s-au mai oprit și pe la Mediateca, unde dna bibliotecară le-a prezentat secția. 











miercuri, 6 octombrie 2021

Vizită

 Azi, 6 octombrie 2021, am mai avut o vizită a elevilor de la Liceul Teologic Baptist ,,Emanuel'', însoțiți de dna. prof. Moțoc Mariana.

 



marți, 5 octombrie 2021

Vizită

 Azi, 5 octombrie 2021, ne-au vizitat o altă grupă de elevi, din clasele II, III și IV, de la Școala Gimnazială ,,Winnie Academy'', însoțiți de dna prof. Tăut Stela. Elevii au făcut cunoștință cu fondul de carte existent la Secția Copii și Tineret, dar au vizitat și alte secții.












    

Vizită

 Ieri, 4 octombrie 2021, ne-au vizitat elevii clasei a V-a, de la Liceul Teoretic German ,,Friedrich Schiller'', însoțiți de dna prof. Pășcuță Alina.

Iată și câteva imagini: 







 

sâmbătă, 4 septembrie 2021

Ziua Internațională a Alfabetizării

 


,,Alfabetizarea este mijlocul de identificare, înțelegere, interpretare, creație și comunicare, toate acestea într-o lume aflată în schimbare rapidă și într-un proces accelerat de mediatizare și digitalizare’’.


În anul 1966, Conferința Generală UNESCO a declarat data de 8 septembrie drept ,,Ziua Internațională a Alfabetizării’’, prilej cu care a fost introdusă și noțiunea de ,,alfabetism funcțional’’.
În 1975, UNESCO organizează Simpozionul pentru Alfabetizare și adoptă, totodată, Declarația Persepolis, alfabetizarea fiind descrisă ca o condiție necesară eliberării omului, și nu doar ca limitându-se la ,,procesul de-a deprinde abilitățile de citire, scriere și calcul matematic’’.

Astfel, anul 1990 este declarat Anul internațional al alfabetizării, iar rolul critic al alfabetizării este subliniat prin Conferința Mondială a Educației pentru Toți, precum și prin actul intitulat Cadrul de Acțiune pentru Întrunirea Nevoilor de Bază în Învățare. În următorii 15 ani se înființează Institutul UNESCO pentru Învățarea Continuă, sunt organizate, de asemenea, o serie de întruniri și sunt adoptate declarații care să promoveze educația universală de calitate, echitabilă și incluzivă.

Considerată a fi un promotor al dezvoltării sustenabile a individului, permițându-i acestuia accesul la educație, oportunități de muncă și condiții de trai mai bune, alfabetizarea în viziunea UNESCO reprezintă mai mult decât o sumă de abilități de bază ce vizează, cititul, scrisul și calculul matematic.

Cu toate acestea, la nivel global se estimează un număr de cel puțin 750 de milioane de tineri și adulți care nu știu să citească sau să scrie și de 250 de milioane de copii care nu reușesc să atingă un nivel minim, de bază, al abilităților de alfabetizare – ceea ce are drept consecință excluderea, a tuturor și a fiecăruia dintre ei, de la posibilitatea participării sociale și comunitare.

Alfabetizarea reprezintă primul pas către libertate, către eliberarea de constrângerile sociale și economice. Este percheziția dezvoltării, atât individuale, cât și colective. Reduce nivelurile sărăciei și ale inegalităților, creează bunăstarea și ajută la eradicarea problemelor de nutriție și de sănătate publică.      

sursa: https://cronicadepsihologie.ro/ziua-internationala-a-alfabetizarii/



vineri, 13 august 2021

Uită-te pe unde mergi, de Jason Reynolds

 

Autorul american de romane și poezie pentru publicul tânăr, pentru adulți și clasele medii, inclusiv Ghost, finalist al Premiului Național al Cărții pentru literatura pentru tineri și Look Both Ways, câștigător al Medaliei Carnegie, Jason Reynolds ne propune o carte intitulată ,,Uită-te pe unde mergi''. 
Cartea aceasta trebuia să înceapă în stil mare, afirmă autorul. Mai exact, trebuia să înceapă cu povestea autobuzului școlar care a picat din cer. Dar n-a văzut nimeni faza. N-a auzit nimeni nimic. Toată lumea era ocupată să vorbească despre urși de apă, să-i buzunărească pe trecători, să facă liste, să-i înfrunte pe bătăuși, să execute saluturi complicate, să pună la cale o evadare, să inventeze poante, să se dea cu cremă, să depășească situații dificile, dar mai ales să se întoarcă acasă de la școală. 
O carte curajoasă, cât zece cartiere diferite, despre ce se întâmplă după ce sună ultimul clopoțel la sfârșitul ultimei ore, dar și despre ocolurile pe care le facem uneori nu doar în drum spre casă, ci și în viață. 

