,,Prietenul din viitor'', de Camille DeAngelis

 Azi vă propunem spre lectură o carte cu un titlu interesant ,,Prietenul din viitor'', a autoarei de origine americană, Camille DeAngelis, dedicată subiectelor care, în cărțile sale de ficțiune, sfidează pur și simplu realitatea. A publicat trei romane pentru ,,oamenii mari'' și încă unul pentru adolescenți, ,,Bones & All'', care a primit în 2016 Alex Award, un premiu acordat în fiecare an de American Library Association. Despre cartea ,,Prietenul din viitor'', primul s[u roman scris pentru copii, Kirkus Reviews, una dintre cele mai respectate reviste literare din lume, a spus, la sfârșitul recenziei: ,,Îți taie respirația.''

Alec trăiește în 2015, Josie în 1915. Cei doi copii de 12 ani, care locuiesc în aceeași casă, la distanță de o sută de ani, intră în legătură cu ajutorul unei plăci de spiritism și se împrietenesc chiar fără a ajunge să se întâlnească vreodată. Alec află un secret teribil despre Josie, despre surioara ei Cassie și despre mama fetelor, care e un medium pasionat de fenomene paranormale. Josie și Cassie sunt în pericol, iar Alec, ca un bun și devotat prieten, le va transmite din viitor ce au de făcut ca să se salveze. 
Prin urmare, putem afirma faptul că această carte ,,Prietenul din viitor'' este o poveste emoționantă care te ține cu sufletul la gură, fiindcă exact asta îi reușește lui Camille DeAngelis în toate cărțile ei: să te captiveze scriind despre lucruri incredibile precum o prietenie indestructibilă care se dezvoltă de-a lungul unei uluitoare călătorii în timp. 

 

8 martie - Ziua Internațională a Mamei, a Femeii

,,Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din lume este o mamă’’. (Grigore Vieru)

,,Ziua Internațională a mamei'' este sărbătorită în numeroase state ale lumii și reprezintă o zi deosebit de importantă în viața de familie și în educația copilului, prilej cu care ne exprimăm respectul, mulțumirea, recunoștința și dragostea față de cea mai dragă ființă de pe pământ: MAMA. De asemenea, această zi specială este asociată în multe țări, cu cinstirea Fecioarei Maria, mama Domnului Isus Hristos, drept pentru care marcarea acestei zile începe cu oficierea unei slujbe religioase la biserică, pentru toate mamele din lume. În alte state, precum India, mamele sunt considerate adevărate zeități. În această zi, mamele, bunicile și străbunicile sunt răsfățate de copii, bucurându-se de o atenție deosebită.

Ziua Mamei își are originile în antichitate, în ritualuri cu puternice accente simbolice și spiritual, când diferitele civilizații cinsteau zeitățile. În Grecia Antică, se aduceau ofrande în cinstea zeiței-mamă Rhea, iar romanii o sărbătoreau pe Cybele. Odată cu apariția creștinismului, a început să fie sărbătorită tot mai mult Fecioara Maria, mama Domnului Isus Hristos.

Date din istoria mai recentă, indică faptul că această zi era sărbătorită în anii 1600, în Anglia, purtând numele ,,Mothering Sunday’’și fiind celebrată în fiecare an, în cea de-a IV-a duminică din postul Sfintelor Paști. Astfel, în această duminică, după cinstirea Fecioarei Maria, la Sfânta Liturghie, copiii le ofereau mamelor cadouri și flori. În mod tradițional, copiii le ofereau daruri, dar și o prăjitură specială cu fructe numită ,,Simnel’’. Mama este binefăcătoare și o ființă de neuitat. Educator fără egal, mama știe, mai bine ca oricine, să pună la inimă sămânța cea bună, cuvântul curat ca lacrima, știe să cultive simțul frumosului, al omeniei, dar și al măsurii. Întreaga viață îi este dăruire de sine, iubire mare și gata de jertfă, iubire care iartă, rabdă, năzuiește, dă totul și nu cere nimic. Recunoașteți-i meritul și nu vă uitați niciodată mama, pentru că ,,Nimic în lume nu-i mai sfânt/Ca numele tău – Mamă!’’

Poeții sau scriitorii moștenesc din partea mamei sensibilitatea și este firesc s-o transmită mai departe prin creațiile lor. În literatura română, începând cu doinele și baladele populare, și continuând cu scriitorii clasici și contemporani, creatorii și-au dat măsura sensibilității, arătându-și recunoștința față de mamă. De asemenea, folclorul românesc aduce un elogiu impresionant mamei. Ea se adresează cu bucurie sau dojană fetelor și flăcăilor, ea se jertfește sau se răzbună pentru copilul ei, ea plânge și râde, participă la marile evenimente din viața acestora, acordându-le sprijin și încrederea în propriile forțe.

