,,Camera cu minuni'', de Sergio Ruzzier

 

Dragi copii, vă place să adunați lucruri? Ei bine, hârciogul Pius se dă în vânt după după colecționat. Fie vară, fie iarnă, din lungile sale plimbări și călătorii, Pius nu se întoarce niciodată cu mâna goală. Oriunde s-ar afla, tot găsește câte un lucrușor, cât o fi el de mic - pietricică, crenguță, nasture sau, mai știi, un pantofior pierdut - parcă îi strălucește în fața ochilor și îi șoptește să-l ia cu el acasă. Și uite așa, Pius a reușit să adune o mulțime de lucruri pe care le-a așezat frumos pe rafturi, într-o cameră numai a lor. A numit-o ,,Camera cu minuni''. Aruncați și voi o privire! Ce de lucruri, de toate formele, culorile și texturile!

În mijlocul camerei stătea regește, într-o cutie de sticlă, piesa cea mai prețioasă din colecție: o pietricică cenușie. Toate animalele care treceau pragul Camerei cu minuni, se întrebau nedumerite: ,,Oare ce o fi văzut Pius la această pietricică neînsemnată, încât să merite o asemenea onoare?'' Dacă ar fi fost în locul lui, ar fi aruncat-o numaidecât. Asta îl și sfătuiesc să facă. Iar într-o bună zi, micuțul hârciog aruncă pietricica în râu. Deodată, parcă fiecare lucrușor din Camera cu minuni își pierde valoarea. Parcă și-ar fi pierdut cea mai bună prietenă ... Oare va reuși Pius să recupereze pietricica?  

Plimbați-vă prin paginile acestei cărți ca printr-un muzeu și veți descoperi un secret la fel de simplu și de vechi precum pietricica lui Pius: lucrurile devin mai frumoase atunci când poveștile despre ele sunt frumoase. 

Ziua dragostei și a bunăvoinței la români - ,,Dragobetele'', tradiții, obiceiuri

Se știe că pe data de 24 februarie, sărbătorim, cu mic, cu mare, ,,Dragobetele'', simbolul iubirii, dar și al tinereții și al revigorării naturii. Tot de Dragobete, se obișnuia ca fetele și băieții să se îmbrace în haine de sărbătoare și să pornească în grupuri către păduri și lunci, în căutarea primelor flori de primăvară. În această zi, fetele culeg ghiocei, viorele și tămâioase, pe care le pun apoi la icoane. Iar florile se păstrează până la sărbătoarea de Sânziene, zi în care sunt aruncate în apele curgătoare. De asemenea, de Dragobete, fetele și băieții satului se adunau mai mulți într-o casă, se veseleau și petreceau împreună. 

Erau convinși că astfel, ei vor fi îndrăgostiți tot anul, până la Dragobetele de anul viitor. Tot de această sărbătoare, tinerii se întâlneau pentru a-și face jurăminte de prietenie și pentru a deveni frați de cruce.
Dragobetele este o sărbătoare veche românească, plină de obiceiuri și tradiții. Astfel, în unele zone din țară, dacă auzi în dimineața de Dragobete pupăza, se spune că vei fi harnic tot anul.

Dacă plouă, primăvara va veni devreme și va fi frumoasă.
Tradiția mai spune că cei care se sărutau în această zi erau sortiți să rămână împreună tot restul anului. 
Totodată, în această zi, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, în schimb se face curățenie în toată casa pentru ca zilele ce vor urma să fie pline de spor și prospețime. 

Dragobete este fiul Babei Dochia, un bărbat frumos și iubăreț. Legenda ne spune că el a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu același nume. La daci era zeul ce oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În mitologia greacă, păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, ,,pasăre'', în grecește însemnând ,,mesaj al cerului'', iar în timp, această tradiție s-a răspândit și la oameni. 
De asemenea, se considera că Dragobetele ocrotea și purta noroc îndrăgostiților, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc. 