Cartea de bucate a lui Pettson și Findus, de Sven Nordqvist





 Binecunoscutul scriitor de origine suedeză și un bun ilustrator de cărți pentru copii, Sven Otto Rickard Nordqvist, cel mai cunoscut pentru serialele sale, Pettson și Findus, despre bătrânul fermier Pettson și talentata sa pisică, Findus, ne propune o altă carte la fel de interesantă și, totodată, amuzantă intitulată ,,Cartea de bucate a lui Pettson și Findus''. 
 Findus are mereu tot felul de pofte, iar Pettson nu are încotro și trebuie să i le facă. De data asta însă, motanul vine cu o idee strălucită: ce-ar fi ca moșul să adune într-o carte de bucate toate rețetele mâncărurilor pe care le pregătește? Zis și făcut! Iată-i gătind împreună tot felul de bunătăți, pentru că e știut: nicio rețetă a lui Pettson nu poate fi la fel de savuroasă fără ajutorul neprețuit al lui Findus. 

Lectură plăcută!

luni, 2 august 2021

Activitate proiect - ''Kinderprogramm''

 

Biblioteca Județeană “Gheorghe Șincai” Oradea, prin Secțía pentru copii și Tineret , dă startul unui proiect pilot susținut în limba germană - ”Kinderprogramm”.

Activitățile se vor ține săptămânal, timp de o lună, la sediul instituției , sala  Ludotecă situată la etaj 1.

Nivelul cunoștințelor de bază este binevenit, dar nu e condiție necesară pentru participanți. Sunt invitați  copiii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani, care știu deja, sau vor să învețe ABC-ul limbii germane,  prin cântec și joc. Mesajul activităților va fi unul motivațional, pozitiv pentru  stima și încrederea de sine,  anume că

                                  -  Oricine poate face un lucru bine -

Partener  principal în acest proiect este dl. Christoph Horrix, reprezentant al HOLA-Vital-Support- Germania.  Înscrierile au demarat deja și se încheie pe 23aug.2021, iar activitățile vor începe din 30 aug.2021. Detalii suplimentare puteți obține la sediul instituției sau telefonic la 0359-800363, int.2



miercuri, 14 iulie 2021

,,Duminică și alte povestiri cu Iosifel'', de Lavinia Braniște

 Azi vă propun să lecturați o poveste amuzantă, frumos relatată de autoarea română Lavinia Braniște, născută în Brăila în anul 1983. Ea lucrează, totodată, ca traducător de cărți pentru copii. 

,,Era luna mai, iar bunicul își petrecea ore în șir în grădina din spatele casei, printre răsadurile de roșii. Verifica în fiecare zi grămăjoarele de pământ de la rădăcină și se asigura că tulpinițele sunt suficient de stabile. Unele aveau deja araci. Apoi trăgea furtunul și lăsa apa să curgă printre straturi, până se făceau mici băltoace cu bulbuci albi, iar la urmă, când apa era în sfârșit înghițită, Iosifel vedea cum ies râme grase din pământul moale și se zbat neputincioase. 

Punea mâna pe ele curios. Mai întâi doar un deget, până s-a lămurit că nu înțeapă, apoi a prins curaj să le ia cu totul și să le ridice în aer și să se uite la ele în soare. 

- Dacă aveam găini, le dădeam la găini, a zis bunicul odată. 

Pentru Iosifel, găina era tot un fel de câine, avea tot un fel de suflet de câine, adică, iar el a luat râma și a împins-o lui Max. Cățelul nu a reacționat deloc, așa că i-a împins-o în gură, iar atunci, simțind mișcarea, ochii lui au devenit X-uri, cerând să i se poruncească limpede ceva. 