Cu marii clasici, paginile închinate mamei capătă un loc hotărâtor în literatura noastră ,,O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/Pe freamătul de frunze, la tine tu mă chemi!’’ sună dulce și armonios versul de dor și însingurare al lui Mihai Eminescu.

În zilele noastre, Ziua Mamei este sărbătorită în fiecare familie, printr-o serie de activități dedicate acesteia, de cele mai multe ori fiind oferite flori, în unele țări, îndeosebi garoafe, simbol al delicateții, dar și al puterii celor care ne-au dat viață.    

  Surse: https://www.mothersdaycelebration.com/

www.referat.ro/.../chipul­_ mamei_in_literatura_romana

https://booknation.ro/citate-despre-mama/

O retrospectivă a proiectului ,,Puterea apei - Apa pură, viață sănătoasă''

 Proiectul ,,Puterea apei - apa pură, viață sănătoasă'', câștigat la concursul de proiecte, lansat de Fundația Comunitară Oradea, finanțat de Lidl, sponsorul proiectului, în parteneriat cu Federația Fundației Comunitare din România și organizat de Secția Copii și Tineret a Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai'', din Oradea a parcurs diverse etape (de observare și comunicare, de analiză, de experimentare), cu scopul de a transmite celor prezenți informații utile privind însemnătatea apei. 
Prima activitate s-a desfășurat la Biblioteca Județeană, urmată de un itinerar informativ, după cum urmează: ludotecă, legătorie, laborator de conservare, carte veche.

                                                  

Invitata în cadrul programului Vacanță în aer liber a fost dna Anca Mihociu, purtătorul de cuvânt de la Administrația Națională Apele Române împreună cu dna dr. Mariana Barna, șefa Secției Copii și Tineret au citit fascinanta poveste ,,Peripețiile lui Ovi'', care ne îndeamnă să păstrăm apele curate. 

 Următoarea activitate ,,O scurtă drumeție în inima pădurii'', ne-ajută să înțelegem că și copacii au nevoie de apă. Întâlnirea pe aplicația zoom cu copiii de la Școala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu'', cls. a IV-a, înv. Stela Tăut a constat din întrebări și discuții pe tema apei, presărată cu niște curiozități. 

De asemenea, tema intitulată ,,Cum economisim apa'' a cuprins un material realizat de dna profesoară de limba engleză Lavinia Privantu, iar introducerea a fost făcută de prof. univ. dr. Magda Danciu. 

În cadrul proiectului, s-a desfășurat tot online cu elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna'', prof. Natalia Ruzsa o activitate în urma căreia copiii și-au însușit o serie de cunoștințe despre factori care poluează apele. 

La Școala Gimnazială Nr. 16, Oradea, clasa a IV-a, înv. Rodica Vlad, s-au realizat și o serie de experimente: electroliza apei și măsurarea calității apei, s-a vorbit totodată, și despre rolul apei în organism, în natură, prezentându-se cele două filmulețe de la Compania de Apă, respectiv al dnei profesoare Anita Laura Lupșe, de la Liceul de Artă, copiii participanți la aceste experimente completându-și informațiile deja acumulate. 

    

S-a mai lecturat și din legenda ,,Someșul și Crișul'' aflând despre geneza celor două râuri și a fost sărbătorită și ,,Ziua Internațională a Cititului împreună''.

În Parcul Libertății, pe malul Crișului Repede, elevii clasei a IV-a de la Școala Gimnazială ,,Oltea Doamna'', însoțiți de dna înv. Elena Pavel, au asistat la operațiunea de măsurare a debitului de apă și a calității apei de pe Criș, efectuate de către echipa de la Apele Române. Li s-au prezentat, printre altele, bune practici privind protecția faunei și-a florei de pe Criș, respectiv cum să fie responsabili în gestionarea deșeurilor, lucru subliniat de dna Anca Mihociu, de la Apele Române.

                                 

În cadrul aceluiași proiect cu apa, a avut loc o întâlnire pe zoom intitulată ,,Apa într-o călătorie cu cartea'', coordonată de dna prof. Lavinia Privantu, la care au participat și elevii clasei a III-a, a Liceului Teoretic ,,Lucian Blaga'', înv. Anca Tăut, care a făcut o incursiune în literatură în căutarea elementului ,,apă'', copiii echivalând importanța cărții și a apei, de ambele fiind nevoie în fiecare zi.

