Crăciunul - tradiții, istoria și originile sărbătorii

 

,,Apoi, Grinch s-a gândit la ceva ce nu avusese niciodată până atunci! Cum ar fi dacă Crăciunul – s-a gândit el – nu ar veni dintr-un magazin. Poate Crăciunul… înseamnă mai mult de atât!’’ Dr. Seuss

Putem spune că dintre sărbătorile de iarnă cele mai așteptate e Crăciunul care este perceput ca o sărbătoare a bucuriei care face să înflorească în sufletele noastre bunătatea, frumusețea, credința, speranța, tot ce avem noi mai bun, mai nobil. Ca adulți simțim încă mirosul Crăciunului copilăriei noastre, mirosul de scorțișoară, nucă și vanilie din cozonacii pregătiți de bunica. Crăciunul este ziua în care s-a născut Isus Hristos, iar atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie și ne amintește cu precădere de anii minunați ai copilăriei, de emoția așteptării împodobirii bradului, de momentul la care visăm să-l întâlnim pe Moș Crăciun. În afară de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creștine, Crăciunul e așteptat cu mare entuziasm de toată lumea și ne gândim cu drag la cadourile lui Moș Crăciun, la colinde, la mirosul de brad și la vâscul din pragul ușii. Dar mai mult decât atât, tradițiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani. Astfel, bradul deține rolul principal în această perioadă, împodobitul acestuia fiind cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie și fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moș Crăciun nu vine în casele unde nu se găsește un brad), viață, trăinicie și sănătate (pentru că este mereu verde, chiar și când afară e zăpadă).
     Șosete tricotate, crenguțe de brad, globulețe, fundițe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluțe și fulgi, toate acestea ne vor ajuta să intrăm mai ușor în atmosfera de sărbătoare. Să nu uităm de îndrăgitele colinde care însoțesc aceste sărbători minunate. Totul începe în Ajunul Crăciunului, când, dis-de-dimineață, cetele de copii cântă bucuroși la geam, așteptând cu nerăbdare să primească de la gazdă nuci și colăcei. Se spune că e bine să primești colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primești cu colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce termină de urât colindătorii, gazda îi invită în casă și le oferă mere, nuci, dulciuri și colaci. Nucul simbolizează belșugul și longevitatea, iar merele bunăstare și bogăție.
     Începând cu prima zi de Crăciun și până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap purtând coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc și Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă nașterea lui Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul și adesea înfruntarea necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Colinde precum ,,O, ce veste minunată’’, ,,Domn, domn să-nălțăm’’, ,,Noi umblăm să colindăm’’ ,,O, brad frumos’’, ,,Trei păstori’’, ,,Deschide ușa, creștine’’, ,,Coborât-o, coborât’’, ,,Noi, în seara de Crăciun’’ sunt cunoscute de noi toți.
    Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiție veche ce reprezintă nașterea lui Isus și reînnoirea vieții, puritate, speranță, găsirea drumului bun în viață.
La fel și agățarea coronițelor de ușa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porțile se decorau cu ramuri veșnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste spirite ar aduce sănătate și noroc. Oamenii încă își mai împodobesc casele cu coronițe de brad și de laur, ca mod de a-și întâmpina prietenii și rudele.
   Crăciunul reprezintă nașterea lui Isus și este un moment pe care îl sărbătorim cu bucurie în fiecare an.

Surse:

 http://www.traditii.ro/craciun.php?nr_articol=40

https://florynleahu.wordpress.com/2009/12/29/istoria-si-originile-craciunului-2/

Locul magic, de Chris Wormell

 Azi vă propun ca recomandare de lectură cartea cu titlu sugestiv ,,Locul magic'', de Chris Wormell, unul dintre cei mai renumiți ilustratori din Marea Britanie. Desenele sale inconfundabile dau viață poveștilor sau ne aduc în fața ochilor lumea dinozaurilor și uriașe roiuri de galaxii în impresionantele atlase Dinosaurium și Planetarium, traduse în română în colecția Humanitas Junior în 2017, respectiv 2019. Wormell mai este și deținătorul unor premii importante precum Bologna Ragazzi Award (1991) sau Booktrust Early Years Award (2010). Prin urmare, ,,Locul magic'' este primul său roman pentru copii. 
Ați visat vreodată la un loc minunat, plin de bucurie și culoare? Deschideți cartea și începeți să citiți! Veți ajunge acolo într-o clipită.

Din cămăruța ei întunecoasă și rece, Clementine visează la un loc magic, cu flori purpurii și un pârâu argintiu. Mai întâi însă, trebuie să scape de unchiul Rufus și de mătușa Vermilia, care o țin prizonieră și o obligă să gătească și să facă curățenie. 

Într-o bună zi, după o serie de peripeții care întorc casa pe dos, Clementine reușește să fugă împreună cu motanul Gilbert, prietenul ei cel mai bun. O ferestruică uitată deschisă în pod e începutul unei aventuri incredibile care o duce spre locul visat, cel mai frumos loc dintre toate: acasă!

Povestea lui Moș Crăciun

 

Sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul - este cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare a creștinătății, de mare încărcătură sufletească și care ne aduce multă bucurie prilejuită de atâtea datini și obiceiuri. În ce privește termenul de ,,moș'', acesta descrie vârsta zeului adorat, care trebuie să moară și să renască. 
Din vechime, se știe că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile nașterii, i-a cerut adăpost lui Moș Ajun, dar acesta a refuzat-o spunând că e sărac și a îndrumat-o să meargă să-i ceară ajutor fratelui său mai mic, Moș Crăciun. Ne întrebăm cine e acest ,,Moș Crăciun''? Ei bine, Moș Crăciun apare în cultura populară românească, drept un personaj cu puteri miraculoase, ca eroii și zeii din basme. El este bătrân (are o barbă lungă), e bogat și are avantajul că ,,s-a născut înaintea tuturor sfinților''. 
Potrivit folcloristului român Ion Ghinoiu, în cartea sa ,,Calendarul țăranului român. Zile și mituri'', Moș Crăciun și Moș Ajun, trăiau într-un sat pastoral și aveau case mari, cu multe grajduri. Într-o zi, pe neașteptate, apare în viața lor o femeie necunoscută care, simțind că i-a venit vremea să nască, le cere ajutorul. Neștiind însă că femeia este chiar Maica Domnului, n-o primește în casă și o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa, nevasta lui Moș Crăciun, o ajută să nască, fără știrea soțului ei, care mai apoi află și o va pedepsi cu tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Isus, se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind ,,primul creștin'', ,,Sfântul cel mai bătrân'', ,,soțul femeii care a moșit-o pe Maria''. 
Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci, de unde și tradiția de a face daruri de Crăciun, mai ales celor mici. 