Sursa: https://orapovesteicaie.wordpress.com/category/dragobete/

 

Șoricel mititel, luna răsare, vine ora de culcare, de Sophie Schoenwald

Azi, 22 ianuarie 2022, vă propun ca lectură pentru cei mici cartea ,,Șoricel mititel, luna răsare, vine ora de culcare'', scrisă de autoarea de origine germană Sophie Schoenwald, născută în anul 1980 în Bavaria și care trăiește și lucrează în Koln. A studiat Știința Comunicării, îi plac animalele și călătoriile. Încă de copil îi plăcea să meargă în natură sau se scufunda în lectura unei cărți îndrăgite, pe care adesea o termina de citit noaptea târziu, sub pătură, la lumina lanternei. Pe atunci nici nu visa că într-o zi va scrie chiar ea cărți ilustrate cu povești despre animale. Așa a luat nașterea această frumoasă poveste de adormit micii șoricei somnoroși. 

În curând o să se facă întuneric și toți șoarecii se duc acasă. Numai șoricelul cel mai mititel nu are chef să se culce, mai vrea să se joace. Sunt atâtea lucruri noi de văzut! Dar când simte că i se închid ochii de somn, drumul spre pătuțul lui de acasă i se pare foarte lung. Oare o să reușească să găsească la alte animale un loc unde să poată să doarmă? 

Pentru a afla ce se va întâmpla în continuare cu șoricelul mititel, vă invit să lecturați cartea.

Lectură plăcută!

 

Mihai Eminescu (15.01.1850 - 15.06.1889)

 

Despre Eminescu

Mihai Eminescu, poetul nostru ,,nepereche'' sau cum l-au numit și alții ,,Luceafărul'' poeziei românești, reprezintă culmea strălucitoare a literaturii române.

Frumusețea și trăinicia operei sale se află în folclor în ,,izvorul pururea reîntineritor'', cum îl numea poetul, al creației populare. 

Opera sa reprezintă îmbinarea desăvârșită dintre gândirea și sensibilitatea poetului de geniu, precum și bogăția de simțire a creatorilor populari anonimi, ale căror producții le-a cules și le-a cercetat permanent cu o mare dragoste, cu un înflăcărat interes însetat de a vorbi tot ceea ce poporul nostru a creat de-a lungul secolelor. 

Citind poezia lui Mihai Eminescu, ne simțim în același timp departe și aproape, nostalgici și încântați de o minune.

Așa cum ne arată poetul, natura este o sursă permanentă de inspirație. Dragi copii, dacă vremea vă permite, faceți o plimbare printr-o zonă cu păduri și lacuri, luați cu voi și un volum de poezii de Eminescu și lăsați-vă cuprinși de farmecul naturii într-un cadru feeric îndrăgit de către poet. Poate fi o experiență de neuitat! 

În continuare, vom spicui din poeziile sale postume, mai puțin cunoscute nouă:

Doi aștri                                                                                                                                                                                                                                                  

,,Am văzut doi aștri,                                       

Strălucind albaștri                                

Sub o frunte-n vis;                                        

M-a-necat seninul                                     

Când privii divinul,                                            

Blândul lor surâs.                                             

                                                                          

Și mi-am zis în mine:                                         

,,Înger cu lumine                                        

De-un adânc noroc ...                                                            

Din a vieții tale                                                                                                 

Înflorită cale

Cum nu stai în loc?''                

Stelele-n cer                                                     Rugăciune 

Stelele-n cer                                          Crăiasă alegându-te  

Deasupra mărilor                                 Îngenunchem rugându-te, 

Ard depărtărilor,                                  Înalță-ne, ne mântuie

        Până ce pier.                                  Din valul ce ne bântuie

                                                                Fii scut de întărire

După un semn                                       Și zid de mântuire,                                 

Clătind catargele,                                 Privirea-ți adorată, 

Tremură largele,                                   Asupră-ne coboară, 

Vase de lemn;                                        O, maică prea curată, 

                                                                Și pururea fecioară,   

Niște cetăți                                                                    Marie!