Prin urmare, vă sfătuim: Dragi copii, aveți grijă cum folosiți apa, întrucât ,,Apa este bogăția fără seamăn pe Pământ, este sufletul Pământului, este necesară vieții, este însuși viața'', afirma renumitul scriitor francez Antoine de Saint-Exupery.

Activitatea din cadrul proiectului ,,Puterea Apei - Apa pură, viață sănătoasă'' continuă, urmând să vă informăm când se vor desfășura următoarele etape. 

Sărbătoarea de Dragobete

 

Ai fi mirat să afli că tinerii știu mai puține lucruri despre Dragobete decât copiii, întrucât ei sunt cei care află primii despre această sărbătoare a iubirii la noi, din diferite surse: cărți de povești, de la grădiniță și din gurile bunicilor care încă mai știu ce reprezintă cu adevărat această sărbătoare încărcată cu mister și legende secrete. Pentru mulți, Dragobetele este un tânăr chipeș, un Cupidon al celor îndrăgostiți. Putem aminti, totodată, și de iubirea față de părinți, iubirea față de natură, iubirea față de sine, acceptarea și împlinirea printr-un sentiment în care legenda spune că trebuie să te scufunzi cu spiritul. 
Legendele ne mai spun că Dragobetele nu se lăsa văzut, deoarece oamenii l-au dezamăgit. Astfel, îl vor simți doar cei care sunt dispuși să pătrundă mai departe cu gândul, cei care nu au nevoie să vadă pentru a crede.

Dragobetele devine o sărbătoare minunată, un moment în care, mai presus de orice, trebuie să-ți amintești să iubești, sincer și curat ca un început de primăvară. În povești, ni se spune să avem doar gânduri bune în această zi, să purtăm haine curate și să avem casele înfrumusețate. Totodată, legendele ne îndeamnă să mergem la biserică și să ducem buchete de flori la icoana Maicii Domnului. 

Se mai spune că, aceia care vor să aibă un an plin de dragoste curată, trebuie ca în ziua de Dragobete să realizeze buchete de flori în care să-și aștearnă cele mai frumoase gânduri de iubire, fiecare adresat persoanelor dragi din viață, câte o floare pentru fiecare persoană specială, împreună cu un gând bun. Buchetul se leagă strâns ca o familie unită, se lasă pe o masă curată, într-o vază din sticlă transparentă, în lumina soarelui strălucitor. Se spune că soarele va purifica inima celui care a realizat buchetul, iar pe cei ,,din buchet'' îi va binecuvânta soarele.

 

surse:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Dragobete

Curiozități pentru mari și mici

 

Știați că în Africa se vorbesc 2.000 de limbi?

  

          

     

 

Africa, cel mai cald continent al lumii, se întinde pe o suprafață de 30 de milioane de kilometri pătrați. Dintre toate continentele, acesta are cel mai mare număr de țări: 54. Cea mai nouă țară este Sudanul de Sud, care și-a câștigat independența din 2011. Algeria este țara cu cea mai mare suprafață:2.381.740 km pătrați, iar Cairo, capitala Egiptului este orașul cel mai populat, cu 20 de milioane de locuitori.

 Un sfert din suprafață totală a continentului este ocupată de deșertul Sahara: 8,5 km pătrați. În sudul Africii se află cascada Victoria, una dintre cele mai mari din lume. Aceasta are 1,6 km lățime și o cădere de 107 metri. Lacul Turkana din Kenya este cel mai mare lac din deșert, din lume. Acesta are aproximativ 32 km lățime și 290 km lungime. Cel mai înalt munte al Africii se află în Tanzania și poartă numele de Kilimanjaro. Cele trei vârfuri ale muntelui sunt: Kibo, cu cel mai înalt punct, Uhuru, Mawenzi și Shira.