Povestea lui Moș Crăciun, ne mai amintește că acesta mai avea niște ajutoare de nădejde: cei 11 spiriduși ai Moșului și cei 9 reni (Rudolph, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer și Vixen). Spiridușii îl ajută pe Moșul în fabrica secretă de jucării, pentru a se asigura că toate dorințele copiilor sunt îndeplinite până în noaptea de Crăciun. Ideea de spiriduși de Crăciun vine din credința străveche, că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Percepția cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de a face, fiind fie răutăcioși, fie drăguți. În Evul Mediu, mai degrabă așteptau daruri decât să le facă. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridușii au devenit prieteni ai lui Moș Crăciun. Când Rudolph era pui, nasul său a fost atins de Magia Crăciunului și de-atunci e strălucitor și roșu. 

Unii spun că Moș Crăciun trăiește la Polul Nord, iar alții că ar trăi în Laponia. În fiecare an, milioane de copii îi trimit scrisori, spunându-i ceea ce ar vrea să primească în ciorăpei sau sub bradul de Crăciun. Moșul așează sacul plin de daruri în sania sa fermecată, trasă de reni și, pleacă să împartă cadouri copiilor din toată lumea. Cu foarte multă vreme în urmă, Moș Crăciun și spiridușii săi au descoperit formula specială, secretă, a prafului magic pentru reni, care-i face să zboare. 

Și, iată, aceasta a fost povestea lui Moș Crăciun.

surse: ,,Crăciunul în lume'', de Lesley Sims, editura Didactica Publishing House, Buc., 2016

          ,,Crăciunul copiilor: între tradițional și modern, Delia Bal, editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007 

1 Decembrie - Ziua Naţională a României. Unirea Transilvaniei cu România (1918)

 

1 Decembrie, Ziua Națională este o zi sărbătorită cu mare fast de întreg neamul românesc, este o zi special care ne aduce aminte că, începând cu primii ani ai secolului XX, România a devenit un stat unitar și indivizibil. Ziua Națională reprezintă, totodată, un prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești.

Astfel, ziua de 1 Decembrie, semnifică, printre altele și unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului, la Regatul României. Alipirea ultimei bucăți de pământ românesc, cuprinsă între Mureș, Tisa și Dunăre, a reprezentat continuarea firească a demersurilor de unire a tuturor provinciilor românești, începute la jumătatea secolului al XIX-lea. Prin urmare, de la această data, de 1 decembrie, poporul roman a putut răsufla ușurat, visul se împlinise și anume cu toții se aflau sub oblăduirea aceluiași stat: Statul Român. Frați, în cuget și simțire, în limba vorbită, cultură, tradiții, obiceiuri și sărbători, românii puteau circula liberi și nestingheriți pe pământurile vechiului Regat Dacic și pe cel vremelnic al lui Mihai Viteazul.

Prin acel 1 Decembrie din anul 1918, cei 1228 de delegați ai Adunării Naționale de la Aba Iulia, susținuți în piața publică de peste 100.000 de persoane s-au adunat la marele eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului. Statul Român garanta oricărui cetățean al său, dreptul de a putea vorbi fără opreliști limba strămoșilor, de a putea învăța limba vorbită în casele lor, de a se putea ruga în biserici în limba română.

De asemenea, cronicarii au propagate idea de unitate românească și au pledat, cu argumente istorice, pentru Unire. Scrierile iluminiștilor transilvăneni au afirmat, cu dovezi noi, unitatea de origine, de limbă, de cultură și de idealuri ale românilor. Când și-a chemat pandurii la lupta social, în 1821, Tudor Vladimirescu înfăotuia, cum spunea Bălcescu, ,,deșteptarea nației’’, la marea bătălie pentru făurirea unirii și cucerirea independenței. Prima etapă a Unirii, ,,Unirea cea mică’’, se încununa cu succes. Transilvăneanul George Barițiu scria atunci: ,,Românii nu vreau sînge, nu vreau subjugări de țări vecine, ci ei vreau numai totală scăpare de sub atîtea epitropii venite în silă. Vreau a lega unire strînsă, frățească între locuitorii acestui pămînt, vreau suveranitate deplină ...’’. Iar Vasile Alecsandri exprima ]n vers sentimentele de bucurie ale tutror romînilor: ,,Fraților, nădejde bună! Viitorul ce urziți/Va fi vrednic de trecutul strămoșilor slăviți!/Bărbăția și Unirea între voi de-acum domnească/Și strigați în libertate: România să trăiască!’’

Cei mai buni dintre românii acelei vremi: fruntași politici, oameni de știință, scriitori, învățători, profesori și muncitori de toate categoriile, de la țărani pînă la mineri, s-au străduit din răsputeri, trecînd peste toate opreliștile și au dovedit tuturor, prieteni ori dușmani, că românii sînt națiunea dominantă în Transilvania și are dreptul a trăi liberă sub soarele luminos al civilizației.

În istoria poporului român, ziua de 1 Decembrie 1918 a fost o zi epocală. O zi de luptă revoluționară a maselor populare din întreaga Transilvanie, din întreaga Românie. O zi de luptă și de biruință. O zi de sărbătoare: sărbătoarea împlinirii marelui ideal național. O zi a adevăratei și desăvârșitei Uniri românești. Întregul popor român a fremătat de bucurie. Cea mai mare năzuință, o năzuință seculară de unitate românească, cel mai înalt vis pentru care au luptat și s-au jertfit nenumărați strămoși, s-a împlinit.

Unirea din 1918, reîntregirea României, desăvîrșirea statului național a încheiat o perioadă de istorie românească. În același timp, Unirea a deschis o nouă cale spre dezvoltarea poporului nostru. România a devenit mai puternică, economia ei mai dezvoltată, cultura ei mai înaltă. Ea s-a rânduit repede între statele de seamă ale Europei. Despre creațiile ei științifice și artistice a început să vorbească tot mai des și mai mult în lume. Poporul român tot mai mîndru de istoria sa a ridicat fruntea sus în marea carte a istoriei universale.

surse: broșura ABC - 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia, editura Ion Creangă, Buc., 1978   

         Istoria ilustrată a românilor. De la origini până în prezent, editura Porțile Orientului, Iași       

 

Ziua Internațională a Drepturilor Copilului

       

  În fiecare an, la 20 noiembrie este sărbătorită ,,Ziua Internațională a Drepturilor Copilului'', o zi specială, dedicată copiilor din întreaga lume, o zi prin care drepturile copiilor se cer a fi promovate și sărbătorite. Adunarea Generală a ONU adoptă Declarația pentru Drepturile Copiilor, care definește drepturile copilului la protecție, educație, îngrijire a sănătății, adăpost și o alimentație potrivită, integrare în societate. De la data adoptării acestei Declarații, s-a semnat, totodată, și o ,,Convenție pentru Drepturile Copilului'', care prevede protejarea și promovarea drepturilor copilului, precum și dreptul la viață, la sănătate, la educație și joacă, dar și dreptul la viața de familie, de a fi protejați împotriva violenței, de a nu fi discriminați și dreptul de a-și face auzite opiniile. 

