21 februarie - Ziua Internaţională a Limbii Materne

Sursa: http://www.copilul.ro

În anul 1999 UNESCO a declarat ziua de 21 februarie - zi internaţională a limbii materne, pornind de la data la care protestul tinerilor din Pakistan pentru recunoaşterea limbii lor materne ca limbă oficială a statului în 1952 a sfârşit cu uciderea acestora de către forţele de ordine.

Promovarea multilingvismului şi a înţelegerii dintre oameni prin intermediul limbilor de circulaţie internaţională, devenite a doua limbă maternă, limbi utilizate peste tot în satul global, din India, China, Japonia până în Hawai, din Finlanda până în Australia, este unul din scopurile unei zile internaţionale a limbii materne. 

Dacă limba maternă semnifică limba pe care am învăţat-o în familie, prima limbă vorbită de individ, în zilele noastre tot mai mulţi părinţi îşi impulsionează copiii să înveţe cel puţin încă o limbă, de obicei, engleza, iar mai nou, germana, spaniola sau rusa. Acest lucru este absolut lăudabil şi pune fundamentul unei uşurinţe de comunicare şi învătare pe care este păcat să nu o exploatăm în perioada copilăriei timpurii a copilului, când dorinţa de exprimare este foarte vibrantă şi este susţinută de energia, dinamismul şi curiozitatea acestuia.

Limba maternă este strâns legată de identitatea noastră cea mai profundă ca oameni, ea este şi unul dintre elementele care au stat la baza naşterii naţiunilor. Pe lângă teritoriul comun, tradiţii şi obiceiuri, o piaţă economică comune şi o istorie traversată împreună, comunităţile care au alcătuit în sec. al XIX-lea şi ulterior naţiuni (secolul al XIX-lea este supranumit şi "secolul naţiunilor") împărţăşeau şi o unitate de limbă. 

Părtăşia prin comunicare lingvistică este, după apropierea fizică, teritorială, cea mai la îndemână formă de apropiere. 

Limba română, ca limbă vorbită în spaţiul de la nord de Dunăre, a apărut şi s-a desăvârşit odată cu poporul român (momentul final al etno- şi glotogenezei fiind considerat sec. VIII al erei creştine).

De sorginte daco-romană, limba română a fost influenţată de-a lungul timpului de limbile popoarelor cu care românii au intrat în contact. Acest lucru, reconfigurarea periodică, modernizarea, asanarea sau diortosirea limbii, adopţiile şi împrumuturile din alte limbi sunt fenomene naturale. Limba este un organism viu. Noi, vorbitorii, o resimţim, poate, cel mai bine în toată frământarea ei. Noi, cei care ne agăţăm de "înfloriturile" ei stilistice pentru a da viaţă unei conversaţii, unei prezentări, unei banale descrieri, unui discurs.

Noi, cei atât de emoţionaţi să ne auzim vorbită limba într-un loc îndepărtat, unde ne găsim la un moment dat izolaţi de corpul familiei şi al naţiei. Limba maternă este un dat foarte fericit al vieţii umane. Ea conţine cunoaştere, amintiri colective şi individuale, putinţa de a exprima cu splendidă acurateţe tot ceea ce dorim. 

Este istorie şi expresie a sufletului poporului, prietena de taină a tuturor: mânuitori de condei şi povestitori la gura sobei, profesori şi elevi, părinţi şi copii, iubitori de tăcere îngânduraţi şi vorbitori neobosiţi care îşi însoţesc discursul cu gesturi şi mişcări colorate.

Pe bună dreptate limba este considerată o mare comoară.

La mulţi ani, Limba Română!