Pe teritoriul Africii de astăzi trăiesc sute de populații diferite. Deseori, mai multe populații trăiesc în aceeași țară. Islamul este religia practicată în nord, în timp ce în celelalte regiuni se întâlnesc atât credințe tradiționale, cât și cea creștină. Acum o sută de ani, țări europene – precum Anglia, Franța, Germani și Portugalia – stăpâneau întinse regiuni din continentul african. Astăzi, toate țările de pe acest continent sunt independente. Majoritatea populației trăiește în orașe mici, sate sau ferme. În imaginile de mai jos avem două tipuri de așezări. Prima reprezintă Nordul Africii, și anume zona munților Atlas. Tot ce vedem în acest orășel de munte a fost creat cu un scop. Locuințele sunt lipite unele de altele tocmai pentru ca localnicii să se poată adăposti de soarele puternic, dar și de praful deșertului ce-i înconjoară. Din loc în loc pot fi observate cereale puse la uscat pe acoperișuri, unde sunt ferite de animale. Curțile interioare servesc familiilor pentru relaxare, pentru a sta de vorbă în nopțile răcoroase. A doua imagine, din Niger, ne prezintă o parte a așezării locuite de populația Hausa, care trăiește din munca pământului. Caprele de la care oamenii obțin lapte și carne sunt animale rezistente la secetă și foamete. Clădirile sub formă de cupolă sunt destinate stocării grâului. Putem observa că unele sunt ridicate puțin de la sol pentru a putea împiedica insectele și rozătoarele să intre. 

Artizanatul practicat în Maroc are o tradiție îndelungată în privința vopsirii materialelor. Priviți cum oamenii din imaginea următoare stau pe vase ceramice uriașe în care se află coloranți. În marea lor majoritate, acești ,,coloranți de cadă’’ sunt preparați din plante. Roșul se obține din mac, iar bejul din semințe de curmal. Alți coloranți se obțin din minerale, de exemplu, negrul se obține din antimoniu, care se găsește în minereul de stibină. Persoanele din imagine vopsesc lână, fibre din bumbac și piei tăbăcite. Din acestea se vor realiza apoi covoare, carpete, haine, perne sau pantofi.

 

În climatul favorabil al Egiptului sunt cultivate curmalele pe care le găsim mai meru în magazinele noastre. Spre vârfurile copacilor din imagine putem vedea mănunchiurile aurii de curmale gata pentru a fi recoltate. După ce un cățărător agil adună curmalele, familia sa le asortează și le așează pe sol pentru a se usca la soare. Culorile indică fermierilor stadiile prin care trece fructul până la uscare: auriu, galben, roșu și, la final, maro. În ceea ce privește comerțul cu fructe, în unele țări din Africa foametea atinge cote alarmante, în timp ce alte produse produc importante cantități de fructe tropicale, legume, etc., din care multe sunt exportate. Solurile fertile, mai ales cele din apropierea fluviilor Niger și Volta, din vestul continentului, permit obținerea de recolte bogate.

 

Știați că? ...

• în Africa se vorbesc peste 2.000 de limbi?

• numele african al cascadei Victoria este ,,fum ce tună’’ (Mosi-oa-Tunya) ?

• fiecare zebră are lat model de dungi?

• elefanții pot consuma 200 kg de vegetație pe zi?

• în Maroc producția de covoare de lână este o sarcină exclusiv feminină?

• în trecut se credea că deținerea unui covor de lână aduce noroc proprietarului?

• penele păsărilor flamingo sunt albe, dar se colorează datorită hranei pe care o consumă?

• în deșertul Namib nu ser zărește nicio suprafață cu apă, zona fiind uscată de peste 55 de milioane de ani?

• crocodilul de Nil poate atinge 6 metri lungime și masa de 748 de kilograme? 

• cea mai înaltă dună de nisip din lume se află în deșertul Namib și are 383 de metri?

 

Surse: ,,Atlasul ilustrat al lumii pentru copii’’, de Nicholas Harris, București, Corint Junior, 2020

           ,,Prima mea carte despre lume’’, de Elizabeth Carney, București, Litera, 2019

           ,,Terra văzută de sus, pentru copii’’de Yann Arthus-Bertrand, Bucure;ti, Ad Libri, 2003

 

Ce înseamnă să ai o sclipire de geniu? Evrika?

 

V-ați gândit vreodată, dragi copii, cum ar fi viața noastră dacă nu ar fi existat acele mici sclipiri de geniu care au schimbat mersul lucrurilor pe planeta noastră?

Faceți un exercițiu de imaginație, închideți ochii, respirați adânc: o lume ... fără foc, hârtie, tipar, electricitate, mașini, avioane? Fără cărți, filme, telefon, muzică, medicamente, computere, călătorii în spațiu și multe altele? Așa este că pare de neimaginat o astfel de lume? Iar dacă viața noastră este așa cum o cunoaștem noi acum, acest fapt se datorează ideilor geniale pe care anumiți oameni le-au avut de-a lungul istoriei. Unii dintre aceștia au devenit inventatori celebri, în timp ce alții au rămas necunoscuți pentru lume, unii au devenit bogați, iar alții au murit săraci, și, uneori, o idee a fost rodul mai multor minți luminate. Dar toate au schimbat lumea noastră în bine și ne-au oferit posibilitatea ca azi să ne trăim viața așa cum o cunoaștem noi.