       Prin urmare, copilul are dreptul la libertatea de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de a căuta, a primi și a difuza, fără să țină seama de frontiere, informații și idei de orice natură sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului. Orice copil are dreptul la protecție și la ajutor special din partea statului. 

      De asemenea, scopul organizației UNICEF este următorul: supraviețuirea și dezvoltarea copiilor; protecție și incluziune socială; educație, ajutor de urgență și acțiuni umanitare. Statele părți recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În anul 2000, Adunarea Generală a ONU a adoptat două Protocoale opționale, primul interzicând implicarea copiilor în conflicte militare, iar cel de-al doilea interzice vânzarea acestora, prostituția și pornografia infantilă. 
     Totodată, statele părți recunosc drepturile copilului la educație și vor urmări în mod special: 
* să facă învățământul primar obligatoriu și gratuit pentru toți;
* să încurajeze diferite forme de învățământ secundar, atât general, cât și profesional, să le facă accesibile oricărui copil;
* să asigure tuturor accesul la învățământul superior, în funcție de capacitatea fiecăruia;
* să facă deschise și accesibile tuturor copiilor informarea și orientarea școlară și profesională;
* să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea școlii cu regularitate și reducerea ratei de abandon școlar.
       Prin urmare, trebuie recunoscut și dreptul copilului la odihnă și timp liber, dreptul de a se juca și de a participa la activități recreative, proprii vârstei sale. 
Au fost obținute succese impresionante pentru copii în ultimele trei decenii, dovadă stă și faptul că din ce în ce mai mulți copii au o viață mai lungă, mai bună și mai sănătoasă. 
Pe lângă provocările ridicate de sănătate, nutriție și educație, copiii trebuie să facă, astăzi, față unor noi amenințări precum schimbările climatice, abuzul online și cyberbullying-ul. Doar cu inovație, noi tehnologii, voință politică și resurse sporite, vom putea contribui la transpunerea viziunii Convenției privind Drepturile Copilului într-o realitate pentru toți copiii din întreaga lume. 
      Astfel, Ziua Internațională a Drepturilor Copilului oferă fiecăruia dintre noi un punct inspirat pentru a pleda, promova și sărbători drepturile copiilor, toate acestea traducându-se în dialoguri și acțiuni ce vor construi o lume mai bună pentru copii.    

sursa: ,,Drepturile Copilului și Tânărului'', coord. prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, Emil Marinache, dr. Rodica Șerbănescu, Editura Institutul Român pentru Drepturile Omului, Buc., 1998 

Fetița care voia să salveze cărțile, de Klaus Hagerup și Lisa Aisato

 Azi, 13 noiembrie 2020, vă propun ca lectură pentru cei mici cartea intitulată ,,Fetița care voia să salveze cărțile'', scrisă de autorul, traducătorul, scenaristul, actorul și regizorul norvegian Klaus Hagerup. Încă de la începutul carierei sale de scriitor, Klaus a scris multe cărți cunoscute, mai ales pentru adolescenți, dar și pentru cititorii mai în vârstă și mai tineri. Este cunoscut mai ales pentru cărțile sale despre băiatul adolescent nesigur pe el Markus. A murit la vârsta de 72 de ani de o boală cumplită. 

Cartea ,,Fetița care voia să salveze cărțile'', este printre cele mai tulburătoare, fantastice și frumoase cărți pentru copii pe care am văzut-o și am citit-o vreodată. Am rămas fără grai în fața unor ilustrații de pe altă lume, în fața unui text în norvegiană din care nu pricepeam o iotă, spunea binecunoscuta autoare română, Ioana Chicet-Macoveiciuc , dar despre care am simțit într-o clipă că e cea mai minunată poveste din lume. Și este, chiar este!

Anna, personajul principal al cărții, iubește foarte mult cărțile, atât de mult încât e dispusă să le citească pe toate ca să le salveze de la distrugere. Planul ei e însă dat peste cap de o carte specială, care nu are final. Exact așa cum am fost dată eu peste cap de cartea aceasta. Și cum o să fiți și voi. Și copiii voștri. Și poate și copiii lor, peste o vreme.

Este genul acela de carte care rămâne cu tine toată viața. Și care te salvează de fiecare dată când o deschizi. 

https://en.wikipedia.org/wiki/Klaus_Hagerup

Recomandarea zilei: ,,Luka și focul vieții'', de Salman Rushdie

 Azi, 21 octombrie 2020, vă propun ca recomandare de lectură cartea autorului indian Salman Rushdie intitulată ,,Luka și focul vieții'', care s-a născut la Bombay și care, la vârsta de treisprezece ani pleacă în Anglia, unde va studia la prestigiosul King's College din Cambridge.

Atunci când renumitul povestitor Rașid Khalifa, ,,Șahul de Blah'', cade într-un somn malefic, pradă unui blestem, fiul său cel mic, Luka, pornește hotărât într-o expediție în Lumea Magică. El încearcă să fure Focul Vieții, singurul care îl poate readuce la viață pe iubitul său părinte. În călătoria lui primejdioasă îl însoțesc un cîine și un urs de circ, cățelul Ursu și ursul Cuțu, dar și un miserios și adesea înspăimântător dublu al tatălui său, Tatanonimul. Pe parcursul căutării, în care plouă cu peripeții fascinante, apar numeroase alte personaje magice, de la fermecătoarea Insultana de Zel pînă la titanul Prometeu, un alt Hoț al Focului.  

Vacanță în aer liber: ,,Puterea apei - apa pură, viață sănătoasă''

Proiectul din acest an intitulat ,,Puterea apei - apa pură, viață sănătoasă'', propus de Secția pentru Copii și Tineret a Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai'', Oradea își propune organizarea de activități cu copiii pe tema apei, promovarea unor valori de educație ecologică și de protejare a mediului înconjurător.  

