Ziua dragostei și a bunăvoinței la români - ,,Dragobetele'', tradiții, obiceiuri

Se știe că pe data de 24 februarie, sărbătorim, cu mic, cu mare, ,,Dragobetele'', simbolul iubirii, dar și al tinereții și al revigorării naturii. Tot de Dragobete, se obișnuia ca fetele și băieții să se îmbrace în haine de sărbătoare și să pornească în grupuri către păduri și lunci, în căutarea primelor flori de primăvară. În această zi, fetele culeg ghiocei, viorele și tămâioase, pe care le pun apoi la icoane. Iar florile se păstrează până la sărbătoarea de Sânziene, zi în care sunt aruncate în apele curgătoare. De asemenea, de Dragobete, fetele și băieții satului se adunau mai mulți într-o casă, se veseleau și petreceau împreună. 

Erau convinși că astfel, ei vor fi îndrăgostiți tot anul, până la Dragobetele de anul viitor. Tot de această sărbătoare, tinerii se întâlneau pentru a-și face jurăminte de prietenie și pentru a deveni frați de cruce.
Dragobetele este o sărbătoare veche românească, plină de obiceiuri și tradiții. Astfel, în unele zone din țară, dacă auzi în dimineața de Dragobete pupăza, se spune că vei fi harnic tot anul.

Dacă plouă, primăvara va veni devreme și va fi frumoasă.
Tradiția mai spune că cei care se sărutau în această zi erau sortiți să rămână împreună tot restul anului. 
Totodată, în această zi, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, în schimb se face curățenie în toată casa pentru ca zilele ce vor urma să fie pline de spor și prospețime. 

Dragobete este fiul Babei Dochia, un bărbat frumos și iubăreț. Legenda ne spune că el a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu același nume. La daci era zeul ce oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În mitologia greacă, păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, ,,pasăre'', în grecește însemnând ,,mesaj al cerului'', iar în timp, această tradiție s-a răspândit și la oameni. 
De asemenea, se considera că Dragobetele ocrotea și purta noroc îndrăgostiților, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc. 

Sursa: https://orapovesteicaie.wordpress.com/category/dragobete/

 

Sărbătoarea de Dragobete

 

Ai fi mirat să afli că tinerii știu mai puține lucruri despre Dragobete decât copiii, întrucât ei sunt cei care află primii despre această sărbătoare a iubirii la noi, din diferite surse: cărți de povești, de la grădiniță și din gurile bunicilor care încă mai știu ce reprezintă cu adevărat această sărbătoare încărcată cu mister și legende secrete. Pentru mulți, Dragobetele este un tânăr chipeș, un Cupidon al celor îndrăgostiți. Putem aminti, totodată, și de iubirea față de părinți, iubirea față de natură, iubirea față de sine, acceptarea și împlinirea printr-un sentiment în care legenda spune că trebuie să te scufunzi cu spiritul. 
Legendele ne mai spun că Dragobetele nu se lăsa văzut, deoarece oamenii l-au dezamăgit. Astfel, îl vor simți doar cei care sunt dispuși să pătrundă mai departe cu gândul, cei care nu au nevoie să vadă pentru a crede.

Dragobetele devine o sărbătoare minunată, un moment în care, mai presus de orice, trebuie să-ți amintești să iubești, sincer și curat ca un început de primăvară. În povești, ni se spune să avem doar gânduri bune în această zi, să purtăm haine curate și să avem casele înfrumusețate. Totodată, legendele ne îndeamnă să mergem la biserică și să ducem buchete de flori la icoana Maicii Domnului. 

Se mai spune că, aceia care vor să aibă un an plin de dragoste curată, trebuie ca în ziua de Dragobete să realizeze buchete de flori în care să-și aștearnă cele mai frumoase gânduri de iubire, fiecare adresat persoanelor dragi din viață, câte o floare pentru fiecare persoană specială, împreună cu un gând bun. Buchetul se leagă strâns ca o familie unită, se lasă pe o masă curată, într-o vază din sticlă transparentă, în lumina soarelui strălucitor. Se spune că soarele va purifica inima celui care a realizat buchetul, iar pe cei ,,din buchet'' îi va binecuvânta soarele.

 

surse:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragobete

DRAGOBETELE - sărbătoarea iubirii

În vremurile de demult şi în unele zone, chiar şi-n prezent, de Dragobete, tinerii îmbrăcaţi în haine frumoase, obişnuiau să se adune în păduri şi să culeagă buchete cu primele flori ale primăverii. Culesul florilor se făcea cu voie bună, dar şi cu cântece şi un fel de joc numit zburătorit. 