 Știați că? ...

 ● Evrika este una dintre cele mai folosite interjecții din lume?

● Primul om care a folosit acest cuvânt celebru a fost Arhimede din Siracuza, un învățat al lumii antice? Se spune că Arhimede era atât de fericit atunci când a rezolvat un mister, încât, fiind în cadă, a uitat să se mai îmbrace și s-a repezit pe stradă, strigând: ,,Evrika, Evrika!’’, adică ,,Am găsit, am găsit!’’. Ceea ce descoperise era o lege a fizicii care avea să-i poarte numele și care spune că: un corp scufundat într-un lichid este împins de către acesta, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de lichid dislocuit de către corp.

● Sclipire de geniu înseamnă:

   ● un gând bun prin care, într-un mod inteligent și surprinzător, rezolvăm o anumită problemă?

   ● o descoperire întâmplătoare, și totuși, nu prea, deoarece numai ,,mințile pregătite’’ sunt capabile să prindă din zbor semnificația unui lucru și să o transforme într-o idee genială?

 

 ● o idee extraordinară care se naște prin observarea unui eveniment aflat în desfășurare?

   De exemplu, frații Montgolfier, care au inventat primul balon zburător după ce au observat că aerul cald din soba lor urcă, împreună cu bucățile de hârtie arsă.

  ● serendipitate, adică să descoperi lucruri noi, să ai idei nemaipomenite, în timp ce cauți altceva? În legenda insulei Serendippo (insula Ceylon din Sri Lanka de azi), trei prinți căutau o prințesă pe care nu au găsit-o niciodată, dar în schimb au descoperit comori la care nici nu visau.

  ● să ai imaginație? Deoarece capacitatea noastră de a ne închipui, fantezia însăși dă naștere sclipirilor geniale

  

 Și pentru că aceste idei inovatoare sunt patrimoniul speciei noastre, să știți, dragi copii, că fiecare dintre noi am fost geniali cel puțin o dată în viață, că am avut o mică sclipire de geniu care ne-a ajutat să rezolvăm în mod uimitor o anumită situație!

Surse: ,,100 de idei geniale care au schimbat lumea’’, de Luca Novelli, București, Editura Litera Mică, 2017            

             ,,Arhimede și începuturile științei’’, de Jeanne Bendick, București, Humanitas Junior, 2018

             ,,Evrika!Cele mai importante descoperiri științifice din toate timpurile’’, Mike Goldsmith, București, Didactica Publishing House, 2018

             ,,Cine sunt eu? Carte-joc de cultură generală. 75 de personalități din toate timpurile’’, de Juliette Saumande, București, Litera, 2018

             ,,Invenții geniale, inventatori celebri’’, de Aura Brais, București, Coresi, 2009

 

 

Imperiul Mogul

                                                      

Spre sfârșitul anilor 1400, descendenții conducătorului mongol Timur, au fost alungați din Asia Centrală de tătarii mongoli. Ei s-au mutat în sud și-au atacat India, în 1526, organizând o mare invazie. Curând, au cucerit nordul Indiei și, pe la 1600, avansau spre sud, în Deccan. Un secol mai târziu, controlau India, cu excepția sudului extrem. Mogulii erau administratori buni și, deși musulmani, au permis supușilor hinduși și sikh să-și păstreze religia. Pe la 1700, Imperiul Mogul a fost atacat de hindușii maratha din vestul Indiei, iar francezii și englezii au ocupat porțiuni din teritoriul lui. În anii 1800, englezii i-au învins pe francezi și dominau India mogulă.

Adoptarea obiceiurilor: Negustorii europeni, au adoptat obiceiurile și mijloacele de transport ale indienilor pentru a câștiga autoritate în fața populației.

Colaborare: Negustorii hinduși cooperau adesea cu populația hindusă, maratha, împotriva conducătorilor moguli musulmani. Îi furnizau arme pentru atacarea mogulilor.

Templul de aur: Religia sikh a fost fondată de guru Nanuk, la începutul anilor 1500, și își avea baza în Punjab. Cel mai sfânt loc al său era Templul de Aur, de la Amritsar.

Pictura mogulă: Împărații moguli angajau artiști pentru a picta scene detaliate din literatură și legende, precum și studii de animale și plante.

Hajj (Pelerinaj): În fiecare an, musulmanii cucernici se îndreaptă spre Surat pentru a se îmbarca pe vasele cu destinația portul Jeddah, de la Marea Roșie. De-acolo, merg pe jos, în hagialîk (pelerinaj), la Mecca, orașul sfânt din Orientul Mijlociu.