Acest proiect are și un regulament pe care îl puteți vizualiza aici pe blogg-ul secției -  www.sectia-copii-bjbihor.blogspot.ro:

  

2 aprilie - Ziua Internațională a Cărții pentru Copii

                     

                                              ,,Nu e alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decît cetitul cărților'' (Miron Costin)

Pornind de la citatul cronicarului moldovean Miron Costin, putem afirma cu tărie acest adevăr - cartea este o comoară, un izvor nesecat de cunoștințe, o oglindă fermecată în care ne vedem precum eroii din basmele, poveștile, legendele pe care le citim cu drag. Cartea ne este un prieten credincios și de nădejde. Un mare critic și teoretician român, Paul Cornea afirma în lucrarea sa ,,Introducere în teoria lecturii'' că nici computerul, nici televizorul nu vor duce la dispariția cărții, că lectura va continua să joace un rol important în viața oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoțită de remedierea compensatoare a unui spațiu liber pentru închipuire, visare și căutare de sens. Cred, vreau să cred că vom continua să citim chiar dacă nu vor mai fi cărți, o vom face la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim și să producem bunuri simbolice.'' Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții va căuta și își va găsi timp pentru această activitate de minte și suflet. Astfel, putem spune că persoane care s-au îndeletnicit cu cititul încă de la o vârstă fragedă, posedă un vocabular bogat, ceea ce le ajută să se exprime mai ușor, atât liber, cât și în relația cu ceilalți. Cartea poate fi, totodată, considerată și un bun profesor, deoarece cu ajutorul ei putem să descoperim lucruri noi. Ea ne face să fim mai buni, ne ajută să trecem mai ușor peste greutățile vieții. Cartea ne ajută să înțelegem și să pătrundem în tainele lumii, a universului. O carte bună este o mângâiere pentru că ne alină, pentru că în filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înțelepciune. Ea ,,ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate și prejudecăți'' (Mihail Sadoveanu).

Locul adecvat pentru împrumutul cărților îl reprezintă biblioteca, loc prielnic pentru citit și documentare. Astfel, toți cei care au acces la o bibliotecă vor fi cu mult mai puternici sufletește. Cugetând la vorba înțeleaptă a bătrânilor ,,cine are carte, are parte'', nu-mi mai rămâne decât să vă adresez îndemnul de a citi cât mai multe cărți. 

În 1967, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură'' (UNESCO) a hotărât ca ziua de naștere a scriitorului Hans Christian Andersen, să fie asociată cu ,,Ziua Internațională a Cărții pentru Copii''. Sărbătorirea acestei zile este un omagiu adus marelui scriitor danez Andersen, cunoscut în întreaga lume pentru opera literară dedicată copiilor, dar, totodată, și o încercare în plus de a-i atrage pe cei mai mici cititori în universul minunat al cărților. 

Hans Christian Andersen a trăit între 2 aprilie 1805 și 4 august 1875, talentul literar fiindu-i remarcat încă de la 17 ani de un regizor al Teatrului Regal. În 1835 a publicat primul său volum de basme, intitulat ,,Povești istorisite copiilor.'' În perioada În perioada 1835-1850 a scris cele mai cunoscute și apreciate povești ale sale, care au fost traduse în numeroase limbi: ,,Soldățelul de plumb'' , ,,Rățușca cea urâtă'', ,,Povestea privighetorii'', ,,Crăiasa zăpezilor'', ,,Fetița cu chibriturile'', etc. 

                                     surse:  https://copiibjc.bjc.ro/?p=1685

                                      https://scoalacorbi.wordpress.com/2011/04/20/cartea-este-comoara-fara-pret/

Întâmplări cu Păcală

Azi, 31 martie 2020, vă propun să facem cunoștință cu eroul popular, Păcală, mult îndrăgit de voi copiii și am să pun în slideshare, două dintre întâmplările pline de umor ale acestui personaj din colecția ,,Bibliografie școlară recomandată'', pe blogg-ul secției copii: https://sectia-copii-bjbihor.blogspot.com/

1 Aprilie - Ziua umorului și a păcălelilor

În această perioadă greu încercată, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici, pentru dragii noștri părinți, frați, surori, secția de împrumut pentru copii încearcă, cu ajutorul cărților și al oamenilor binevoitori, care gestionează secția, să vă aducă zâmbetul pe buze și vă propune ca de 1 aprilie, dar nu numai, să ne aducem aminte să mai și zâmbim, să ne adunăm cu toții și să sărbătorim ,,Ziua umorului și a păcălelilor''.
Astfel, ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în SUA, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania și, nu în ultimul rând, Franța. În fiecare an, pe 1 aprilie, oamenii din întreaga lume marchează Ziua păcălelilor și a umorului, cunoscută și ca Ziua Păcălitului sau Ziua nebunilor este ziua când fiecare încearcă să-i facă o farsă colegului, prietenului, vecinului sau unui membru al familiei.
În ceea ce privește, originea acestui obicei se consideră că este legată de schimbarea anotimpului, în timp ce alții cred că provine de la adoptarea noului calendar. Astfel, obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în vestul Europei, pe la jumătatea secolului al XVI-lea. În vechiul calendar iulian, Anul Nou se sărbătorea la 1 aprilie, iar în anul 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut trecerea de la vechiul calendar la noul calendar, care avea să-i poarte numele - calendarul gregorian, sărbătoarea Anului Nou mutându-se de atunci pe 1 ianuarie.
Prin urmare, cei care continuau să sărbătorească Anul Nou pe 1 aprilie au fost numiți ,,nebunii de aprilie''de unde și denumirea de Ziua nebunilor (April Fool's Day) sau Ziua păcălelilor. Cu timpul, însă, felicitările trimise de Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind adeseori însoțite de cadouri haioase.
La noi în țară, Ziua păcălelilor se sărbătorește începând cu secolul al XIX-lea. În această zi se obișnuiește ca farsele să fie făcute până la ora prânzului, altfel acestea aduc ghinion păcăliciului.
Tradiția spune că dacă o fată frumoasă reușește să te păcălească de 1 aprilie, trebuie să fii prietenul ei. Totodată, copiii născuți la această dată vor avea succes pe aproape toate planurile.
Prin celebrarea acestei sărbători, ziua de 1 aprilie devine un prilej de bucurie și de distracție pentru toți cei care au simțul umorului, sau, așa după cum afirma scriitorul american Mark Twain ,,ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului. ''
În Franța, cela care cade victima unei păcăleli este numit ,,poisson d'Avril'' (pește de aprilie), deoarece pe 1 aprilie în Franța se deschide sezonul pescuitului.
În Anglia este numită ,,noddy'', iar în Scoția acestuia i se mai spune ,,April qowk'' sau ,,April cuckoo'' (cuc de aprilie).
Un captivant festival al umorului intitulat Umorina are loc în fiecare an, de 1 aprilie, în orașul Odesa, un vechi leagăn al hazului și voii bune.
La noi, Păcală și Tândală ce se trag de pe timpurile Daciei lui Burebista, sunt niște eroi populari simpatici, atât de îndrăgiți de copii și care personifică simțul fin al umorului la neamul nostru daco-roman.
Iată câteva întrebări haioase:

,,De ce înmoaie Taurii pâinea în zeamă?''
    Ca să nu caște gura de două ori.

,,Prin ce se deosebește un om de cămilă?''
   Cămila poate să lucreze o săptămână fără să bea, iar omul poate să bea o săptămână fără să lucreze

,,Când o să fie mare foamete pe Pământ?''
   Când o să mănânce chinezii cu lingura.

,,Cum se obține lumina cu ajutorul apei?''
   Spălând geamurile.

