Secretul doamnei Frankweiler, de E. L. Konigsburg

Volumul intră în categoria romanelor de aventură pentru copii, autorul fiind Elaine Lobl Konigsburg, o scriitoare  și ilustratoare americană care a fost și profesoară, experiență din care și-a extras multe dintre temele cărților sale pentru copii și adolescenți. Tot din perioada didactică, dar și din aceea a copilăriei proprii sau a copiilor săi, Konigsburg culege date referitoare la copilărie. Concluziile la care ajunge o fac să spună mai târziu că în fiecare copil se luptă două dorințe: dorința de a fi la fel ca toți ceilalți copii și dorința opusă, aceea de a fi ca nimeni altul, copilul având mare nevoie să fie înțeles în ambele cazuri.

”Secretul doamnei Frankweiler” apare în 1967 sub titlul ”From the Mixed-Up Files of Mrs. Basil E. Frankweiler” și este a doua scriere a lui Konigsburg. Cartea se va bucura de foarte mult succes, atât la vremea respectivă, cât și ulterior, fiind inclusă în anul 2005 într-un top al celor mai bune 100 de cărți pentru copii.

Povestea care se derulează pe parcursul romanului este următoarea: o fetiță, Claudia (12 ani), și fratele ei mai mic, James, decid să plece de acasă (Greenwich, Connecticut) pentru o vreme, dar cu gândul clar de a se întoarce, atunci când își vor fi consumat resursele financiare și impulsul spre aventură. Claudia se simte neapreciată de familie și destul de sătulă de această situație. Jamie este ales de fetiță dintre frații ei pentru a i se alătura, parțial pentru că era cel care avea mai mulți bani puși deoparte.

Povestea este istorisită de doamna Frankweiler însăși, care își modifică testamentul pentru a-i include și pe cei doi copii. Dar ce legătură este între copii și bătrâna doamnă Frankweiler? Pe lângă faptul că bunicul lor este avocatul însărcinat cu problemele testamentare ale acestei doamne (lucru pe care Claudia și Jamie nu-l știu), copiii, care vor sta ascunși la Muzeul Metropolitan de Artă din New York în tot timpul când au fost fugiți de acasă, au aflat de acolo că ”Îngerul” tocmai achiziționat de muzeu de la doamna Frankweiler, o statuie din marmură sculptată, este foarte probabil să fie făcută de celebrul Michelangelo.

Copiii încearcă să descifreze misterul ”Îngerului” lui Michelangelo. Astfel, ajung și acasă la doamna Frankweiler. 

Apoi, copiii se întorc în Greenwich. 

Pe parcursul timpului petrecut la muzeu, ei află o grămadă de lucruri despre exponate (și, odată cu ei, și noi, cititorii), dar află destule și despre ei înșiși. Legătura dintre frați se strânge, fiecare își confirmă punctele forte ale personalității sale și descoperă atuurile celuilalt. Sunt realiști și nu ocolesc adevărul. Află că se pot organiza foarte bine, că le place să respecte regulile, să se spele pe dinți și să-și schimbe zilnic lenjeria. Dar, Claudia tot își dorește să nu ajungă din nou acasă fără a simți că s-a schimbat într-un fel.

Citiți și aflați care este secretul pe care trebuie să-l ducă cu sine după fuga de acasă și care poate fi acea schimbare de care avea ea nevoie.

Lectură plăcută!

Bătrânul din Lună, de Grace Lin

Tânăra scriitoare și ilustratoare americană de origine thailandeză, Grace Lin, autoare de cărți pentru copii în care împletește elemente provenite din cultura asiatică, căreia îi aparține prin părinții săi, și cea americană, care a adoptat-o, prelucrează în volumul ”Bătrânul din Lună” (cu titlul original ”Where the mountain meets the moon”, apărut în anul 1999) câteva basme și povești asiatice organizate în jurul poveștii Bătrânului din Lună. Acestea curg în paralel cu viața fetiței Minli și a familiei ei.

Minli este singurul copil al unei familii care trăiește într-o zonă foarte săracă, într-un sat aflat la poalele unui munte, zis ”Neroditor”. În casa lor, poveștile spuse de tată trezesc curiozitatea și imaginația copilei și reprezintă momente de veselie pentru cei doi, dar o supără pe mamă. Ma, căci acesta este numele mamei, este nemulțumită de sărăcia în care trăiesc, atât de nemulțumită încât o înveninează până și să audă despre comori și diamante din povești.  De ce ar face cineva o încercare să fie vesel când este clar că este încarcerat  fără ieșire într-o viață mizerabilă? Așa că îi reproșează mereu soțului ei că-i împuiază mintea lui Minli cu lucruri fără rost.

Vrând să-și ajute părinții să le surâdă norocul, Minli cumpără cu unul dintre cei doi bănuți primiți la botez un peștișor auriu de la un vânzător ambulant. Acesta promite cumpărătorilor că peștișorii aurii aduc bunăstarea.