Plutind pe marile                                 

Și mișcătoarele                                     Noi, cei din mila sfântului 

Pustietăți.                                              Umbră facem pământului, 

 Rugămu-ne-ndurărilor,

Stol de cocori                                          Luceafărului mărilor;

Apucă-ntinsele                                      Ascultă-a noastre plângeri,

Și necuprinsele                                      Regină peste îngeri,

            Drumuri de nori.                       Din neguri te arată,

Zboară ce pot                                        Lumină dulce clară,

Și-a lor întrecere,                                  O, maică preacurată,   

Vecinică trecere -                                  Și pururea fecioară,

Asta e tot...                                                                   Marie!

Floare de crâng,

Astfel viețile

Și tinerețile

Trec și se stâng.

.......

Nu e păcat

Ca să se lepede

Clipa cea repede

 Ce ni s-a dat?

 

Cronicile Crăciunului, de John Townsend

Cu ocazia apropierii Crăciunului, vă propun spre lecturare o carte frumos ilustrată, pentru copii, a autorului american de autoajutorare, consultant de afaceri și psiholog John Townsend. El a scris de-a lungul vieții peste 300 de cărți pentru copii de toate vârstele. După mulți ani de predat și povestit la școală, are ambiție și vrea să devină următorul Moș Crăciun. Până acum nu a reușit nici să ridice o sanie de la sol, nici să-și crească o barbă mare și stufoasă. Dar niciodată nu e prea târziu!

Totodată, el dedică această carte tuturor copiilor care se află în spital de Crăciun.

În această carte, intitulată ,,Cronicile Crăciunului'', John Townsend ne amintește de renii pofticioși ai moșului, de spiridușii magici, de urșii polari prietenoși, tot felul de boroboațe și o sumedenie de aventuri hazlii!

Vă invit, dragi copii, să descoperiți în fiecare zi a acestei luni (decembrie) o aventură interesantă și plină de umor a lui Moș Crăciun și a prietenilor care îl ajută să ducă daruri celor care îl așteaptă nerăbdători. 

Lectură plăcută!

Crăciunul - sărbătoarea nașterii Domnului

 

Vine Crăciunul! Pentru cei mai mulți dintre noi, sărbătorile sunt un prilej de bucurie, întrucât Crăciunul este pentru copii cea mai așteptată sărbătoare. Și pe măsură ce creștem, îi descoperim sfințenia și veșnicia. Colindele, bradul cu steaua în vârf, steaua care nu se stinge niciodată, vestind marea bucurie și taina îmbelșugată: Nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Și colindele care ne umplu inimile și ni-L aduc pe Pruncul Ceresc în casă. ,,O, ce veste minunată'' și ,,Florile dalbe'', binecunoscutele colinde ne umplu casele de lumină, de blândețe și pace. 

Sărbătoarea Nașterii Domnului - Crăciunul, este cea mai mare și mai frumoasă sărbătoare a creștinătății, de mare încărcătură sufletească, ce ne aduce în suflet multă bucurie prilejuită de atâtea datini și obiceiuri. Totuși, pentru copii, această sărbătoare vine cu o serie de nedumeriri și frământări din partea copiilor. De ce se numește Crăciun? Ce s-a întâmplat la Nașterea Domnului? De ce împodobim brăduți? De ce vine Moș Crăciun cu cadouri? De ce cântăm colinde? Și câte și mai câte ...

La serbările organizate în grădinițe și în școli, cu ocazia sărbătoririi Crăciunului, în costume specifice, copiii interpretează cu măiestrie și bucurie roluri din scenete ce au la bază obiceiuri și tradiții populare. Astfel, prin intermediul lor, copiii își amplifică trăirile afective, dau frâu liber imaginației, acestea constituind momente de neuitat din viața fiecăruia, copil și adult.   

Vom încerca să trecem în revistă numeroase tradiții românești (și sunt multe, căci vorba aceea, ,,câte bordeie, atâtea obiceie''), oferind locul de cinste Nașterii Domnului. Să ne bucurăm cu toții de această sărbătoare, începutul mântuirii noastre. Să ne bucurăm de frumoasele noastre obiceiuri care împodobesc sărbătoarea creștină nu atât material, cât și duhovnicește, prin evlavia și bucuria din care s-a născut. Și să nu uităm că, dacă noi împodobim sărbătoarea cu lumini și culori, decoruri și daruri, Dumnezeu o împodobește cu lumina Dumnezeirii și cu lumina îngerilor Săi, care înconjoară un Prunc Sfânt așezat într-o iesle săracă și o Mamă Fecioară ...