Britanicii: Compania britanică a Indiilor de Est a fost fondată în anul 1600, pentru a face comerț cu Asia de est. Mai târziu, și-a îndreptat atenția spre India.

Groapa neagră de la Clacutta: În iunie 1756, 145 de prizonieri britanici au fost deținuți peste noapte, de către nawabul (conducătorul) Bengalului, într-o mică închisoare subterană. 23 dintre ei nu au murit sufocați.

Negustorii arabi: Negustorii din Arabia și Africa de Est făceau negoț cu aur, pietre prețioase, fildeș și cafea, pe care le aduceau în India, traversând Oceanul Indian și cumpărau de-aici bumbac, mătase, mirodenii și vopsele.

Bogățiile imperiului

Mogulii administrau un sistem bancar eficient, bazat pe monede din aur și argint, care oferea credite negustorilor din Asia și Africa. Comerțul de peste Oceanul Indian cu europenii și arabii a adus mari bogății imperiului. Agricultura mogulă era prosperă, cu recolte de cereale mai mari decât cele din Europa, în timp ce industria metalurgică producea oțel de bună calitate. India mogulă avea și cea mai mare industrie textilă din lume, exportând bumbac în întreaga lume.

                                                       

Construcții mogule

Mogulii erau constructori talentați, ridicând în India multe palate splendide și mausolee (morminte), înconjurate de grădini și bazine cu apă. Cea mai renumită construcție este Taj Mahal, mausoleul construit în anii 1630, la Agra, pentru Shah Jahan și soția sa. Orașul Agra a fost construit din ordinul împăratului Akbar I, între anii 1571-1584, dar oamenii au locuit acolo numai 14 ani, din cauza rezervelor limitate de apă. Mai târziu, a fost ridicată o nouă capitală, la Delhi.

Surse: ,,Atlasul explorărilor și al imperiilor’’, de Simon Adams, București, Enciclopedia RAO, 2008

 

De ce au păsările pene?

Nu numai pentru a zbura. Pinguinii și struții nu sunt păsări apte de zbor, dar totuși au pene. În urmă cu 150 de milioane de ani, primele animale care semănau cu păsările aveau penaj, dar nu puteau zbura. Probabil că și unii dinozauri sau puii lor, purtau veștmânt înaripat. Astăzi, doar păsările au pene. Ele s-au dezvoltat din solzii reptilelor. Aceștia s-au descuamat treptat și au format pungi cu aer, pe care păsările le folosesc în avantajul lor: le protejează corpul de pierderile de căldură. Asemenea oamenilor, păsările au o temperatură destul de ridicată și constantă de circa 40 de grade Celsius. Abia mai târziu, își folosesc ele penajul pentru a cuceri înălțimile.

Datorită unui strat foarte subțire de grăsime, penajul este protejat de apă și, de aceea, unele păsări, acvatice, cum ar fi: rațele și lebedele, plutesc la suprafață.

Penajul mai este și un bun camuflaj, deși multe păsări au pene viu colorate pentru a atrage atenția femelelor.

Dacă privim cu lupa o pană, nu putem să nu observăm această alcătuire uimitoare. Ea are rămurele

subțiri și groase care se încârligă, îmbinând astfel suplețea cu rezistența.

  

 Știați că? ...

 * Păsările trebuie să petreacă mai mult timp cu îngrijitul penajului. Ca să-l curețe, câteodată fac băi cu apă de nisip, trecând apoi fiecare pană prin cioc. Asta pentru a o lustrui și pentru a îndepărta corpurile străine sau paraziții. La sfârșit, ung penele cu ulei din glanda uropigiană aflată la coadă.

* Înălțimea maximă cunoscută la care poate zbura o pasăre a fost stabilită accidental când un avion de linie s-a ciocnit la 11.277 de metri cu un vultur-pleșuv african. Acolo sus, temperaturile sunt coborâte cu mult sub 0 grade Celsius, iar aerul este atât de rarefiat, încât omul nu poate supraviețui. Cel mai înalt munte, Muntele Everest, are doar 8900 de metri înălțime.

* Păsările nezburătoare sunt mult mai mari și mai grele. Ștruțul poate atinge 150 de kilograme și, deși nu poate zbura, aleargă rapid și pe distanțe mari.

* Lăstunul doarme chiar și în zbor. Când nu clocește, el stă zile în șir în aer. Acolo se hrănește prinzând insecte, zboară la suprafața apei și bea doar înmuindu-și ciocul, și, dacă este obosit, se ridică la înălțime și se lasă purtat de curenții de aer.