,,Ce e roșie și strică dinții?''
   Cărămida.

,,Ce simbolizează ''S-ul''de pe pieptul lui Superman?''
  Trezirea Sufletului.

,,Când este momentul să culegem merele?''
   Când e câinele legat.


                                                         sursa: https://www.timpul.md/articol/astazi-este-ziua-umorului-sau-a-pacalelilor--cand-i-cum-a-aparut-aceasta-datina-128778.html

                                                               

1 Martie. Mărțișorul - simbolul primăverii. Legenda ghiocelului

Iată că încet, încet se duce și luna februarie ... mai întoarcem o filă din calendar și ne pregătim să întâmpinăm cu bucurie nemărginită primăvara, anotimpul când natura se trezește la viață, copacii înmuguresc și apar mlădițe noi, iarba începe și ea să încolțească, apar și primii ghiocei, vestitorii primăverii, zambilele care sunt simbolul jocurilor sportive, narcisele și, nu în ultimul rând, toporașii de martie. Este, totodată, anotimpul când păsările migratoare se întorc din țările clade, care ne vor încânta auzul cu trilurile lor vesele, gâzele vor zumzăi și vor dansa în aer. Freamătul lor se va contopi cu freamătul naturii renăscute la viață.
An de an, de 1 Martie ne recăpătăm speranța, optimismul, credința în mai bine și sporul în toate. Acest triumf al reînvierii și renașterii naturii este invocat prin Mărțișorul pe care-l dăruim celor dragi, ca mic semn că ne dorim să le aducă fericire și noroc.
Semnificația mărțișorului a rămas aceeași de-a lungul timpului. Mărțișorul reprezintă, de asemenea, binele și bunăstarea, iar culorile alb și roșu simbolizează lupta dintre iarnă și primăvară. Astfel, sărbătoarea mărțișorului reprezintă victoria soarelui asupra iernii, precum și victoria primăverii asupra naturii. Mărțișorul e oferit ca simbol al sosirii primăverii.
În unele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine înseamnă că și copilului îi va merge bine în viață. În alte cazuri, mărțișorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb și curat ca florile acestor arbuști. Șnurul mărțișorului exprimă împletirea inseparabilă a două principii: roșul este atribuit vital femeii, iar albul este specific înțelepciunii bărbatului.

Legenda ghiocelului

Undeva departe în timp, când florile stăpâneau pământul, iar oamenii nici măcar nu erau gândiți, darămite făcuți, o floare mare și albă trebuia să anunțe venirea primăverii. Ăsta era rostul ei pe lume, hărăzit de Dumnezeu. Pe numele său, Floare-Albă-de-Primăvară, floarea aceasta era înaltă ca o gladiolă. Atunci când apărea, toată natura o vedea și știa că iarna trebuia să-și facă bagajele și să plece. Din acest motiv ea era ca un ghimpe în coasta iernii.
Supărată foc pe floarea zveltă, care anunța negreșit venirea primăverii, iarna s- a vorbit cu crivățul și au gândit o strategie. De cum va începe să răsară planta, crivățul să meargă repede la ea, dis-de-dimineață și să sufle asupra-i urgie. Floarea să cadă răpusă, fără să o vadă cineva, iar astfel, Iarna va poposi după bunul plac pe întreg întinsul naturii. Exact așa s-a întâmplat, an după an.
Bunul soare, paznicul Pământului, observă tărășenia și a fost nemulțumit de conspirația Florii-Albe-de-Primăvară. Așteptă momentul oportun, la cei mai devreme zori ai dimineții, și vorbi cu mândra floare. Află de la ea că și ea e nemulțumită că nu-și poate împlini menirea, de vestire a primăverii, și că ar da orice ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. Soarele i se destăinui, că a avut multe nopți nedormite, gândindu-se la rezolvare. Oricât a întors problema pe toate părțile, rezolvarea era doar una. I-o împărtăși Florii-Albe, iar ea bucuroasă că-și va putea îndeplini destinul, acceptă! Soarele, cu razele-i magice, o transformă pe loc, într-o floricică plăpândă, ca un fulg de nea, dar puternică precum o pânză de păianjen. Și cum numele vechi nu i se mai potrivea, a botezat-o suav, precum îi era ființa: Ghiocel.
Dimineața veni, iar crivățul, ca de obicei, încercă să rupă floarea. Iute, cu trupul mititel, Ghiocelul se feri și se ascunde după zăpadă. Și o ținu așa până când crivățul se retrase obosit. Bucuros că a învins, Ghiocelul mititel scoase capul la lumină și strigă, cât îl ținu clopoțelul gingaș, că e vremea ca iarna să plece!
Și la fel face până în zilele noastre: stă pitit, iar când îi e lumea mai dragă iernii, o anunță că trebuie să plece!

 
      

Povestea lupului Hoinar, de Rosanne Parry

O altă recomandare pe care v-o propun spre lectură este cartea ,,Povestea lupului Hoinar'', scrisă de autoarea britanică Rosanne Parry. De mică, Rosanne a scris într-un chioșc aflat într-un copac din grădină și îi plăcea să cânte la vioară și să danseze. Ultimul ei roman, Povestea lupului hoinar, a produs senzație la nivel internațional, fiind vândut rapid în Marea Britanie, Germania, Franța, China, Japonia și o mulțime de alte țări.
Această poveste este inspirată de viața și călătoria unui lup adevărat, Oregon 7, care s-a născut în haita Imnaha din Munții Wallowa, în nord-estul Oregonului, SUA.
În septembrie 2011, la vârsta de aproximativ doi ani, Oregon 7, și-a părăsit teritoriul natal și a călătorit 1600 de km prin estul și sudul Oregonului, precum și nordul Californiei. Deși în drumul lui a întâlnit ferme de vite și de ovine, nu a ucis niciun animal domestic. Lupul și-a încheiat călătoria în munții Siskiyou, o regiune bogată în cerbi și elani.
Iute trăiește fericit în munți, cu haita lui: Mama și Tata, Ager, Năvală, Codiță și Cald. Dar o haită rivală le invadează teritoriul și Iute se trezește dintr-odată ...singur! Deși e doar un puiandru, se vede nevoit să plece în lumea mare, în căutarea unui nou cămin. Dar călătoriile lungi sunt pline de primejdii pentru un lup tânăr și singur ... asta presupune să treci cu bine de vânători, autostrăzi și incendii. În plus, dorul de părinți și frați nu e ușor de îndurat și, când singurul aliat e un corb, vânatul poate deveni o problemă serioasă. Cum poate supraviețui un lupușor?
Vă invit să citiți această carte interesantă și plină de aventuri.

Lectură plăcută!