La ora prânzului, fetele obişnuiau să fugă către sat în timp ce băieţii le fugăreau în încercarea lor de a le prinde şi de a le săruta. Iar dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă şi sărutată. Semnificaţia sărutului era un echivalent al logodnei şi al înfiripării iubirii dintre cei doi. Participanţii la unirea celor doi erau consideraţi ca fiind binecuvântaţi în acel an şi feriţi de orice boală. 

Dacă era vreme urâtă de Dragobete, tinerii se adunau într-o casă unde petreceau şi legau prietenii sau se ţineau de jocuri. 

În unele zone ale ţării, tinerele aruncau unele acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. 

Acum mult timp, exista obiceiul conform căruia tinerele necăsătorite strângeau zăpada puţină care mai rămânea, numită şi ,,zăpada zânelor''. Apa apărută în urma topirii acestei zăpezi, ar fi avut proprietăţi magice când venea vorba de iubire, de descântece de iubire, dar şi de ritualurile de înfrumuseţare.

În unele regiuni din ţară se obişnuia ca în această zi, să se scoată din pământ rădăcini de spânz pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

De asemenea, conform tradiţiei, în ziua respectivă, bărbaţii trebuiau să fie în relaţii cordiale cu toate femeile. Tot în ziua de Dragobete, bărbaţilor nu le era permis să necăjească femeile sau să se certe cu ele. În caz contrar, aceştia ar fi avut parte de o primăvară plină de ghinion şi un an greu. 

Totodată, în ziua de Dragobete, atât flăcăii, cât şi tinerele nu au voie să plângă. După tradiţie, persoanele care plâng în acea zi, vor avea parte de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.

În unele regiuni ale ţării, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca şi noaptea de Bobotează. Tinerele care doresc să-şi afle ursitul, îşi pun sub pernă busuioc sfinţit, sperând că Dragobetele le va ajuta să-l găsească.

Ziua Îndrăgostiţilor - origine, semnificaţii

Valentine's Day, echivalentul în română a Sărbătorii Dragostei (Dragobetele) este o sărbătoare care devine tot mai populară şi la noi în ţară. Această sărbătoare îşi are originea în antichitate, numele ei fiind asociat cu cel al preotului roman, pe nume Valentin, cel care a fost martirizat în timpul persecuţiei lui Claudius al II-lea. Astfel, legenda spune că împăratul Claudius al II-lea a interzis logodnele şi nunţile, deoarece bărbaţii refuzau să se înroleze pentru a nu-şi părăsi soţiile. 

Preotul, însă, nu s-a conformat şi a cununat în secret perechile care voiau să se căsătorească. Când împăratul a aflat ce făcea preotul, l-a pedepsit întemniţându-l. Valentin a murit ca martir în închisoare la data de 14 februarie. Întemniţat fiind, părintele Valentin trimitea mesaje prietenilor spunându-le: ,,Amintiţi-vă de Valentin'' şi ,,Vă iubesc''. De aceea, sărbătoarea este dedicată iubirii sincere, dragostei adevărate, care trece peste greutăţile vieţii, peste orice obstacole. 

Valentine's Day: Tradiţii şi obiceiuri

În Marea Britanie se sărbătoreşte prin oferirea de flori, cadouri, felicitări. În Ţara Galilor se oferă linguri de lemn sculptate sub formă de inimă, dar şi inimi sau chei din lemn, acestea din urmă având semnificaţia: ,,Tu îmi deschizi inima.''

În Franţa există o tradiţie: persoanele necăsătorite, tinere şi nu numai, ieşeau la ferestre şi îşi alegeau ,,jumătatea''. Dacă bărbatul nu era cucerit de femeia care-l strigase, o abandona.

De asemenea, danezii trimit ghiocei presăraţi persoanelor dragi. Unii bărbaţi scriau o scrisoare cu câteva versuri de dragoste, pe care nu o semnau. Astfel, dacă femeia care primea scrisoarea ghicea prenumele, era recompensată cu un ou de Paşte, anul următor.

În Scoţia, Ziua Îndrăgostiţilor este sărbătorită cu un festival la care participă un număr egal de femei şi bărbaţi necăsătoriţi, iar fiecare îşi scrie numele pe un bileţel. Ulterior, câte o femeie extrage un bileţel din pălăria cu numele bărbaţilor şi invers. Cei prezenţi formează perechi, se dăruiesc cadouri, se dansează, iar la final unele cupluri chiar se căsătoresc. 