 

De ce are păunul ,,ochi’’ în penaj?

 În niciun caz pentru a vedea sau pentru a-i înspăimânta pe dușmani. Sunt doar niște pete de culoare în formă de ochi. Există însă o specie de fluturi, numită ochi de păun, care are un desen asemănător pe aripi și al cărui rol este de a-i îndepărta pe inamici. Păunul mascul își poartă penajul splendid al cozii cu peste 100 de ochi pentru a o impresiona pe păuniță. El își face coada roată doar la dansul de împerechere. Cozile femelelor păun nu sunt atât de impresionante. La păuni, ca și la multe alte animale, păunițele își caută masculii. Ele aleg păunii cu penele cele mai frumoase și cu cei mai mulți ochi. Ele pot fi sigure astfel că masculii sunt sănătoși și puternici, și vor avea urmași pe măsură. Păunul cu coada sa roată le-a făcut și oamenilor o impresie puternică. El a fost adus din India și a ajuns până în bazinul mediteranean și în China. Unele popoare l-au venerat în cadrul ritualurilor religioase, iar altele îl consideră simbol al vanității.

 

Știați că? ....

● Păunul a fost considerat o pasăre decorativă şi preferat de regi şi împăraţi, încă de acum 4.000 de ani. Aceştia obişnuiau să-şi populeze grădinile cu păuni, în scop decorativ.

● Media de viaţă a păunilor este de 20 de ani, însă cei domesticiţi, care au condiţii de viaţă mai uşoare, pot trăi până la 40 de ani.
● Păunii sunt păsări mari şi impresionante, mai ales datorită cozii, ajungând să aibă o greutate de până la 6 kg, iar ca lungime, cu tot cu coadă, ajung să măsoare 1,50 m.
● Se crede că păunii nu pot zbura, însă adevărul este cu totul altul. Păunii pot zbura dar numai pe distanţe mici. Acest lucru face ca păunii să fie incluşi în categoria celor mai mari păsări zburătoare.
● Culoarea superbă a penelor de pe gât şi modelul caracteristic de pe coadă cu “ochi de păun” sunt calităţile care îi fac atragători pe păuni, iar Păunul Indian este cel mai cunoscut. Culoarea lui predominantă este albastru-turcoaz.

● În mitologia indiană, păunii sunt numiţi “vehiculele zeilor”, deoarece legenda spune că Karthikeya, fiul lui Shiva, zbura pe spatele unui păun.

 

Surse: ,,Întrebări și răspunsuri. Natură și animale’’, de dr. Rainer Kӧthe, București, Enciclopedia RAO, 2008

,,Enciclopedie ilustrată’’, de David Burnie, București, Enciclopedia RAO, 2007

Ziua iubitorilor bibliotecilor (cititori, bibliotecari, șoareci :) )

                                              

      

     ,,Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie''.                                                                                           (Marcus Tullius Cicero)