Faptul n-o bucură pe Ma. O gură în plus de hrănit, spune ea. 

Acum, Minli, pentru care peștișorul nu fusese doar o tentație copilărească, ci soluția întrevăzută pentru rezolvarea problemei sărăciei și nefericirii mamei, ia decizia să-l elibereze în râul din apropiere. Purtând în suflet poveștile tatălui și sfaturile primite de la peștișor, Minli pornește în căutarea Bătrânului din Lună, pe care să-l întrebe despre toate lucrurile care nu merg în viața lor.

Aventurile care-i fac drum spre muntele unde se găsește bătrânul sunt numeroase, ca și poveștile care se spun pe parcurs. Minli își face prieteni, este ajutată, trece prin pericole, învață lucruri noi și-și folosește istețimea și curajul pentru a depăși fiecare obstacol care se ivește în cale.

Cu cât se îndepărtează de casă, dorul de părinții ei se amplifică și numai hotărârea de a-i ajuta o face să continue.

N-ar vrea să se întoarcă acasă fără rezultat.

În acest timp, părinții se frământă, o caută, iar Ma dă vina pe poveștile spuse de Ba, tatăl, care au făcut-o să plece în căutarea unei atât de iluzorii destinații. Curios este că, deși Ba nu face nicio acuzație, toate conjuncturile și persoanele (chiar și un alt peștișor, primit de la același negustor) din jurul părinților îi deschid ochii mamei asupra a ceea ce este mai important în viață. Ea singură ajunge să-și dorească doar copilul înapoi și nimic altceva. Chiar și Minli conștientizează treptat că nu-i lipsește nimic (are familie, o casă, mâncare în fiecare zi, grija și dragostea părinților), iar când ajunge, în final, în fața Bătrânului pune o întrebare care să-l ajute pe prietenul ei, dragonul, să afle de ce nu poate zbura. Experiența călătoriei îi răspunsese la toate celelalte întrebări ale sale.

Toate poveștile din carte sunt profunde și lucrătoare pentru suflet, însă cea a nemulțumitului Wu Kang impresionează în mod deosebit. 

De asemenea, Grace Lin scoate în evidență modul cum tentaculele răului pot să cuprindă generații de oameni, dacă principiile de căpătâi ale familiilor, liniile continuatoare ale urmașilor au lăsat să se perpetueze mândria, răutatea, spiritul de răzbunare, dorința de înavuțire dusă la extrem, intoleranța, discriminarea sau alte tare.

”Poți pierde doar acel lucru de care te agăți” sau ”De ce am vrea să ne schimbăm soarta?” sunt două dintre expresiile încărcate de semnificație.

Vă invit, deci, să puneți pe lista de lecturi și ”Bătrânul din Lună”.

Jurnalul secret al lui Adrian Mole, de Sue Townsend

Volumul "Jurnalul secret al lui Adrian Mole" a apărut în ediţia din 2016 la editura Youngart, în traducerea Florentinei Hojbotă.

Autoarea, Sue Townsend, o scriitoare britanică contemporană, cunoscută mai ales datorită cărţilor cu Adrian Mole, ne dezvăluie universul preocupărilor şi trăirilor unui adolescent de treisprezece ani şi 3/4.

Coşul din bărbie, treburile casei ( în care se implică foarte mult în lipsa preocupării obişnuite, constante, normale a părinţilor pentru acestea), lecturile, descoperirea infidelităţii mamei, plecarea ei, şcoala sau iubirea sunt doar câteva dintre aspectele asupra cărora Adrian se opreşte în jurnalul său secret.

El se consideră un descurcăreţ în ale vieţii. Faţă în faţă cu întâmplările provocatoare sau negative, îşi păstrează umorul şi scrie: "Ăsta mi-e norocul!". Ni-l putem lesne imagina pe acest tânăr cu vocea în schimbare, cu hainele care nu fac faţă creşterii specifice perioadei adolescentine, deschis faţă de oameni, harnic şi surprinzător de responsabil, un pic ipohondru, căutând răspunsuri pentru comportamentele adulţilor, umblând la dicţionar şi citind, revoltându-se moderat şi considerându-se "intelectual".

Povestea curge zilnic şi fiecare zi complică, parcă, puţin existenţa lui Adrian, ceea ce nu face ca notiţele lui să fie mai lungi. Jurnalul şi noi, cititorii, care deja ştim evenimentele trecute, suntem, pe parcursul întregii cărţi, martorii prezentului.

O serie de remarci critice şi foarte amuzante la adresa adulţilor şi societăţii anilor '70 sunt încununate cu replica de final: "Dragostea e singurul lucru care mă împiedică să nu-mi pierd minţile..."

Lectură plăcută!