Bunicul a început să râdă. 

- Măi, copilule ... Nu dai râme la cățel, râmele sunt pentru păsări.
I-a luat râma, a făcut o gaură cu degetul în pământul apos, a băgat-o acolo și a astupat-o cu grijă.

De ce ai băgat-o acolo? a întrebat Iosif.

Las-o să trăiască.   

- Cum să trăiască dacă ai îngropat-o?

- Păi ea acolo trăiește, în pământ.

- Dar n-are aer! a strigat băiatul.

- Ba da, în pământ e și aer.

- Și ce mănâncă? 

- Pământ! a zis bunicul râzând în hohote, când l-a văzut nedumerit.
Iosifel era complet pierdut, bunicul a vrut să-l mângâie pe obrazul moale, dar și-a dat seama că e murdar pe mâini de la lucrul în grădină, așa că doar l-a atins un pic cu dosul palmei.

- Ai tot timpul să-nțelegi, i-a spus el.
Apoi, devenit dintr-odată mult mai aspru și parcă alt om, s-a încruntat, s-a aplecat și mai tare către el și i-a zis:

- Să nu te prind că intri în grădină, să calci pe roșii! Ai înțeles?

Iosifel l-a luat pe Max în brațe și a luat-o la fugă pe aleea de ciment care mergea de-a lungul casei. S-a așezat pe treptele de la intrare și l-a strâns în brațe pe cățelul electronic, rămas între timp fără vlagă. Ar fi trebuit să-l roage pe bunicul să îl bage în priză, la încărcat, dar acum nu mai avea curaj. O să-l țină așa până o să vină mama. 

Ce ciudat se poartă bunicul! Uneori îl iubește mult, alteori parcă nici nu-l cunoaște pe Iosif. Și poveștile lui despre toate ciudățeniile.

Auzi, cum să fie aer sub pământ? Cât trebuie să sape o râmă și cât trebuie să-și țină respirația până ajunge să dea de aer?

L-a zgâlțâit un pic pe Max, în speranța că ochii verzi și pixelați i se mai aprind măcar un pic. Dar degeaba.''
Oare poți să iubești pe cineva chiar dacă nu înțelegi cum funcționează?
 

joi, 27 mai 2021

Ziua Mondială a Jocului

 

,,Jocul copiilor nu este o simplă activitate fizică . Este plin de semnificație și sens. ‘’
                                                                                                                   F. Froebel
 