Prințesa cerului, de Rino Alaimo

Azi, 18 februarie vă propun ca lectură pentru cei mici cartea ,,Prințesa cerului'', scrisă de Rino Alaimo, un cunoscut scriitor și ilustrator italian.
Într-un castel înălțat dincolo de nori, trăiește Luna, fiica regelui Umbră și a reginei Lumină. Părule ei, ca o semilună sclipitoare, luminează tot cerul.
 Invidios pe această strălucire care rezistă întunericului său, Umbră o capturează pe prințesă și o ascunde departe de palatul ei ... Va putea cineva s-o ajute să găsească drumul înapoi? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, vă invit să pătrundeți în tainele acestei frumoase povești despre Prințesa Cerului.

Lectură plăcută!

Ziua iubitorilor bibliotecilor (cititori, bibliotecari și șoareci ) :)), Literă și simbol (prof. Lupșe Anita Laura)

                                                       

   ,,Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie''.
                                                                                                                 (Marcus Tullius Cicero)

Pe 14 februarie se sărbătorește pe lângă Valentine's Day și Ziua Internațională a iubitorilor de biblioteci (cititori, bibliotecari și șoareci 😂) așa cum este notată în calendarul cultural. În această zi, trebuie să ne arătăm dragostea pentru toți iubitorii de biblioteci. Astfel, se pune întrebarea: ,,de ce unii oameni iubesc bibliotecile?'' Pentru că bibliotecile au un farmec aparte. Azi putem găsi o carte căutând în baza de date computerizată după autor, titlu și să mergem direct la raft, să luăm cartea, s-o înregistrăm în fișa de cititori și să plecăm. E liniște, doar din când în când se mai aude foșnetul ușor al paginilor întoarse. Uneori, cineva mai scapă pe jos un obiect mai greu și toți cei prezenți în sală tresar, smulși ca din visare, dar nimeni nu comentează nimic.
Cum își arată dragostea pentru biblioteci cei care le iubesc? Cei care au tradiții vechi în a dona bani sau cărți diferitelor instituții de cultură, donează bani bibliotecilor locale sau cărți. Alții merg la bibliotecă în această zi și împrumută cărți la sala de lectură sau vizionează filme, ascultă muzică, etc. - e un mod prin care, mărind numărul ,,vizitatorilor'' se justifică existența bibliotecilor în comunitatea respectivă. Deși se spune că trăim în ,,era Internetului'', nu tot ce este stocat digital poate fi accesat în rețeaua publică, în sensul că bibliotecile dețin o mare cantitate de date ,,digitalizate'', informații pe care nu le găsim oriunde online. Totodată, bibliotecile oferă asistență cititorilor în a găsi informații din cele mai diverse și rare în orice domeniu, informații care se poate să nu fie găsite într-o carte cumpărată sau online. Această zi este și una potrivită pentru a-i încuraja să treacă pragul unei biblioteci pe cei care nu sunt obișnuiți să o facă - unii neștiind că se află o bibliotecă în localitatea lor de reședință.
O bibliotecă e mai mult decât un spațiu unde găsești informații. Biblioteca este un univers care conține mii de universuri. Bibliotecile sunt ca un sanctuar, o oază de liniște, departe de agitația vieții cotidiene, oferind un loc în care pot fi acumulate noi cunoștințe despre lume și viață, unde sunt oameni care se aseamănă. Biblioteca mai este un loc unde se întâlnesc membri unei comunități, un loc unde pot împărtăși gânduri și idei, unde pot afla lucruri noi. Pentru acestea și pentru multe altele, unii oameni iubesc bibliotecile.
Tot pe 14 februarie sărbătorim și Ziua Îndrăgostiților. De ce să nu arătăm puțină dragoste și bibliotecilor, în această zi a iubirii? De ce n-ar petrece și îndrăgostiții o oră-două, într-o bibliotecă locală, consultând măcar titlurile romanelor în care sunt descrise mari iubiri?

La mulți ani tuturor celor care iubesc bibliotecile! Mai puțin șoriceilor! :)) 

 LITERĂ ȘI SIMBOL

Cartea reprezintă un mijloc de comunicare, inclusiv în domeniul artei muzicale, din mai multe puncte de vedere. Elevii doritori pot avea acces la informații utile și interesante despre viața compozitorilor, ale căror lucrări muzicale le stau în față pe partiturile cu notația muzicală nonverbală specifică, stănd în opoziție totală cu aceasta, dar completându-se reciproc ca modalitate informațională: literă și simbol.

Fiecare pagină de carte are un rol specific în formarea și devenirea personalității copilului indiferent de vârstă iar elevii Liceului de Arte din Oradea sunt beneficiarii reali în ceea ce privește complementaritatea artelor literare și muzicale, astfel există de mulți ani o colaborare fructuoasă între instituția Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai” respectiv instituția Liceului de Arte din Oradea, legătură care se manifestă prin diferite manifestări culturale și artistice prin munca educațională depusă de cadrul didactic LUPȘE ANITA LAURA – profesor de Vioară la Liceul de Arte Oradea, care ani la rând manifestă un interes deosebit pentru dezvoltarea interpretativă a elevilor săi pe scena atât de primitoare a aulei bibliotecii, prezentând totodată oferta educațională valoroasă și unică pe care LICEUL DE ARTE ORADEA o reprezintă la nivel local și județean.

Majoritatea elevilor din catedra profesoarei LUPȘE ANITA LAURA sunt înzestrați cu un talent deosebit și sunt obișnuiți cu antrenamentul muncii asidue pe care-l necesită studiul complex al intrumentului viorii. Aceștia funcționează aidoma unei pepiniere, fiind membrii importanți ai Orchestrei Liceului de Arte Oradea, orchestră care mereu cântă și încântă cu elanul tinereții repertorii muzicale deosebit de pretențioase pentru o vârstă școlară, fiind prezenți la majoritatea evenimentelor organizate de ,,Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai”.

Acești elevi deosebiți au reușit să interpreteze lucrări muzicale ca: Rapsodia română de George Enescu, Dansurile populare românești de Bela Bartok, Pizzicato Polca de Johann Strauss, Oda bucuriei de L. van Beethoven, Piese celebre de Grigoraș Dinicu, Valsul celebru nr.2 de Shostakovici etc, toate acestea sub bagheta dirijorală a d-nei Profesor NAGY VIOLA. Toate succesele și reușitele sonore atât de ample s-au manifestat în aplauzele auditoriului care s-a strâns într-un număr semnificativ în aula bibliotecii, susținând și hrănind întotdeauna formația orchestrală prin aplauzele lor recunoscătoare.

Putem concluziona așadar o similitudine ce există între modul de abordare a unei cărți – literă, respectiv parcurgerea unei partituri muzicale – simbol – în ciuda faptului că cele două ,,texte” sunt notate cu caractere diferite, dar ființa care este capabilă de curiozitatea, chemarea și răbdarea necesară de a le parcurge în întregime: da Capo al Fine, are într-adevăr câștig de cauză reală, pentru că și una și alta va deveni parte integrantă valoroasă spirituală a ființei sale unice.