În România, sărbătoarea tradiţională care celebrează dragostea este Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea Dragostei sau ziua îndrăgostiţilor la români era văzută ca fiind una de bun augur, deoarece se credea că aduce gospodarilor un an mai îmbelşugat, linişte, noroc în dragoste şi prosperitate. 

Sursa: http://www.realitatea.net/valentine-s-day-de-unde-vine-ziua-indragosti-ilor-i-ce-inseamna-de-ce-a-prins-in-romania_1113029.html

Luna sentimentelor frumoase

      În perioada 15-22 februarie 2013 la Şcoala Gimnazială "Dimitrie Cantemir" s-a desfăşurat un proiect tematic cu tema "Luna sentimentelor frumoase".
Iniţiatorul şi organizatorul acestei activităţi este prof. Diana Nichita (responsabil Comisie metodică „Om şi societate”) de la Şcoala Gimnazială „Dimitrie Cantemir”, Oradea. Activităţile extracurriculare s-au desfăşurat cu aportul conducerii unităţii de învăţământ.
Colaboratori şi parteneri în cadrul proiectului tematic au fost prof. engleză Crăciun Andra, prof. Ciomoş Melania, Biblioteca Şcolii Gimnaziale "Dimitrie Cantemir", Oradea şi elevi ai şcolii. Cei mari (elevi ai claselor a VII - a A şi B) au adus în discuţie legenda Sfântului Valentin (prima activitate a proiectului tematic desfăşurat) precum şi Tradiţii şi obiceiuri de Dragobete (a doua activitate a proiectului tematic desfăşurat).
În cadrul activităţilor desfăşurate s-a urmărit facilitarea comunicării între educabili şi cadre didactice, cunoaşterea istoriei Sfântului Valentin şi a Dragobetelor, precum şi cunoaşterea şi stimularea interesului pentru tradiţiile româneşti de Dragobete.

       Activităţile au fost finalizate şi cu o expoziţie tematică de felicitări în cadrul Bibliotecii Judeţene "Gh. Şincai", Oradea.




http://www.facebook.com/bibliobihor#!/photo.php?fbid=489407517761910&set=a.291909297511734.61112.284351651600832&type=1&theater

Dragobetele la români

După cum se ştie, ca în fiecare an, noi românii sărbătorim pe 24 februarie ,,Ziua Îndrăgostiţilor’’ sau cum i se mai spune ,,Dragobetele’’. Astfel, dragobetele, purtătorul dragostei şi al bunei dispoziţii păstrează unele atribuţii ale zeului dragostei, Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană şi ale zeului Eros, zeul iubirii în mitologia greacă (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania). În unele tradiţii este numit Cap de Primăvară, Cap de Vară, fiu al Babei Dochia şi cumnat cu Lăzăricăi. În lumea satului, plantele erau de mare ajutor pantru a afla dacă tinerii se căsătoresc. Una din aceste plante era numită Floarea dragostei, o plantă cu frunze în formă de lance şi flori roz-purpurii, care creştea în locuri înalte. De asemenea, se plantau în grădină două fire de Floarea dragostei pentru tinerii îndrăgostiţi şi dacă cele două plante se apropiau, era semn că cei doi tineri se vor căsători. Totodată, se spunea despre tinerii care stăteau în casă în ziua de Dragobete, că vor fi ocoliţi de noroc în dragoste tot restul anului. În localitatea Bogdan Vodă din judeţul Maramureş există un obicei specific acestei zile. Aici se confecţionează o păpuşă din cârpe, care este aruncată în râu, pentru a fi îndepărtate duhurile rele. Alte denumiri ale acestei sărbători mai sunt: ,,Ioan Dragobete’’, ,,Drăgostiţele’’, ,,Sântion de primăvară’’, dar şi ,,Dragomiru-floarea’’ sau ,,Granguru’’. Se mai spune, de asemenea, că, Dragobetele este sărbătoarea nunţii cosmice, ziua în care Baba Iarna îşi pierde din putere, învinsă de trăinicia iubirii lui Dragobete pentru frumoasa lui soţie, Florica, floarea florilor cu plete aurii ca razele soarelui de primăvară. Prin urmare, conform tradiţiei de Dragobete, trebuie să fim veseli, să râdem, să ne întâlnim cu persoana iubită, să ieşim să culegem flori, să întâmpinăm primăvara cum se cuvine, fiindcă Dragobetele e cel care deschide sezonul primăverii şi al iubirii.