Frederic Froebel a formulat cea mai completă definiție a jocului ,,în joc copilul își exprimă liber interiorul său, după legile naturale și necesitatea interiorului însuși. Jocul e cel mai curat product intelectual al omului de această treaptă, și e totodată modelul și copia întregii vieți omenești, a tainicei vieți interioare din om.’’
Jocul a fost recunoscut de mult timp ca ocupând un loc semnificativ în viața copiilor. Încă de la începutul secolului al XVIII-lea, Rousseau scria despre importanța observării jocului pentru a învăța despre copii și a-i înțelege. Importanța universală a jocului pentru integritatea și dezvoltarea naturală a copiilor a fost subliniată prin proclamarea jocului de către Organizația Națiunilor Unite ca reprezentând un drept universal și inalienabil al copilăriei.
Astfel, putem spune că jocul e un exercițiu pregătitor (K. Gross), prin joc copilul trece de la pasivitate la activitate (S. Freud), devine stăpânul propriei sale experiențe (E. Erikson).
Jocul este unica activitate centrală a copilăriei. Copiii nu au nevoie să fie învățați cum să se joace și nici nu trebuie determinați să se joace. Joaca este spontană, de obicei agreabilă, voluntară și fără un scop.
Cercetările au relevat existența unei legături neîndoielnice între joc și prezența zâmbetului, a râsului și a altor expresii de bucurie. Frumusețea oricărui joc constă în faptul că dincolo de respectarea regulilor răzbate spontaneitatea cea mai profundă, reacțiile cele mai personale. În spatele oricărui joc se ascunde o poveste, mai veche sau mai nouă, povestea spusă de inițiatorul jocului.
Scopul principal al jocurilor, pe lângă rolul lor de amuzament, este de a stimula dezvoltarea inteligenței copilului. La toți copiii există o dorință de a învăța, de a explora, de a cunoaște, o imensă curiozitate înnăscută, o poftă de a crește și de a progresa, un simț al efortului atunci când este vorba să atingă un scop fixat.
Se spune destul de des că, înainte de o anumită vârstă, ,,totul era o joacă’’. În realitate, nimic nu este numai o joacă. În realitate, copilul mic se dezvoltă și învață amuzându-se. Pentru el, nu există diferențe între a se juca și a învăța. Cuvintele sunt constituite din simboluri, iar acestea reprezintă abstracții. Lumea copilului este una a lucrurilor concrete și trebuie abordată ca atare atunci când vrei să iei contact cu un copil. Copiii trăiesc în lumea prezentului; totuși, multe dintre experiențele pe care le întâlnesc în lumea adultă sunt orientate către viitor. Astfel, când copilul se joacă, se poate spune că el este prezent în totalitate. Nu spunem despre un copil care citește o poveste că ,,Se joacă’’. Jucăriile sunt folosite de către copii precum cuvintele, iar jocul este limbajul lor. Prin procesul jocului, copilul experimentează senzația de a deține controlul. În jocul lor, copiii exprimă în mod inconștient întâmplări, experiențe, preocupări și probleme.
Frank (1982) sugera că jocul este calea prin care copiii învață ceea ce nimeni nu-i poate învăța. Este modul în care ei explorează și se orientează în lumea reală a spațiului  și a timpului, a lucrurilor, animalelor, structurilor și oamenilor. Angrenându-se în procesul jocului, copiii învață să trăiască în lumea noastră de înțelesuri și valori, în același timp, explorând, experimentând și învățând în propriile moduri, individuale Joaca  îi ajută pe copii să dea frâu liber imaginației, să învețe capcanele propriei culturi și să dezvolte abilități. Jucându-se, ei își exprimă individualitatea, propria personalitate, și se folosesc de resurse interioare ce pot fi încorporate în personalitatea lor. Jocul oferă, totodată, un mijloc prin intermediul căruia pot fi rezolvate conflicte și pot fi comunicate emoții. ,,Joaca sa liberă constituie exprimarea a ceea ce vrea el să facă. Când se joacă liber și fără scop, el exprimă o perioadă de gândire și acțiune independentă. Eliberează emoțiile și atitudinile ce stau să iasă la suprafață.’’
Totodată, jocul are un rol fundamental în dezvoltarea copilului. Este dovada bunei sale sănătăți fizice, psihice și intelectuale. Este cel mai bun mijloc pentru învățare, căci prin joc, copilul învață ușor, fără să-și dea seama. Prin joc, copilul învață, de asemenea, să se concentreze, să-și respecte partenerul de joacă, să construiască, să-și dezvolte și să-și structureze imaginația.
Modul în care copilul reflect și percepe lumea este diferit de al adultului. Psihologul Jean Piaget este cel care, a pus în evidență evoluția treptată a inteligenței copilului, în funcție de anumite intervale de vârstă. Patru factori esențiali explică dezvoltarea sa. Primul este maturizarea: bebelușul se naște dotat cu anumite capacități, numite reflexe, care nu trebuie să fie antrenate și care vor dispărea la cei mai mulți. Al doilea factor este experiența fizică: aceasta înseamnă că pentru a se dezvolta intelectual, copilul trebuie să intre în contact fizic cu mediul său înconjurător, cu obiectele, cu locurile, cu persoanele. Al treilea factor este transmiterea culturală și social. Explorarea mediului înconjurător nu-l învață pe copil să vorbească, să se joace, să se spele, micile obiceiuri din viața de zi cu zi, specific fiecărei țări, respectiv fiecărei familii. Și, ultimul factor ar fi autoreglarea. Copiii se nasc cu o forță interioară care-I conduce în direcția unei adaptări intelectuale din ce în ce mai performante. Ei merg de la simplu la complex, de la obiectul real la simbolul său, de la concret la abstract.



