O sută de rochii, de Eleonor Estes

Născută la începutul secolului trecut (1906), Eleonor Estes își începe cariera ca bibliotecară într-o bibliotecă pentru copii, devenind ulterior scriitoare (1941), premiată pentru cele mai bune  creații ale sale. Ginger Pye, Rufus M., seria Moffats sau O sută de rochii sunt doar câteva dintre ele. Aceasta din urmă prezintă situația unor școlărițe americance care au o colegă mai săracă, Wanda, care are un nume neobișnuit. Era poloneză. Ea stă cu tatăl și fratele ei la periferia localității, astfel că pantofii îi sunt murdari adesea, atunci când ajunge la școală. De aceea, este pusă în ultimele rânduri, printre cei mai neastâmpărați băieți din clasă.

Bineînțeles că actul excluderii sociale are mult mai multe fețe. Printre  acestea, șicanele cu care este întâmpinată de colege dimineața, când este întrebată în mod repetat câte rochii are. În fapt, are o singură rochie albastră, mototolită și veche, mereu aceeași, în fiecare zi. Dar susține că are un dulap plin cu o sută de rochii, de toate culorile. 

De câteva zile Wanda lipsește. Trimite numai, în final, o sută de desene cu rochiile despre care le-a vorbit colegelor. Unele dintre ele, purtate de chiar colegele ei, a căror fețe le-a desenat foarte frumos, foarte realist. Wanda câștigă concursul de desen din acel an, însă nu se prezintă să-și ia premiul. 

În scurtă vreme, tatăl Wandei trimite o scrisoare la școală anunțând că familia se mută în oraș și că-și mută copiii într-o școală unde nimeni să nu-i mai batjocorească. Vestea le face pe colegele fetiței să le pară rău pentru comportamentul lor. Ce vor face acestea pentru a repara cumva ceea ce stricaseră prin  comportamentul lor discriminator și răutăcios? Citiți și aflați.