Surse: Pascu, Ana - Tradiții legate de nașterea Domnului: o poveste despre Pruncul - Dumnezeu, editura Meteor Publishing, București, 2017;

Bal, Delia - Crăciunul copiilor: între tradițional și modern, editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007           

Recomandări de lectură

 

Dragi copii, mai sunt 20 de zile până la Crăciun, iar în întâmpinarea acestei frumoase și sfinte sărbători de iarnă, vă invit să citiți două cărți interesante, frumos ilustrate având ca tematică Crăciunul, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

Prima carte, pe care am ales-o cu drag pentru voi, copiii se numește ,,Ne pregătim de Crăciun!'' și este scrisă de autoarea de origine germană Sandra Grimm, care de-a lungul vieții ei a scris povești colorate, lungi, amuzante, scurte, palpitante, frumoase care îți dau fiori, pentru copiii mici și mai măricei deopotrivă. Această carte cuprinde trei povești de Crăciun, ilustrate cu pricepere și migală, incluzând și o selecție de colinde cunoscute. Iată ingredientele secrete care îi pregătesc pe copii să intre în atmosfera magică a Sărbătorilor de iarnă! 

Mai e puțin și vine Crăciunul! Prințesa Maria e tare nerăbdătoare și deja a început pregătirile. În ajutor îi sar spiridușii. Însă vine și rândul ei să primească un cadou unic ... În fiecare dimineață Cristian așteaptă cu nerăbdare cadoul de la bunica. Însă Cristian are parte de o surpriză cu totul și cu totul specială....

Când se trezește într-o dimineață, Magda observă că totul strălucește în jur. Chiar și borcanul cu dulceață are sclipici! Magda are parte de o experiență unică. 

A doua carte, de data acesta pentru cei mari, se intitulează ,,Crăciunozaurul și vrăjitoarea iarnă'', scrisă de scriitorul britanic Tom Fletcher și este, totodată, dedicată părinților săi cărora le spune: ,,Vă mulțumesc că faceți mereu Crăciunul magic.'' Este o carte ce ne trimite într-o aventură captivantă și este, de asemenea, o celebrare a prieteniei și a dragostei pentru familie.

Magia este pe cale să pună din nou stăpânire pe viața lui William Trundle. Hai să ne întoarcem la Polul Nord, unde ne așteaptă:

Însăși William Trundle, cel care iubește dinozaurii.

Brenda Payne, care era obraznică din cale-afară, dar acum s-a cumințit.

Pamela Payne, mama Brendei, care i-a promis că se va strădui să-i placă Crăciunul, anul ăsta.

Bob Trundle, tatăl lui William, care iubește în continuare Crăciunul.

Crăciunozaurul - unicul și irepetabilul, cel aproape dispărut de pa fața pământului, zburătorul, mugitorul, prietenosul, cel mai grozav dinozaur, care trage mândru sania pentru ...

Moș Crăciun - cel mai magic masiv, cel mai masiv magic om din univers, omul care străbate lumea în lung și-n lat ducând cadouri în Ajunul Crăciunului, mulțumită unei vrăjitoare...

Spiridușii lui Moș Crăciun - cei cu vervă, cei cu vers, cei mai iuți din univers ...

Barry Payne - stați cu ochii pe tipul ăsta cu nasul pe sus, ar putea aduce necazuri în viitor ...

Vrăjitoarea Iarnă - mai bătrână decât timpul și totuși la fel de tânără ca ziua de mâine, glacială, misterioasă, magică, ea are puterea de a îngheța până și timpul.

Iar când William află că soarta Crăciunului atârnă de-un fir de păr, el și Crăciunozaurul trebuie să își riște viețile ca să-l salveze ...