 Autor: Prof. LUPȘE Anita Laura    (Liceul de Arte Oradea Jud. Bihor)

,,Acolo unde lumea se sfârșește'', de Geraldine McCaughrean

O altă carte propusă ca lectură pentru copii, dar de o categorie de vârstă mai mare, este ,,Acolo unde lumea se sfârșește'', de autoarea de origine britanică Geraldine McCaughrean, unul dintre cei mai îndrăgiți și apreciați autori de literatură pentru copii. A scris mai mult de 170 de cărți, inclusiv Petre Pan în Scarlet. De mică și-a găsit adevărata vocație în scris, susținând că ceea ce o face să scrie este dorința de-a scăpa dintr-o lume nesatisfăcătoare. Motto-ul ei este: ,,nu scrie despre ceea ce știi, scrie despre ceea ce vrei să știi''. Opera ei include numeroase reluări de povești clasice pentru copii: Odiseea, El Cid, Povestirile din Canterbury, Moby Dick, O mie și una de nopți, Gilgamesh.
A câștigat Medalia Carnegie, de trei ori Premiul Whitbread pentru cărți pentru copii, Premiul pentru ficțiune pentru copii acordat de ziarul The Guardian, de patru ori bronzul la Premiul Smarties.
În fiecare an, în miezul verii, Quill și prietenii săi sunt duși pe Stânca Războinicului, un pinten abrupt de piatră aflat în mijlocul oceanului, să vâneze păsările care cuibăresc acolo. Dar, vara aceasta, barca nu mai vine să-i ia înapoi acasă. Cu siguranță, numai sfârșitul lumii ar putea fi motivul pentru care au fost abandonați în bătaia furtunilor, condamnați să reziste foamei și spaimei de moarte. Cum oare ar putea supraviețui? Ca să aflați răspunsul, vă invit să pășiți și voi în această lume plină de mistere.

Lectură plăcută!

Recomandarea zilei: ,,Uimitoarele aventuri ale lui Wilbur McCloud. O vânătoare furtunoasă'', de Andreas Karlstrom

Începem anul în forță cu o carte plină de peripeții pentru copii intitulată ,,Uimitoarele aventuri ale lui Wilbur McCloud. O vânătoare furtunoasă'', de Andreas Karlstrom, actor și, deopotivă și autor de cărți pentru copii, originar din Germania, Ravensburgh. 

Este o poveste despre un mic avion cu elice care merge într-o mică călătorie de erou, trăiește tot felul de aventuri interesante și face mulți prieteni noi. Astfel, în mijlocul Oceanului Atlantic există o insulă unde locuiesc doar avioane. Unul dintre ele este micuțul Wilbur McCloud, un biplan cu elice. Într-o zi, pe când zbura alături de tatăl său, Wilbur se pierde într-o furtună și este obligat să aterizeze de urgență. În drumul său, Wilbur îl întâlnește pe Mika, un raton înțelept, cu care pleacă pentru a-și regăsi tatăl. Află că furtuna este provocată de însăși Fantoma, care, împreună cu ceata ei de spiriduși, plănuiește să construiască o mașină uriașă de schimbat vremea. Dorind să dejoace planul Fantomei, eroii noștri pornesc într-o urmărire sălbatică prin toată Europa. De-a lungul călătoriei, alți membri se alătură echipei: Kim, o mangustă temerară, și zăpăcitul cameleon Schmitt. Cu ajutorul prietenilor săi, Wilbur își învinge fricile și îșă regăsește părintele pierdut.

Lectură plăcută!

Club de lectură - limba engleză

Ieri, 29.01.2020, a avut loc, în Ludoteca secției de împrumut carte pentru copii și tineret a Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai'', Oradea, o altă ediție a clubului de lectură, de data aceasta în limba engleză, în colaborare cu catedra de limbi străine a Facultății de Litere din Oradea, coordonat de doamna lect. univ. dr. Holhoș Felicia , precum și doamna profesoară asistent univ. Suciu Giulia. La acest club au participat peste 35 de elevi, clasa a III-a și cadre didactice, de la Colegiul Național ,,Iosif Vulcan'', Oradea, însoțiți de prof. înv. primar. Neșiu Sânziana.
În cadrul clubului s-a citit un fragment din ,,Robin Hood'', urmând ca, după aceea, elevii să răspundă întrebărilor și să completeze o fișă de lucru, privind personajul principal curajosul și neînfricatul erou legendar Robin Hood care lupta contra nedreptății și tiraniei.
Iată și câteva instantanee de la această activitate:

Mai multe imagini pe adresa de Facebook a Bibliotecii Județene Bihor la https://ro-ro.facebook.com/bibliobihor.

Unirea Mică, sărbătorită la bibliotecă

Activitatea de astăzi face parte din Proiectul Educativ în cadrul programului național SNAC 2019-2020 „ACCEPTĂ-MĂ AŞA CUM SUNT” coordonat de prof. itinerant și de sprijin SUSA GABRIELA MARIA.

APLICANT: CSEI ORIZONT ORADEA (prof. Susa Gabriela Maria, Liliana Canalaș, Cărădan Adina, Popa Gina, Tocut Dorina, Indrecan Simona, Balint Ingrid)

PARTENER: ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.11 ORADEA (dir. Șaitos Alina, prof. Maghiar Sorina)

Scopul activității este acela ca pe lângă transmiterea de informații importante din trecutul nostru ca popor, să dezvoltăm și o mai bună colaborare între învăţământul de masă, învăţământul special și alte instituții importante din comunitatea nostră, în acest caz Biblioteca Județeană ,,Gheorghe Șincai” Oradea și formarea unei atitudini pozitive faţă de elevii cu nevoi speciale.

Profesorii vor desfășura schimburi de bune practici, o mai bună colaborare între învățământul de masă reprezentat de Șc Gimnazială nr 11 Oradea prin prof Maghiar Sorina și clasa a III-a A, învățământul special reprezentat de elevi din clasele V-VIII de la CSEI ,,Orizont” Oradea, cu profesorii: Canalaș Liliana, Cărădan Adina, Popa Gina, Indrecan Simona, Tocuț Maria Dorina, precum și cel integrat reprezentat de grupul elevilor care beneficiaza de profesorii de sprijin Susa Gabriela Maria și Balint Ingrid, din cadrul Școlii Gimaziale Nr 11 Oradea. Prin formarea unei atitudini pozitive față de elevii cu nevoi speciale, prin sensibilizarea comunităţii asupra problemelor copiilor cu nevoi speciale, vom câștiga progrese în asimilarea unor achiziții în plan senzorial, afectiv, social, le va crește stima de sine și vor deveni mai echilibrați.

