CURAJOS CA UN LEU, de Rachel Bright și Jim Field

După ce acum două zile vă propuneam (pe contul nostru de Facebook https://www.facebook.com/sectiacopii/) cartea Anei Maria Brânză - „En Garde! Fetiţa cu masca tricoloră” - azi, vă invit să citiți o carte pentru copiii mai mici, cei ce au trecut de primii doi ani de viață și se confruntă cu fricile specifice vârstei. Bineînțeles, cartea nu se adresează doar lor, ci tuturor copiilor, dacă nu cumva chiar și nouă, adulților, cărora ne prinde bine să mai auzim câte o poveste motivațională, care să topească cvasi-instant o barieră creată adesea din idei ce își au originea în frici din trecutul nostru de copii, dar și în refuzuri, respingeri, eșecuri. 

Lucrul la care ne îndeamnă sportiva Ana Maria Brânză este să nu renunțăm când întâlnim primul obstacol (nici al doilea, ...), să nu ne mulțumim cu a face ce trebuie, să visăm și să ne extindem spre mai mult, spre acele orizonturi necunoscute ce ne fac să simțim frică și nesiguranță. Depășirea obstacolelor este posibilă cu multă muncă, curaj și dăruire. 

O carte excepțională, de mare inspirație, pe care v-o recomand cu căldură.

႘

”Curajos ca un leu”, la rândul ei o minunăție de scriere, este tot atât creația lui Rachel Bright ca text, cât este și a ilustratorului Jim Field, cel ce a reușit să pună în fantastic de frumoase imagini versurile autoarei. 

Din patru versuri:

”Într-un loc plin de praf,

Cu nisip mătăsos,

Se-nălța un bolovan

Falnic și stâncos.” 

și o imagine cu soarele care apune peste animale și câmpuri, în prim-planul imaginii fiind bolovanul ce servea drept casă pentru șoricel, iată-ne la marginea savanei.

Aici își trăiește viața un șoricel mic și conștient de puterea lui limitată comparativ cu un alt locatar al savanei, leul, regele animalelor, ascultat, temut și admirat de toți.

Șoricelul consideră că atuul principal al leului este răgetul său puternic și se hotărăște să-i ceară acestuia să-l învețe să ragă la fel de impresionant. Dar, surpriză!, leul se sperie de micuțul rozător.

Vă las să descoperiți singuri în carte cum se înțeleg până la urmă cei doi.

Subliniez doar ideea minunată a autoarei de a ne aminti că acționând avem toate șansele să aflăm că suntem mai curajoși decât credem și că alții au și ei fricile lor. 

Lectură plăcută, dar nu închei înainte de a vă spune și un proverb pe aceeași temă: ”Frica bate la ușă, curajul se duce să deschidă și nu era nimeni.”