În calendarul cultural ,,Ziua iubitorilor bibliotecilor'' este sărbătorită pe data de 14 februarie, fiind o zi în care se presupune că trebuie să ne arătăm dragostea pentru toți cei care iubesc bibliotecile. Având în vedere faptul că tot mai multe cărți apar în format electronic și tinerii, în special, acea categorie care calcă destul de rar pragul bibliotecilor, când nu au de studiat pentru școală, iar cărțile de care au nevoie sau nu se găsesc în librării sau sunt foarte scumpe. De ce iubim bibliotecile? Pentru că are un farmec aparte, Azi putem găsi o carte căutând în baza de date computerizată după titlu, după autor, etc și să mergem direct la raft, să luăm cartea, s-o înregistrăm în fișa de cititor și să plecăm. Să ne plimbăm printre rafturi are mai mult farmec atunci când nu știm exact ce vrem să citim. De asemenea, și sala de lectură are farmecul ei. E liniște: doar din când în când, se mai aude foșnetul ușor al paginilor întoarse. Uneori, cineva scapă pe jos un obiect mai greu și toți cei prezenți tresar, smulși ca din visare, dar nimeni nu comentează. 
Cum își arată dragostea pentru biblioteci cei care le iubesc?! Depinde în ce oraș suntem, în ce țară. Cei care au tradiții vechi în a dona bani sau cărți diferitelor instituții de cultură donează bani bibliotecilor locale sau donează cărți. Alții merg la bibliotecă în ziua de 14 februarie (chiar dacă nu au motiv) și împrumută cărți la sala de lectură sau vizionează filme, ascultă muzică - e un mod prin care, mărind numărul ,,vizitatorilor'' se justifică existența bibliotecilor în comunitatea respectivă. Deși se spune că trăim în ,,era Internetului'', nu tot ce e stocat digital poate fi accesat în rețeaua publică, întrucât bibliotecile dețin o mare cantitate de date ,,digitalizate'', informații pe care nu le găsim online oriunde. Bibliotecile care se respectă oferă asistență cititorilor în a găsi informații din cele mai diverse și rare în orice domeniu, informații care s-ar putea să nu fie găsite într-o carte cumpărată sau online. Bibliotecile dețin, totodată, colecții de ziare - de la cele mai vechi la cele mai noi - și au (ar trebui să aibă) fișe (pe film sau altfel) pentru fiecare ziar; multe altele pot fi aflate într-o bibliotecă. 
Ziua de 14 februarie este și una potrivită pentru a-i încuraja să treacă pragul unei biblioteci pe cei care nu sunt obișnuiți s-o facă - unii nici nu știu că este (sau unde este) o bibliotecă în localitatea lor de reședință. 
Prin urmare, o bibliotecă e mai mult decât un spațiu unde găsești informații. Biblioteca este un univers care conține mii de universuri. Bibliotecile sunt ca un sanctuar, o oază de liniște, departe de agitația vieții cotidiene, oferim un loc în care pot fi acumulate noi cunoștințe despre lume și viață, unde sunt oameni care se aseamănă. 
Biblioteca este, totodată, un loc unde se întâlnesc membri unei comunități, un loc unde pot împărtăși gânduri și idei, unde pot afla lucruri noi. Pentru acestea și pentru multe altele, unii oameni iubesc bibliotecile. 

sursa:  https://diana-kundalini.blogspot.com/2019/02/ziua-iubitorilor-de-biblioteci.html        

,,Regele Fistichiu și împăratul malefic'', de Andy Riley

 

Azi, 28.01.2021, vă propun ca o recomandare de lectură cartea ,,Regele Fistichiu și împăratul malefic'', scrisă de autorul  britanic Andy Riley, care a mai fost și caricaturist și scenarist renumit. Andy a scris o mulțime de scenarii amuzante pentru cinematografie și televiziune și chiar a câștigat premii, cum ar fi Premiul Bafta sau Emmy. Pentru televiziune, Andy a fost coautor la scenariile ecranizărilor unor cărți precum Bunicuța hoțomană, Băiatul în rochie și Robbie the Reindeer. Îi plac foarte mult pălăriile de cowboy și poate să scoată un FO HO HO genial. 

         Iată că ai ajuns departe, departe de tot. Ai trecut Câmpiile Yermului, ai ocolit Sălbăticia Crong și ai staționat pe tărâmul Edwinland, unde domnește Edwin, Regele Fistichiu. Are 9 ani, e super amuzant și e înconjurat de prieteni de nădejde. Ea face lucrurile complicate și găsește soluții pentru orice. De exemplu, dacă ai nevoie de un urs dansator pentru o petrecere aniversară, o chemi pe Jill. Dacă ursul i-a mâncat cuiva un braț și e nevoie de cineva care să scrie o scrisoare de iertare, tot la ea apelezi. Mai este și Megan, cu ideile ei trăsnite de cântece la lăută și cu voioșia care îl înveselește pe Edwin Fistichiul. 
        Probabil ai vizitat deja statul și locuitorii lui - țărani harnici și de treabă, în general. Numai stai să vezi ce repede se poate schimba un om când nu mai are parte de dulciuri. Iar dacă ți-au zis părinții s-o lași mai moale cu ciocolata, știau ei ce spuneau. Dacă  nu ți se pare important, ia aminte. Nu ști când o să apară vreun împărat care să pună stăpânire pe țara ta și să interzică toate distracțiile. 
        De cealaltă parte a liniei punctate, trecând de câmpurile noroioase și de cocioabele țăranilor, locuiește împăratul Nurbison. E malefic cât cuprinde și stă mereu cu ochii pe Edwinland. Invidios și ofticos, vrea cu orice preț să pună mâna pe tărâmul vecin. Iar slăbiciunea supușilor lui Edwin îi este servită Împăratului Malefic ca o minge la fileu. Și de-acolo pornește toată tevatura. 
Cartea este de-a dreptul fistichie, plină de aventuri absurde și amuzante, prietenoasă și călduroasă, scrisă cu naturalețea cu care ar privi un copil lumea din jurul lui.