,,Alfabetizarea este
mijlocul de identificare, înțelegere, interpretare, creație și comunicare,
toate acestea într-o lume aflată în schimbare rapidă și într-un proces
accelerat de mediatizare și digitalizare’’.
Astfel, anul 1990
este declarat Anul internațional al alfabetizării, iar rolul critic al
alfabetizării este subliniat prin Conferința Mondială a Educației pentru Toți,
precum și prin actul intitulat Cadrul de Acțiune pentru Întrunirea Nevoilor de
Bază în Învățare. În următorii 15 ani se înființează Institutul UNESCO pentru
Învățarea Continuă, sunt organizate, de asemenea, o serie de întruniri și sunt
adoptate declarații care să promoveze educația universală de calitate, echitabilă
și incluzivă.
Considerată a fi un
promotor al dezvoltării sustenabile a individului, permițându-i acestuia
accesul la educație, oportunități de muncă și condiții de trai mai bune,
alfabetizarea în viziunea UNESCO reprezintă mai mult decât o sumă de abilități
de bază ce vizează, cititul, scrisul și calculul matematic.
Cu toate acestea, la
nivel global se estimează un număr de cel puțin 750 de milioane de tineri și
adulți care nu știu să citească sau să scrie și de 250 de milioane de copii
care nu reușesc să atingă un nivel minim, de bază, al abilităților de
alfabetizare – ceea ce are drept consecință excluderea, a tuturor și a
fiecăruia dintre ei, de la posibilitatea participării sociale și comunitare.