Surse: ,,Mică enciclopedie a jocurilor'', de Miloș Zapletal, București, Editura Sport-Turism, 1980;
           ,,Terapia prin joc. Arta relaționării'', de Gary L. Landreth, București, Editura For You, 2017;
           ,,Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani:150 de jocuri antrenante'', de Anne Bacus, București,                  editura Teora, 2004

marți, 27 aprilie 2021

Paștele. Semnificația Paștelui și a Iepurașului pentru copii

 


Sărbătoarea Paștelui este încărcată de simboluri și tradiții păstrate cu sfințenie de-a lungul timpului. Pentru copii, Paștele înseamnă venirea Iepurașului cu multe cadouri, mai ales dacă au fost cuminți. Iepurașul le aduce ouă și iepurași de ciocolată, jucării, hăinuțe și pantofiori noi. Pentru a-l primi așa cum se cuvine pe Iepuraș, copiii se pregătesc din timp: cu ouă pictate, cu mai puține boacăne, cu ajutor dat mămicilor la gătirea celor de trebuință pentru sărbătoarea Paștelui și cu sufletul curat, așa cum numai copiii îl au.

Dar cine este, de fapt, acest Iepuraș? Și, căutând să răspundem la această întrebare, am descoperit că acest mic și misterios personaj este înconjurat de o multitudine de mituri și legende. Vă puteți imagina că iepurele nu e singurul care aduce ouă de Paște! În funcție de credințe și regiuni, sunt diferite animale care au misiunea de a le aduce copiilor ouă precum: barza, vulpea, cocoșul sau chiar cucul. Astfel, iepurele alb a fost întotdeauna un simbol al purității și fertilității. În mod similar, în tradițiile celtice și scandinave, iepurele era simbolul zeiței mamă. Totodată, legendele spun că iepurașul vine din vremuri străvechi și a avut prima căsuță pe meleagurile germane. Tot acolo s-au preparat pentru prima dată dulciurile în formă de iepurași, făcute din aluat și zahăr. Azi, iepurașul a devenit personajul cel mai îndrăgit de către cei mici, întrucât poate fi comparat cu venirea lui Moș Crăciun.

De asemenea, potrivit legendei lui Eostre și a iepurașului de Paște. Se spune că Eostre a găsit o pasăre cu aripi înghețate și a salvat-o transformând-o într-un iepure. Legenda iepurașului de Paște mai este legată și de povestea tristă a unei femei sărace , care nu-și permitea să le ofere dulciuri copiilor ei. Pentru a compensa acest lucru și a-i înveseli pe copii, aceasta a decorat ouă și le-a ascuns în grădină. A doua zi, copiii au văzut un iepure și au crezut că iepurașul a pus ouăle! De atunci, în fiecare an, copiii fac un cuib de frunze, mușchi sau iarbă pe care îl pun în grădină, sperând că iepurele de Paște îl va umple cu ouă peste noapte. Copiii trebuie învățați de mici că Paștele este o mare sărbătoare creștină care semnifică învierea Domnului Iisus Hristos. El a fost răstignit pe cruce pentru păcatele lumii, dar, printr-o minune, a înviat din morți. În Sfânta Noapte a Învierii, copiii trebuie să participe alături de întreaga familie la ritualurile specifice de Paște: să meargă la biserică, să ia lumină, să aducă lumina acasă, iar pe urmă, la masa de sărbătoare, să ciocnească ouă roșii cu cei dragi și să mănânce cozonac, pască și friptură de miel. Există obiceiul ca în Săptămâna Mare, părinții, bunicii sau învățătorii să-i ducă pe copii la biserică pentru a se împărtăși. Trebuie să le spunem copiilor că prin Sfânta împărtășanie, Hristos este cu ei și-i apără de toate relele.

Tot în preajma sărbătorilor pascale trebuie să-i încurajăm pe copii să facă fapte bune: să ofere din puținul lor altor copii care au și mai puțin decât ei, să-i ajute pe cei vârstnici, să se abțină de la răutăți și de la vorbe urâte. În acest fel, îi obișnuim de mici să fie buni și să le pese de cei din jurul lor.

Iepurele de Paște va rămâne pentru totdeauna un simbol iubit. Chiar dacă originea să rămâne misterioasă, are acest dar magic care aduce bucurie și stele în ochii noștri, ceea ce, în opinia noastră, este cel mai important!