Activitatea de astăzi a avut ca scop rememorarea actului de la 24 ianuarie 1859 cunoscut sub denumirea de “Mica Unire”. Unire, realizată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, fiind considerată primul pas important pe calea înfăptuirii statului unitar român. Continuând, cu omagierea celor 170 de ani de la nașterea marelui nostru poet Mihai Eminescu. Menirea noastră a cadrelor didactice este aceea de a nu lăsa în uitare și a menține conștiința trează a elevilor noștri chiar de la vârste fragede și indiferent de ce tip de școlarizare urmează aceștia.

Astfel activitatea a debutat cu interpretarea cântecului ,,Cântă cucu-n Bucovina” interpretare susținută de corului clasei a III-a A de la Șc Gimnazială Nr 11 Oradea care ne-a emoționat peste măsură. Am cântat cu toți în cor, copii și profesori. D-na prof. Canalaș Liliana de la CSEI ,,Orizont” Oradea ne-a vorbit despre actul istoric de la 24 ianuarie 1859, prezentând pe harta României regiunile istorice care s-au unit la acea dată (Moldova și Țara Românească), fotografia domnitorului Alexandru Ioan Cuza și fotografia unui personaj emblematic al acelei perioade – Moș Ion Roată..

Grupa copiilor de la CSEI Orizont Oradea, coordonată de prof. Tocuț Maria Dorina, prof. Cărădan Adina, prof. Popa Gina, prof. Indrecan Simona au pus în scenă o secvență din povestirea „Moș Ion Roată și Unirea”. Din acest grup de copii au făcut parte elevi cu dizabilități grave de vedere, motorii și cognitive.

Activitatea a continuat prin interpretarea cu ajutorul elevilor clasei a III-a A de la Șc. Gimn. Nr 11 Oradea sub coordonarea învățător prof. Maghiar Sorina, a unui cântec istoric despre Unire.

A doua etapă a activității de azi a constat în marcarea sărbătoririi nașterii poetului național Mihai Eminescu.

Am vizionat, citit și descoperit, împreună cu copiii, informații mai puțin cunoscute despre viața marelui poet.

În continuare elevii clasei a III-a au cântat piesa ,,Revedere”, a interpretului Gheorghe Sărac, pe versurile poetului Mihai Eminescu.

La încheierea activității doamna înv. prof. Maghiar Sorina a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți, elevi și cadre didactice care au făcut posibilă desfășurarea acestui moment și nu în ultimul rând reprezentanților bibliotecii municipale ,,Gheorghe Șincai” Oradea. (D-na Barna Mariana, Tirpe Ramona)

Finalul activității noastre a fost marcat prin Hora Unirii, cântată și jucată de copii, cadrele didactice și reprezentanții Bibliotecii Municipale în holul central al bibliotecii.

Prof. it. și de sprijin: SUSA GABRIELA MARIA

Vizită

În data de 20.01.2020, ne-au vizitat copii de la Liceu Teoretic ,,Ady Endre'', Oradea, clasa a VIII-a, însoțiți de doamna profesoară Hartstein Greta. După ce s-au familiarizat cu regulamentul de înscriere la bibliotecă, au vizitat secția de împrumut pentru copii și tineret, unde doamnele bibliotecare Melinda Racsav și Adelina Boga le-au prezentat secția, le-au vorbit despre felul cum sunt organizate cărțile, despre noutăți, fondul de referință. După aceea, copiii s-au oprit și în ludotecă, unde au avut deosebita plăcere să vadă spațiul de studiu și recreere a celor mici. Au mai vizitat secțiile adulți, sala de lectură, Mediateca, secția de împrumut carte veche, depozitul general și nu în ultimul rând, laboratorul de conservare.

     

Vizită

Vineri, 17 ianuarie 2020, la secția copii a Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai'', Oradea ne-a vizitat un alt grup de copii de la Grădinița ,,IKids Montessori'', grupa mică, însoțiți de doamnele educatoare: Zsuzsa Mesaros, Cati Grecu și Miheș Teodora. După ce li s-au spus câteva cuvine despre regulamentul de înscriere la bibliotecă, copiii au vizitat secția de împrumut pentru copii și s-au delectat cu cărțile și jocurile din Ludotecă, s-au oprit și pe la Mediatecă, unde au vizionat un filmuleț intitulat ,,Norm of the North'', copiii fiind foarte încântați de personaje și de peripețiile prin care trece ursul Norm. Au vizitat, de asemenea, și amfiteatrul.

,,Balada unicornilor'', de Ledicia Costas

O altă carte interesantă, de data aceasta, de la editura Junior Polirom este ,,Balada unicornilor'', scrisă de Ledicia Costas, autoare de origine sud-americană, născută la Vigo și care de mică avea o înclinație spre vrăjitoare, fantome care au inspirat-o să scrie multe cărți cu această tematică. Cartea ,,Balada unicornilor'' a primit unele dintre cele mai prestigioase premii de literatură pentru copii, printre care Premio Lazarillo 2017, Premio Fervenzas Literaris 2018 și pRemio Kelvin 505 al Festivalului Celsius 232 pwntru cel mai original roman pentru copii în anul 2019. 

La Școala de Invenții și Meserii merg cei mai străluciți copii, în stare să inventeze case motorizate, pălării zburătoare, ba chiar și ochi mecanici și roboți extraordinari. Agata McLeod este una dintre cele mai bune eleve, dar sunt multe lucruri pe care nu le știe despre Școală...și despre propriul trecut. Ca să-și desăvârșească destinul, tânăra inventatoare va trebui să pornească într-o călătorie plină de primejdii spre începuturile lumii. Un roman de aventuri în care fantezia și știința se întrepătrund într-o confruntare necruțătoare, care aduce față în fașă corbi și unicorni. 

,,Delfinul. Povestea unui visător'', de Sergio Bambaren

Azi, 16 ianuarie 2020, vă propun ca lectură, de la editura Univers Enciclopedic Junior, cartea autorului originar din Peru Sergio Bambaren, intitulată ,,Delfinul. Povestea unui visător'' și care a reușit să realizeze, prin această carte, un bestseller internațional. A renunțat la profesia de inginer și s-a dedicat în totalitate scrisului și pasiunii sale pentru mare. Azi, locuiește în Lima, activează în ,,Dolphin Aid'' și este vicepreședinte al organizației care militează pentru ocrotirea mediului ,,Mundo Azul''.

Undeva în oceanul nesfârșit se află o mare micuță, înconjurată de recifi de coral. Acolo trăiește delfinul Dani. Până de curând, cea mai mare plăcere a lui era să se joace cu frații și cu prietenii lui. Dar de când mătușa Pisică-de-mare a fost la ei în vizită ultima dată și a povestit despre valurile minunate din largul oceanului, Dani nu mai are decât o singură dorință: ,,Vreau să plec de aici, să merg în oceanul cel mare, unde sunt valuri!''
Este, așadar, o carte despre năzuințe, despre credința în ele și despre voința de a le aduce la îndeplinire.