 

Surse: https://a1.ro/lifestyle/family/semnificatia-pastelui-si-a-iepurasului-pentru-copii-id56854.html 

https://www.la-doi-pasi.ro/sfaturi/care-este-povestea-iepurasului-de-paste.html

 

joi, 22 aprilie 2021

Bibliotecă, bibliotecar, cărți...educație

 Cu ocazia ,,Zilei Bibliotecarului'', vă prezentăm câteva citate frumoase despre bibliotecă, bibliotecari, cărți:















































23 aprilie - ,,Ziua Bibliotecarului''. Profesia de bibliotecar











 










,,Fiecare bibliotecar este, într-o oarecare măsură, un arhitect. Acesta îşi construieşte colecţia sub forma unui labirint în interiorul căruia cititorul trebuie să îşi croiască un drum, să se descopere pe sine însuşi şi să trăiască''. 
                                                                                         citat din Michel Melot

Regăsindu-se printre profesiile cele mai bogate în semnificații, cu o încărcătură emoțională, culturală și enciclopedică aparte, profesia de bibliotecar vorbește despre dedicare, despre vocație și despre energia creativă a oamenilor cărții. Întrucât legătura care se stabilește între bibliotecari și utilizatorii serviciilor de bibliotecă este unică și deosebit de importantă, această profesie se bucură atât de respect, cât și de empatia diferitelor categorii de public. 
Considerată de mulți o adevărată citadelă a cărților, biblioteca are valențe complexe. Pe de o parte, bibliotecarii sunt profesioniști cu diverse specializări care lucrează cu dedicare pentru comunități cultivate, iar pe de altă parte, caracterul universal al cunoștințelor prezente în biblioteci face ca bibliotecarii să fie percepuți ca ,,magicieni'' ai informației. 
Astfel, începând cu anul 2005, comunitatea bibliotecară sărbătorește în fiecare an, pe data de 23 aprilie ,,Ziua Bibliotecarului''. Totodată, în această zi, se sărbătorește și ,,Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor'' și se comemorează, de asemenea, dispariția lui William Shakespeare și al lui Miguel de Cervantes, personalități recunoscute ale culturii universale. 
Acesta este și un bun prilej de a face cunoscut în societate, rolul bibliotecilor și, prin excelență, al bibliotecarului. La început, bibliotecarul avea de partea sa numai coridoarele nesfârșite de titluri din timpuri străvechi până-n prezent. Treptat, el s-a adaptat la era tehnologiei și la revoluția informației, învățând diferite programe de calculator, pentru a crea baze de date din ce în ce mai complexe. 
Utilizatorii sunt diverși, prin personalitatea lor, asemenea și nevoile și pretențiile sale. Bibliotecarul este unul singur, el se distribuie fără să se împartă, asemenea luminii solare, zi de zi și nicio zi nu-i seamănă alteia. Profesia sa nu se rezumă doar la lucrul cu publicul, el a început să-și dezvolte abilitățile profesionale în direcția scrierii de proiecte, a intermedierii între parteneri, atunci când o acțiune sau un proiect presupune, implicarea mai multor specialiști. Bibliotecarul îmbină, în munca pe care o desfășoară, profesionalism a activității zilnice și e chemat să anticipeze noi servicii de bibliotecă. Pentru a veni în întâmpinarea profesiei sale, bibliotecarul cultivă relațiile existente la locul de muncă, prin conjugarea intereselor, viziunilor și personalităților diverse ale echipei din cadrul unui departament în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor cotidiene de serviciu. Atunci când personalitatea bibliotecarilor se completează, când fiecare are deschiderea necesară de a oferi echipei talentul și experiența sa și, mai cu seamă, atunci când jocul fragil al personalităților este gestionat cu bunăvoință și prietenie, lucrul în echipă devine cu adevărat ziditor. 
Suntem ființe sociale și, indiferent de statutul socio-profesional al fiecăruia dintre noi, ocupăm, în mod individual și alături de colegi, un loc bine definit în comunitate. În această mare familie socială, bibliotecarul ocupă acel loc pe care însuși îl dorește și, dorindu-l, își dă bună măsură a faptelor sale, venind în întâmpinarea nevoilor prezente și anticipări ale utilizatorilor serviciilor de bibliotecă. 


Surse: www.bjvrancea.ro/marturii-si-marturisiri-despre-bibliotecar
           https://anpbr.org.ro